Monthly Archives: Decembrie 2011

Batranii

Sunt mici, zbarciti ,  indurerati  de griji si nevoi. Roaga, se umilesc si asteapta.  Ar trebui sa fie senini si limpezi.  Sunt inlacrimati si tristi.  Sunt ochii batranilor.  V-ati uitat vreodata in ochi de batrani ce asteapta neputinciosi ca sa fie « eliminati din sistem pe cale naturala » ?  Cred ca nu…altfel, v-ati fi infiorat de manie, v-ati fi cutremurat la gandul neputintei.  Ochii batranilor…ochii prin care cerul priveste disperat, ochii prin care divinitatea implora si cere dreptate. Caci dreptatea a fost confiscata, dreptatea a fost indepartata de lume, batjocorita si umilita. S-au pus cu napasta pe tara, s-au pus cu legi strambe si negandite, se sufoca lumea de atata neputinta. Sa revenim…la batranii nostrii, siliti in prag de « calatorie spre vesnicie » sa intinda mana la colt de strada sau la usile bisericilor. E plina « lumea buna » de Vuiton si Prada, dar sa se oboseasca ca sa ofere o alinare batranilor, fereasca Dumnezeu ! Dispretuitori si reci, trec in masini luxoase aruncand cu noroi in obrazul batranilor, in loc sa se opreasca, sa le sarute mana zbarcita si tremuranda de atata munca, sa-i intrebe despre mersul vietii. Batranii…v-ati uitat in ochii lor prin care viata si-a depanat firul si amarul ? Va veti uita in ochii lor fara sa va cutremurati de nemernicia si micimea voastra ? Uitati-va…daca aveti curaj si apoi sa-i scoateti  « natural din sistem ». Dar si aceasta ultima demnitate umana le-a fost refuzata : trecerea catre cele vesnice in mod demn…cati nu au fost gasiti morti de foame, de frig, de boli pe care nu le-au putut trata ? Uitati-va in ochii lor domnilor guvernanti…asa-i ca nu puteti ? Asa-i ca nu se poate privi in ochii batranilor ? Asa-i ca in nesimtitrea voastra nu va pasa de ei, cei batrani si neputinciosi ? Va veti uita vreodata in ochi de batrani ? Va va apuca vreodata mila ? Va ganditi ca veti ajunge si voi, batrani si neputinciosi ? Ca nu va avea cine sa va intinda o cana de apa, ca nu va avea cine sa va inveleasca ? Nuuu…sunteti la putere, sunteti in putere si gandul va este numai la banul smuls pensionarilor din care sa va imbuibati si sa va ingrasati, domnilor guvernanti !!! Uitati-va in ochii batranilor…apoi…Dumnezeu sa va ierte, daca va putea. Noi nu suntem Dumnezeu, noi nu vom ierta umilintele si batjocurile la care ii supuneti !  Uitati-va in ochii lor ! Puteti ?!

Reteta zilei

Ingrediente : una bucata “om”

                    : o tona de mizerii

                    : o galeata de vopsea portocalie

                    : o galeata de vopsea neagra

                    : bani sa le sature poftele si lacomia

                    : tamaie si smirna

Mod de preparare : se amesteca “omul” cu mizeriile si se lanseaza in piata media. Incepe compozitia sa bolboroseasca vrute si nevrute, improscand cu rezultanta mizeriilor si a vopselei negre pe cei care sunt “dusmanii de moarte” ai creatorilor lor. In schimb, delicat, cu o pensula facuta din puf de lebada , vopsea portocalie , tamaia si smirna de rigoare, mangaie creatorii , ridicandu-i in slava cerului , probabil asemuindu-i cu divinitatea. In schimb, asteptand precum cateii pomana stapanilor, vor bani, vor faima, vor sa fie mangaiati pe crestet si laudati. Pomanagii invederati, se bucura la orice “os”. Astia sunt…lacheii presei portocalii, slugile bobosate si aplecate de spate. Spate care este facut din tergal. Cum ies din raza vizuala a stapanilor, coloana li se rigidizeaza , devin batosi si nu le mai ajunge nimeni cu prajina la nas. Fenomen observat stiintific , cu rigurozitate, tinde sa se adanceasca si sa devina o pacoste. Sunt de asemenea, foarte fiorosi si urlaaaa la luna si la stele, cand poruncesc stapanii lor.

 

Se pot servii reci ( de preferinta), atentie la sare si condimente. De obicei sunt nesarati, fara pic din condimentul numit “ talent” si au pretentia ca-l poseda.

 

Aceasta a fost reteta zilei : presa portocalie!!!

 

Sta-le-ar in gat !!!

Legi si faradelegi

Legea lui Basescu: Valoarea unui popor este invers proportionala cu numarul sticlelor de whisky consumate. Cu cat sunt mai multe sticle, cu atat valoarea poporului este mai mica. Idealul : vinderea tarii pe o singura sticla de whisky.

Legea lui Nuti : Puterea intr-un anume minister este direct proportionala cu numarul posetelor Vuiton cumparate. Ideal : achizitionarea intregii colectii din fonduri ministeriale.

Legea lui Igas : Cu cat “branconajul” este mai in floare, cu atat functia este mai mare.

Se demonstreaza prin : agramatism, alcoolism si incompetenta.

Legea lui Funeriu : Atata timp cat exista pixel albastru si viteze de masurat, atata timp esti ministeriabil. De retinut : a nu se arata in nicio circumstanta diploma de bacalaureat.

Axioma lui EBA : “Succesurile” sunt direct proportionale cu grosimea stratului de botox din buze. Pentru restul, rezolva taticu’. Cand e treaz!

Legea Robertei : paradoxurile matematice se pot demonstra fizic : 70 = 180. Cand stii sa numeri cu ochelari portocalii pe ochi!

Axioma lui Boc : cu cat esti mai lipit cu buzele de fundul “conducatorului iubit”, cu atat esti mai bine vazut. De retinut : incompetenta juridica, habarnismul si micimea sufleteasca iti aduc aplauze si ragaieli aprobatoare…totul e sa te si creada…si sa crezi si tu macar un sfert din ceea ce spui.

Crezul portocaliu

 

Cred intr-unul sfant ciolan care om m-a facut.

Cred in sasiul din fruntea tarii, pe care in sinea mea il dispretuiesc si-l fac prost si betiv, numai ca mi-e necesar ca sa ma imbuib.

Cred in “piticul Dezastru” pe care pot sa-l duc de nas cum vreau, fiind prea limitat ca sa priceapa ceva.

Cred ca romanii sunt ca oile, buni de tuns si de muls, turma ignoranta.

Cred in faptul ca o sa fim vesnic la guvernare, ca n-o sa dam niciodata socoteala, ca pentru noi nu exista justitie si dreptate.

Mai cred in furt si japca, cred ca totul mi se cuvine si totul este posibil, fiind mamica si taticul cu functii mari in aparatul de stat sau au firme prospere, la parte cu partidul.

 

Asa sa-mi ajute treimea personala : banul, ciolanul si partidul!!!

Biciul, frica si dosarul

In politica se merge pe principiul “ never say never”. Ei bine, uneori trebuie sa spui, clar si raspicat “ever!”. Partidul gunoaielor azvarlite de haznaua post-decembrista a inceput sa puta. Pana peste hotare, inclusiv. Daca, in ceea ce priveste formatiunea vopsita in verde, cu mintea la actiuni revansarde , gen “ inlaturarea efectelor nefaste ale Trianonului”, nu ne putem, oricum, sa ne  asteptam la nimic bun, mai sunt 2 scursuri : portocalii si lingaii lor, negrii. De fapt, amandoua s-au facut de “maro”. Maroul este, pe cale de consecinta, un portocaliu oxidat si un negru decolorat. Zdrentele portocalii si carpele negre se desfasoara dupa principiul “ dupa noi, potopul”. De fapt ei au produs potop, praf si pulbere, demonstrand inca odata ca onoarea , bunul simt si cinstea sunt termene necunoscute la ei in ograda. Impreuna, cei sus mentionati, constituie materia fecala a poporului roman. Avand in vedere cele expuse, sa purcedem la fapte sis a-i maturam din istorie.

Napoleon impartea istoria in doua :

–         ISTORIA MARE, in care raman cei ce merita;

–         istoria mica sau istoria clipei, in care, printr-o conjunctura nefasta, apar tot felul de neaveniti ce incearca, in zadar, sa intre in ISTORIE.

Pitici, strambi, urati la chip si la suflet, toti bobosatii care au prins o sinecura sau o tara, vor sa o mulga. Cat mai mult! Se urca pe spatele tarii, capusand-o, parazitand-o, vrand parca, cu labe flamande de putere, sa distruga insasi fiinta natiei.

Ca e potentat local sau mare mahar in capitala, puternicul vopsit in portocaliu sau negru, devenit “maro” prin oxidare sau decolorare, ragaie a nesimtire si a neam-prostie. Intr-adevar, funeste culori, proaste fiinte. Poate ca meritam sa-i avem, momentan, conducatori ca sa putem aprecia cu adevarat ce am avut si, din inconstienta sau mizerie morala, am pierdut.

Guvernarile trecute au avut pacatele lor.Domnii(?) drapati in portocaliu si negru si-au mancat malaiul. Urmeaza sa se indrepte in doua directii: lada de gunoi sau azilul psihiatric. Cat despre domnii revansarzi, o singura chestie : NOI AM FOST AICI DE LA INCEPUTURI, NU AM VENIT , MILOGI SI SALBATICI, SA CERSIM SI SA FURAM O TARA!

Deci, vor trebui sa stea in opozitie, vor trebui sa  dea fata cu DNA-ul, daca si numai daca, acest DNA este atat de incorupt si inflexibil incat sa nu aiba doua masuri.

Se impune sa cantarim, sa judecam, sa impartim!!!

Magariile sunt mari in Mehedinti. Magariile sunt mari in Drobeta Turnu-Severin. Toate acestea poarta un nume, portocaliu. Eventual, negru. Magarii?! Pana cand??

Pana cand mehedintenii se vor trezi din somnul letargic care i-a cuprins, pana cand isi vor aduce aminte ca neica Tudor din Vladimiri si alde Iancu Jianu nu murira. Se dusera sa doarma un pic. Iar cand in fiecare se va trezi pandurul lui Tudor, sa-i fereasca Dumnezeu pe “domnii” portocalii.

Sunt multi ani de cand napasta se abatu asupra Mehedintiului. Sunt multi ani de cand pecinginea cuprinse strazile Drobetei. Ajunge!!!

“Cu samuraii lupti ca samuraii, cu talharii lupti ca talharii”. Needucati, incompetenti, fara coloana vertebrala si moralitate, talibanii portocalii trag ca disperatii in speranta unei bucati mai mari si mai grase din ciolanul zvarlit de stapanii lor. Ceea ce lipseste partidului din prea mult bun simt si din cauza celor sapte ani de acasa ( dumnealor, portocalii, neposedand asa ceva), trebuie compensate acuma, printr-o stricta uniune, atat de necesara in lupta. Fiind vechi pe scena politica romaneasca, fauritori de ISTORIE SI TARA, liberalii, precum vechile case boieresti , au nobletea si distinctia data de aproape 200 de ani de istorie neintrerupta.

“Noblesse oblige”, iar daca nobletea obliga, de asemenea, nobletea liberala are dreptul si datoria morala fata de tara , sa ia atitudine impotriva “paturicilor” care astupa si sufoca tara( domnii portocalii nefiind prea familiarizati cu literatura veche sa ia aminte ca e vorba de personajul Dinu Paturica a lui N. Filimon. Cititi, domnilor, daca stiti sa cititi, si veti vedea unde duce parvenitismul si proasta-crestere). Talibanii partidului , iata ce lipseste PNL, ca sa lupte si sa se opuna actualei puteri. Pe pozitii de forta, fara compromisuri, fara induplecari, drepti si corecti!

Discursurile si dezvoltarile academice sunt bune daca ai cu cine avea o disputa de idei si ideologie. Cu numitii domni portocalii, sincer, ma indoiesc. Nu cunosc decat uitatura crunta si sasie a stapanului lor, au suflete chircite de frica si mizerie, nu stiu decat vorba rastita printer balele din coltul gurii, “biciul” dosarelor penale si strambatatea!

Nu se mai poate!! Nu asa!! Respectul se castiga, nu se impune prin frica! Sa speram ca tarii intregi si Mehedintiului, in special, nu-i va mai fii frica!