Soldatii blogosferei

Suntem multi, suntem putini…depinde din ce unghi privesti. Important este ca suntem, important este ca in blogosfera razboiul cu puterea portocalie se duce cu o patima si o ardoare care ar trebui sa transceanda in realul concretului cenusiu al existentei noastre. Soldatii blogosferei sunt mici, sunt mari, slabi, grasi, pletosi , cheliosi, dar, sunt soldati manati de singurul ideal ce face Romania zilelor noastre sa respire : rasturnarea dictaturii Basescu si ca camarilei portocalii! Nu stiu daca ma apucam de scris acest articol, nu stiu daca nu ma cufundam in alte si alte batalii cu infectii portocaliului.Nu stiu! Stiu ca aseara am aflat o veste cumplita : Eugen Nadrag ( Chat Noir) a cazut la datorie! Primul, sau printre primii soldati ai blogosferei cazuti la datorie! Ne-a lasat lupta si o dorinta : “ Sa faceti o Romanie frumoasa!” Eugen Nadrag…omul pe care nu l-am cunoscut decat pe blogosfera, omul pe care il citeam, unul dintre oamenii blogosferei pe care il admiram.Soldatii blogosferei sunt la fel de prezenti precum soldatii fizici intr-o armata! La fel de hotarati, la fel de determinati in actiunile lor! Numai ca, soldatii blogosferei nu se vad, nu se aud, nu se miros! Soldatii blogosferei se citesc! Dar, la fel ca si soldatii unei armate, soldatii blogosferei mor si ei! Eugen Nadrag ar merita ca strada pe care a locuit sa-i poarte numele! Este primul erou al blogosferei, este un om cazut in lupta cu marsavia. Dupa victorie, caci este un razboi in toata regula, strada Eugen Nadrag ar trebui sa existe fiindca un erou nu exista doar in lumea razboiului fizic, exista si in virtual unde inamicii sunt la fel de invizibili si mult mai perversi . Eugen Nadrag, in fond, este primul erou al blogosferei, primul dintre noi cazut! Soldatii blogosferei sunt astazi in doliu, soldatii blogosferei il conduc pe Eugen Nadrag! Soldatii blogosferei in schimb, nu cedeaza, nu renunta la lupta zilnica cu o mafie ce stranguleaza din ce in ce mai mult Romania! Soldatii blogosferei nu au dreptul sa renunte la aceasta lupta, soldatii blogosferei nu au voie sa-l dezamageasca pe Eugen Nadrag! Iar daca va fi sa cadem, unul cate unul, intotdeauna se va gasi un altul sa se ridice! Iar daca nu vor mai ramane multi, daca unul singur supravietuieste mediului virtual, poate cenzura, poate arestarile fizice, nu stim cum va evolua dictatura, acel ultim va avea datoria sa scrie despre soldatii blogosferei! Asa cum am fost, asa cum am luptat! Inclusiv despre “Pisica Neagra” a regimului Basescu: Eugen Nadrag! Dar, deocamdata, soldatii blogosferei lupta! Asa cum pot, asa cum stiu, soldatii blogosferei sunt prezenti in fata unui inamic hidos si hain, un inamic ce nu se da in laturi de la nimic ! Ziceam ca strada pe care a locuit Eugen Nadrag ar trebui si va trebui sa-i poarte numele! Ne-a lasat o lupta si o viata!

Anunțuri

Posted on 10 Martie 2012, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Foarte frumos articol. Eugen, asa cum scrie pe blog si Transildania, era unul dintre cei mai loviti de sistem. Desi se confrunta cu o boala teribila, pensia ii fusese redusa cu 60%. Cu toate astea nu s-a plans, a murit discret. Ultima stire pe care a recomandat-o pe facebook era una despre criza de morfina si analgezice pentru cancer… Suntem toti tristi. Dumnezeu sa-l ierte!

  2. Stimati prieteni din spatiul virtual ai lui Eugen Nadrag!
    Nu am intrat pana acum in acest spatiu miraculos al blogosferei. O fac acum, pentru prima data, in memoria lui Eugen pentru ca ma simt datoare sa impartasesc cu voi amintiri despre acest om extraordinar, sa intelegeti ca a fost un om minunat, “mai minunat” decat va inchipuiti voi.
    Azi ne-am adunat in jurul lui, pentru a-l insoti pe ultimul drum pe aceast pamant, cam toti cei care l-am cunoscut la locul de munca pe care l-a parasit cu 3 ani in urma. Loc de munca este impropriu spus pentru ca datorita lui am fost o adevarata familie. Ne-am adunat in mod miraculos oameni care lucreaza si in prezent in structura de informatica pe care a condus-o ani buni in cadrul Ministerului Apararii, dar si toti cei care de-a lungul timpului, unii cu multi ani in urma, au parasit aceasta structura, fosti subalterni dar si fosti sefi ai lui Eugen, majoritatea din Bucuresti, dar si oameni care au strabatut sute de kilometri pentru a-i fi aproape pe ultimul drum.
    Caldura pe care o raspindea in jur, imensa bunatate, extraordinarul profesionalism, modul in care a stiut sa faca din colectivul pe care l-a condus cel mai placut loc de munca pe care majoritatea dintre noi l-am avut, asa cum azi ne-am impartasit aceste trairi.
    Pentru Eugen Centrul de Calcul din cadrul M.Ap.N. pe care l-a condus ani de zile a fost a doua lui casa, iar de multe ori chiar prima. Concediile lui, in ultimii ani de activitate, se petreceau la birou. A fost unul din putinii specialisti in baze de date pe care i-a avut armata romana. “Creatiile” lui informatice functioneaza si vor functiona mult timp. Din pacate putini stiu ca acest mare om a parasit sistemul militar cu o extrem de mare suferinta. Voi, prietenii lui blogeri nu stiti, datorita marii lui discretii, ca devotamentul si pasiunea lui pentru informatica militara a fost rasplatita prin reducerea functiei pe care o ocupa. Si sistemul l-a mai lovit o data, cand a primit decizia de reducere a pensiei. Intr-un final aceasta problema s-a rezolvat, dar cu prea putin timp inaintea mortii lui. Si parca tot nu a fost suficient, nu a putut beneficia din partea acestei societati bolnave de ultima alinare a durerilor crunte pe care boala i le-a oferit: morfina injectabila.
    Azi am inteles cu adevarat ca noi, cei care i-am fost colegi i-am fost cu adevarat o familie. In jurul sicriului erau sotia pierduta de durere, unicul fiu, fara alte rude, dar o mare, mare familie: colegii lui. Sotia lui ne-a spus: sa nu-l plangeti pentru ca acum s-a linistit si v-a iubit enorm pe toti.
    Dumnezeu sa-l odihneasca ! Sa nu-l uitati, asa cum nici noi cei care am trait in preajma lui nu-l vom putea uita niciodata.

  3. stoicarodica2010

    WORDPRES! Un nume pe cat de frumos pe atat de incurajator!Un nume ce te insoteste pe net la tot pasul,indispensabil.In gand ii purtam recunostinta,intrevedeam omul,capacitatea,inteligenta,imensul bagaj de cunostinte.
    Eterna recunostinta pentru colegul dv.atat de pretios acum disparut.Impreuna condusi de acelas ideal sa recuperam ce se mai poate din tara si sa pornim la marea reconstructie morala si materiala in frunte cu MS REGELE MIHAI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: