Sărăcuții de ei…

Sărăcuții de ei… nevinovați și nu le miroase gura a usturoi. „Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăția cerurilor”, zice Scriptura. Numai că împărația la care visează sărăcuții de ei nu este cea de sus, ei vor să moștenească împărăția de aici, vor, de fapt, să împărățească județul.
Ei sunt curați, ei sunt puri, ei sunt albi ca spuma laptelui, de te apucă toate spumele când îi vezi, nu caută averi nemuncite și foloase necuvenite. Ba mai mult, ajută, dau de muncă populației, căutând să strângă bunele relații româno-filipineze. Se vede că aici, în România, în Mehedinți, s-a ajuns la un așa grad de bunăstare, încât românii nu mai au nevoie să muncească, lăsând străinii să-și asigure existența pe dulcile plaiuri mioritice.
Și tot ei, sărăcuții, se prostituează și ling unde scuipă, pupă mâna care i-a pălmuit, nu au curajul opiniilor duse până la capăt, asumate în mod corect. Indiferent de culoarea părului și a bărbii, sărăcuții de ei mimează democrația, mârâie a libertate, dar, la primul semn sau la prima pocnitură de bici a stăpânilor, se așază în poziție de sluj și fac frumos la stăpânire, doar-doar or fi iertați pentru puseele de conștiință, poate vor căpăta și un oscior de ros, ciolanul cel mare rămânând angajatorilor.

Banul care poartă fesul și dictează interesul

Sărăcuții de ei fac nefăcute, dictează și poruncesc, umplând județul și „muncipiile” de controale și de amenzi, bâta și banul le dictează interesul și le poartă fesul, iar când se trezesc în fața unor realități pe care doar le bănuiesc, rămân cu gurile căscate de uimire. Cum este posibil așa ceva?¬ Uite că este posibil, uite că se poate întâmpla ca foștii preaputernici ai zilelor trecute să fie niște obișnuiți; dezbrăcați de putere și „poleială”, nu mai sunt atât de preaputernici, nu știu cum să se comporte printre oamenii de rând, ei, „olimpienii” care împărțeau și împărățeau destine și oameni.
Sărăcuții de ei… vor voturi, vor să jupoaie iarăși Mehedințiul și Severinul, vor să închidă gura celor ce le spun adevărul în față, cât sunt de mincinoși și calpi, nu suportă să recunoască inutilitatea demersului lor. Sărăcuții… Au urcat țara, au urcat Mehedințiul și Severinul pe cruce, au jucat la zaruri destine și suspine, așa cum, demult, alții au jucat straiele Celui ce ne-a mântuit.
Și-au bătut joc de noi toți, ne-au pus pe frunți spinii durerii și în spate jugul aplecării la străini, ne-au scos pe tarabe la talciocul mondial pe noi și încă patru generații, vrând să o facă iarăși. „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt/ Să vrem noi sânge…”, spunea Coșbuc, iar aceste versuri sunt mai actuale ca oricând, sărăcuții de ei vor sfârși săraci de tot.
Murdăresc, vitriolează totul în preajmă, n-au nimic sfânt, nu respectă nici durere, nici doliu, joacă necinstit și mârșav. Și-au pus lacheii, mediatici sau nu, să bălească cu venin, să arunce cu noroi în oameni cinstiți, să distrugă, să corupă. Sărăcuții… pentru ei „a fi” este sinonim cu „a avea”, iar cine nu are nu există. Îmbuibați cu bani, onoruri și putere, sărăcuții aceștia se pretind moraliști, sunt deontologi între urechi și „dăștepți” de nu mai pot, această „dășteptăciune” caracterizând întregul lor traiect existențial.
Dacă stai să-i alegi, dacă stai să-i observi, dacă nu ai nimic altceva mai bun de făcut și vrei să pierzi timpul, poți remarca niște caracteristici comune lor: rapacitate, servilism, rea-voință, iar enumerarea ar putea continua. Sărăcuții… curații de ei, mieii lui Dumnezeu care pângăresc cu vorba și cu fapta zidirea Lui. Se vede treaba că Domnul, în mare mila Lui, i-a lăsat pe acest pământ românesc ca să ispășim niște păcate trecute. Cred că am ispășit destul, cred că iadul pe care ni l-au adus la ordinul dat de cine știe unde și de cine știe cine trebuie să înceteze. Mai cred că, așa cum i-am ales lupi la stâna României, așa trebuie să-i gonim, să-i zvârlim acolo unde merită, la pubela istoriei, acolo avându-și locul, indiferent de numele purtat, indiferent de cât de portocalii sau verzi sunt, mai presus de toți și de toate fiind interesul național, faptul că, așa cum ziceam, există un Dumnezeu care-i va pedepsi pe acești „sărăcuți” așa cum merită.

Anunțuri

Posted on 6 Mai 2012, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: