Culturi creative, culturi imitative (1)

Există în lumea contemporană, definind contemporaneitatea ca secolele XIX, XX şi XXI, două tipuri de culturi : cea creativă , care produce, dă tonul, inspiră şi cea imitativă care copiază şi se inspiră. Culturi precum cele din Vestul Europei sunt culturi , cu precădere, creative, exemplifincând aici cultura franceză, cea anglo-saxonă, cea germană, care a influenţat în mod categoric spaţiul nordic, toate acestea având un cuvânt greu de spus asupra restului european. Restul culturilor lumii , în acceptia modernă, se integrează altor pattern-uri valorice, cu variaţii pe temă dată, referindu-ne „stricto-sensu” la influenţa pe care o va avea colonialismul secolului XIX. Demersurile creative ale acestor parţi de lume se aliniază altor ritmuri şi substanţe, care transcend culturii vest-europene, în care milenarismul ce sperie europenii , ştiindu-se faptul că la europeni s-a dezvoltat o cultură ce apropie de Thanatos, inspăimântaţi de veşnicia morţii, este înţeles şi aprofundat ca o eternă trecere de la un prag la altul , erele orientale, ca exemplu, au bioritmul diferenţiat pe trepte evolutive clare în care clipa face parte din întreg iar nu din acel prost înţeles „carpe diem” al epicureenilor de sorginte europeană. Astăzi, când se prefigurează tot mai mult cultura electronică a motoarelor de căutare, a facebook-ului , a încerca diferenţierea culturii creative de cea imitativă devine o povară tot mai grea. Globalismul înghite şi teritorii şi culturi. S-a ajuns la un punct în care o cultură creativă devine cultură imitativă , hranindu-se din ea însăşi şi din interacţionarea cu valori pe care, altă dată, nu le-ar fi considerat şi acceptat aşa uşor.

Cultura nord-americană

O cultură distinctă în peisajul mondial , separată de graniţe şi limite trasate din interior ( vezi doctrina Monroe). O cultură imitativă în totalitatea ei, această cultură s-a bazat întotdeauna pe „importuri” culturale, cultura băştinaşă amerindiană fiind distrusă aproape în totalitate de pionierii în căutare de teritorii , remanenţele găsindu-se în rezervaţiile ce se află de-a lungul Statelor Unite. Aşadar se poate vorbi de faptul că Statele Unite în integralitatea ei culturală s-a dezvoltat pe baza “achiziţionării” ideilor şi faptelor culturale din bătrâna Europă, cu anumite influenţe africane, datorate sclavagismului subsistent până la mijlocul secolului XIX, punctând diferenţiat faţă de cultura tradiţionalistă protestantă anlo-saxonă. Cazul Sudului este un exemplu ilustrativ , St-Louis, Memphis, Atlanta, vorbind despre imixtiunea Africii negre în albul protestant al Vestului şi Nordului Statelor Unite. Toate acestea cu menţiunea că prin această intruziune trece şi un filon de sorginte franceză , dând Sudului rafinament şi distincţie, comparativ cu “toporul” unui Nord bazat aproape exclusiv pe cultura lui „ a face”, unde “ a avea” este sinonim cu “ a fi” , iar valorile materiale sunt puse cu o treaptă mai sus decât valorile spirituale. În concluzie, avem de a face cu o cultură a valorilor materiale, susţinute economic, imitativă până la punct şi virgulă.

America de Sud şi Arhipelagurile

Traversând o bucată de ocean întâlnim cultura distinctă a populaţiilor băştinaşe din insule, unde devine mai pregnant spiritul negru, unde modul de viaţă este un melanj între băştinaşii găsiti de Columb la 1493 şi populaţia adusă ca mână de lucru , sclavii, după ce băştinaşii au fost aproape exterminaţi, unde blues-ul şi reggae este mod de viaţă. Aici, influenţele africane se întrepătrund cu cele ale colonialismului spaniol dând naştere unui mix ce face o notă aparte în concertul culturilor globale. Tradiţia „voodoo” născută în Afica neagră , suprapusă catolicismului fervent , a reuşit să dea naştere unor spirite în care orice experienţă este dusă la limita cognoscibilului , “colorate” , ajutate de marijuana, oniricul fiind perceput şi exprimat în termeni psihidelici, stare care va ajunge pe continentul nord-american odată cu fervoarea anilor ’60. Pornind pe traseul deschis de armada spaniolă, găsim în America de Sud , dincoace şi dincolo de canalul Panama un alt mix de culturi, de data asta Europa suprapunându-se peste tradiţiile şi cultuta creatoare, din păcate limitată ca areal, a vechilor civilizaţii pre-columbiene. Creatoare de veritabile bijuterii spirituale şi materiale, vechile civilizaţii sud-americane nu au apucat, din păcate şi din cauza rapacităţii imperiului spaniol , să lase o moştenire întreagă lumii, foarte multe creaţii originale, de neaflat în altă parte, pierzându-se în topitoriile spaniole, aici referindu-mă la obiecte din aur, argint; pietre preţioase care s-au pierdut sub barosul celor ce sfărâmau templele vechilor zei, căzând pradă focului “sacru” pus de preoţii şi călugării romano-catolici , cei ce, într-o inconştienţă analfabetă şi extrem de dăunătoare , cu o fervoare dată de extremismul religios practicat în acele timpuri , au distrus civilizaţii ce nu-şi spuseseră ultimul cuvânt , nu erau la apogeul forţei creatoar, urmând să coboare pe o pantă descendentă. Aşadar, se observă cum o civilizaţie creatoare poate înghiţii o alta prin forţă nu prin idée, subjugarea de tip intelectual neavându-şi rostul în enumerarea faptelor. Şi totuşi, fiindcă există un totuşi, America de Sud a renăscut din propria cenuşă , forţa creatoare a acestei culturi extrăgându-şi seva şi din cea a coloniştilor şi din cea a colonizaţilor , ba, mai mult , asistăm recent la o întoarcere spre valorile antecoloniale.

Anunțuri

Posted on 3 Iunie 2012, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: