Radu Zlati-Lectia de civism

Cine sunteți, cine credeți ca puteți sa fiți ?( inclusiv niște date biografice sumare)

În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulți ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alții că suntem, cel care credem noi că alții cred că suntem… și așa mai departe. Astfel încât, dragă Cristi, îmi este extrem de greu să răspund la întrebarea ta, așa cum este ea formulată. Desigur, sunt, ca persoană, mai multe lucruri odată: sunt și mă simt român fără ca prin venele mele să curgă foarte mult sânge pur românesc (mama fiind săsoaică, iar tatăl el însuși dintr-o familie multi-etnică); sunt și întotdeauna mi-am dorit să fiu profesor de științe sociale, dar acum nu profesez o meserie care multă vreme a fost ”axus mundi” al existenței mele. Sunt un soț și un părinte obligat deocamdată să fie departe de familie. Sunt un intelectual, adică fac din îndoială o categorie constitutivă existenței mele, care încearcă să își spună din ce în ce mai des ”crede și nu cerceta.” Și alte asemenea caracteristici care mă definesc toate împreună, dar nici una descriindu-mă, singură, integral. Dar ca să dau un răspuns cât de cât consistent: sunt un ardelean (născut la Mediaș, județul Sibiu) născut în 1960, în zodia Gemenilor. Educat la Mediaș, Sibiu și București (unde am terminat Facultatea de Istorie-Filozofie). Ultimii mai bine de 30 de ani i-am dedicat învățământului preuniversitar din ceea ce numim generic Maramureșul istoric.
Cine cred că pot să fiu? O să îți ofer un citat dintr-un film drag mie, ”Domnului profesor, cu dragoste”: ”un om bun pentru această societate și destul de bun pentru oricare alta.”

De ce PNL, de ce dreapta?

Pentru un bun cunoscător al istoriei României din perioada ei de maximă afirmare europeană (adică perioada ante comunistă) și care dorește să intre în politică, Partidul Național Liberal este o opțiune aproape obligatorie. În mod particular, încă student fiind făcusem o pasiune din figurile emblematice ale familiei Brătianu: I.C. Brătianu și I.I.C. Brătianu; iar ”Marea Neagră” a lui Ghe. I. Brătianu m-a influențat profund în felul în care am conceput mai apoi istoria noastră națională.
În ceea ce privește PNL și ”dreapta”, aici aș face o remarcă: PNL a început prin a fi un partid de stânga, ”roșu”, și a sfârșit prin a fi un partid de centru-dreapta, dar de dreapta propriu-zisă nu a fost niciodată. Și deși în acest moment exact al istoriei sunt convins că PNL are nevoie de o mai accentuată poziționare înspre dreapta spectrului politic, nu i-aș dori partidului să fie un partid de dreapta în sensul strict al cuvântului. În ce mă privește, aș putea zice că sunt un liberal cu nostalgii conservatoare și cu o acută conștiință a imperativelor sociale ale momentului.

Cum credeti ca puteti fii de folos tarii din Parlamentul Romaniei?

Mi-aș dori să impun în Parlament o nouă direcție, o nouă paradigmă. Aș dori ca personal să pot fi identificat ca fiind un parlamentar ardelean, mai presus decât un parlamentar maramureșean, clujean sau sibian. Cu alte cuvinte voi încerca, în măsura în care acest fapt va fi posibil, să fiu factorul coagulant al apariției unui grup de parlamentari (aparținând PNL dar nu numai, români dar nu numai) care să se constituie într-un puternic grup de susținere al proiectelor regionale, ardelene. Finalizarea Autostrăzii Transilvania ar fi un bun exemplu în acest sens. Intrarea UBB în topul 300 Shanghai ar fi un al doilea exemplu. Desigur, nu voi uita pe cei care mă vor trimite în Parlament prin voturile lor, și mă voi zbate pentru a acoperi măcar o parte din nevoile și așteptările lor. Dar este momentul să gândim outside the box, și să ne asumăm, noi ardelenii, o parte din ceea ce aș numi ”Proiectul România”. Iar dacă acesta nu există, să stimulăm apariția acestuia.

Monarhie sau republica? Ca istoric ne puteti face o scurta paralela intre cele doua sisteme?

Sunt român, sunt liberal, deci sunt monarhist. Cele trei elemente merg, după mine, minunat împreună. Nu voi face un excurs istoric, rămâne doar să precizez că o monarhie constituțională oferă dezvoltării instituționale a statului român toate garanțiile stabilității și echilibrului. Stabilitate și echilibru care, istoria ultimilor 8 ani a arătat-o din plin, sistemul republicii semi-prezidențiale adoptat de români nu le-a asigurat nici pe departe.

Ati fost acuzat de mercenarism ( daca-mi este ingaduita licenta). Care este adevarul despre candidatura dumneavoastra?

În cadrul proiectului meu de dezvoltare personală, exista și intenția implicării mele în politică. În politica înaltă, vreau să spun, pentru că politică în cadrul PNL fac din 1990. Aveam sau puteam avea asigurată o candidatură în colegiul electoral Sighetu Marmației, dar din motive personale am preferat să încerc o candidatură în județul Cluj. Nu sunt pe statul de plată al nici unei persoane sau grup de interese, deci în nici un caz nu mi se potrivește termenul mercenar. Îl accept doar ca licență poetică și în numele libertății de exprimare specific presei.

Unde vedeti Romania peste, sa zicem, 10 ani?

România peste 10 ani? Aș lua premiul Nobel dacă aș putea să văd cu exactitate locul țării mele peste 10 ani… Dar mi-ar plăcea să o văd ca un membru al UE, o Uniune Europeană modificată în bine față de ceea ce ea este azi… Și, dacă se poate, o Românie cu români prosperi din care tinerii să nu mai plece peste hotare decât pentru a-și petrece concediile.

Unde va vedeti dumneavoastra peste 10 ani?

Dacă voi mai trăi, peste 10 ani (dacă nu peste 10, atunci peste 12!) sunt aproape sigur că îmi voi cultiva trandafirii în fața unei case din lemn cu acoperiș din stuf, undeva în împrejurimile Clujului. Departe de politica activă.

Cum s-a vazut Romania din perspectiva consilierului prezidential Radu Zlati?

Precum o piesă de teatru antică, în care personajele se confruntă pe un fond plin de zgomot și furie… asta până când se intervine cu aceeași, veche, soluție deus ex machina. Concluzia? Am devenit euro-sceptic…

Ce l-ar intreba profesorul Radu Zlati pe politicianul Radu Zlati?

Dacă chiar este convins politicianul Zlati cum că popoarele sau comunitățile învață ceva din propriile greșeli, din experiența socială a lor însele sau a altora…

Ce m-ati intreba pe mine?

Nu îmi place să schimb rolurile… ajungă zilei supărarea ei.

Anunțuri

Posted on 6 Octombrie 2012, in Interviuri. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: