Reportaj cu sufletul in gat

Severinul doarme sub zapezi. E liniste, e alb, e pace. O pace aparenta, caci, sub plapuma pusa sa acopere mizeriile celor ce, temporar, ocupa tara, exista suflete, exista PERSOANE, exista destine. Dar, exista si destinul acestui oras. Exista sufletul acestui oras. Suflet si destin neglijate de ocupantii care masacreaza, in goana lor turbata dupa averi, situatii si putere, fiinta Severinului. In aceste zile framantate si tulburi, in aceste zile in care se alege graul de neghina, edilii Severinului, probabil indiferenti la ceea ce inseamna Severinul, lasa in paragina ceea ce ne-au lasat cei dinaintea noastra. Duceti-va la ruinele cetatii medievale. Duceti-va la castrul roman, la amifiteatrul proaspat scos la lumina dupa milenii de uitare. Deasupa, pasari negre isi croncanesc jalea si pustiul. Vantul urla disperarea celor care nu vor sa uite ca am fost prima localitate din Dacia Romana. Ca suntem. Vantul si pasarile. Pasarile si vantul…atata a ramas din secole scurse peste Dunarea ce curge spre Pontus Euxinus. Ruine, vant, pasari croncanind a pustiu. Vantul. Si incremenirea anilor in piatra smulsa ca sa definitiveze RUINA TOTALA a Severinului. Ruina trecuta si actuala. Suntem atat de marunti, atat de nevolnici incat sa ne uitam istoria si sa ne cufundam in scursura si mizerie ? Ruinele Severinului sufera uitate, descoperite si lasate in paragina. Pasarile croncanesc jalea pietrelor scoase la lumina si lasate de izbeliste. Jale. Pustiu. Si vantul. Cetatea Severinului isi plange soarta. Altii pretuiesc si pun in valoare ceea ce le-au lasat stramosii. Noi ? Noi, in numele modernizarii tarii, comandate din ratiuni numai de altii stiute, intoarcem spatele a ceea ce poate fii o solutie pentru bugetul localitatii. Vantul plange peste ruine. Oamenii plang prin tara. Amar si neputinta, frig, boala si tristete. Am sufletul in gat. Am in gura amarul sentiment al revoltei, al dezastrului spre care ne indreptam. In acest sfarsit de ianuarie, in care tara fierbe si se revolta, trebuie terminat cu indiferenta, cu non-valoarea si subcultura, cu politrucii obedienti ai ocupantilor vremelnici ce ne-au infundat in negru. Peste zidurile cetatii Severinului, peste pietrele pustii si reci, vantul plange uitarea.

Anunțuri

Posted on 27 Ianuarie 2012, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: