Monthly Archives: Noiembrie 2012

Strategii și strategi

Suntem în preajma alegerilor. Suntem în pragul unei schimbări totale, a unor prefaceri ce vor transforma țara. Suntem toți pregătiți pentru așa ceva? Suntem toți conștienți că altfel nu se mai poate? Din ceea ce se vede zilnic în prime-time , nu prea. Nu știu cine i-a învățat pe cei de la PDL (ARD) că o bună strategie ar fi ieșirea zilncă pe ecrane a lui Traian Băsescu. Oriccum strategia lor este strategia disperării. Se vede clar că-și aruncă în luptă cel mai de preț comunicator pe care-l au. Trist sfărșit pentru o formațiune politică: Băsescu, comunicator principal pentru PDL(ARD). S-a spus , s-a repetat : nu fac decât să irite lumea, nu fac decât să-și micșoreze scorul electoral. Dar, există o vorbă : Când Dumnezeu vrea să te piardă, îți ia mințile.Evident, stimabilii nu au auzit de vorba asta. Sau, dacă au auzit, o ignoră, conștienți că nimic și nimeni nu-i mai poate salva. Nici măcar Băsescu, nci măcar Europa populară, nimeni și nimic pe lumea asta. Problema, în condițiile date nu se pune dacă vor face, să zicem, 20%, ci dacă mai intră în Parlament. Când Dumnezeu vrea să-ți ia mințile…Altfel, spectrul politic se cristalizează, se incheagă, USL și populația, pe deoparte, marea majoritate a populației, aș îndrăzni să afirm, pe de altă parte ARD și satelitul acestuia, PP-DD, susținuți, fie din interese economico-financiare, fie din neștiință și grad de cultură scăzut, în cazul PP-DD.Căci, acesta este electoratul opoziției actuale : cei ce se simt vinovați de ceea ce au comis în guvernarea trecută și cei ce visează ce a făcut Cioacă între Rucăr și Bran. Mai visează cai verzi pe pereți, prosperitate demagogică și îmbogățiri rapide. Oricât vrea DD să pozeze în justițiarul neamului, nu este decât un subsidiar al guvernatorului Băsescu, oricât ar vrea să convingă, nu-i ajunge lui Băsescu nici la călcâi, în zilele lui bune. Iar guvernatorul Băsescu este jos de tot în ochii populației ranite și jignite la referendum. Pe cale de consecință, DD este o cantitate neglijabilă în ochii electoratului. El și partidul lui de buzunar.De buzunarul guvernatorului, să fim înțeleși! PDL (ARD) propune aceeași nouă-veche garnitură uzată, care nu mai are ce spune, nu mai are ce promite, nu mai este crezută. Stănișoară, Bălu, Nodiț, în Mehedinți, de cei din așa-zisa grupare a lui MRU-Unguent și PNȚ-ul lui Pavelescu nefiind vorba, nefiind decât a cincea roată la căruța PDL, mai mult încurcându-i, sunt nume cunoscute și recunoscute pe plan local ca fiind piază-rea și vorbitori la pereții sediului de partid, iată ce propune PDL. Proaste nominalizări, proaste alegeri. Nu că ar sta mai bine la nivel național: Udrea, Anastase, Oltean, nume grele în nomenclatorul PDL, plus câțiva baroni locali ( foști președinți de consilii județene, de exemplu) care au lăsat praf și pulbere în urmă, cu toți aceștia situația nu apare siclam ( noua vopsea electorală a PDL) ci virează mult de tot spre albastru. Populația votantă îi va pedepsi cum se cuvine la urne, sancționându-i și pentru proasta gestionare a țării, și pentru cum a condus guvernatorul Băsescu, și pentru jignirea din vară, de la referendum. Cu fiecare ieșire televizată, guvernatorul reduce din scorul lor electoral. Nu par să o înțeleagă, nu par să priceapă că trebuie să se reformeze ei înșiși de la temelie, scăpând de balastul sus-numit, nu par să mai înțeleagă nimic. Nu au profesioniști pe comunicare, nu au specialiști care să-i ghideze prin bătălia electorală, nu au decât disperare și amatorism. Așa cum le-a fost și guvernarea. Când Dumnezeu vrea să-ți ia mințile…Mai au timp să se trezească? Mai au timp să realizeze că totul este pierdut? Categoric nu! Atunci? Să le fie țărâna politică ușoară.

Culturi creative, culturi imitative ( 2)

Oceania, Australia, Noua Zeelanda

Fascinatia Sudului stralucior, plin de miresme si culori exotice a atras intotdeauna pe cei ce vroiau sa descopere noul si ineditul. Incepand cu James Cook, calatorii au descris o lume fascinanta , bulversanta prin mituri, traditii, obiceiuri si artefacte ce compun cultura insulelor, cultura maori , intr-un cuvant, vechea cultura a Sudului. Peste aceasta cultura s-a suprapus rigiditatea anglo-saxona, britanica, acestia restarngand in areale bine determinate si mai ales, bine supravegheate, cultura antica , gasita cu ocazia explorarii. Plus exterminarea aproape sistematica a bastinasilor pentru a face loc surplusului britanic, surplus care, daca este sa fim cinstiti, nu pretuia deloc cultura, fiind format, in larga majoritate, din colonisti fosti puscariasi si femei usoare, pusi pe imbogatire, pusi pe luarea de la capat a unei vieti ratate in metropola, au distrus in mare parte bogata traditie, bogata cultura, desi orala, foarte rar ramasa pe coji de copac sau sapate in stanca, vaduvind prezentul de atatea si atatea minuni. Insula Pastelui, celebrele sculpturi gigantice, misterioase, raman ca marturie a ceea ce a putut distruge o cultura ce nu vroia sa preia , sa imbogateasca , sa rafineze , o cultura marginita de imensitatea Pacificului, o cultura traind, majoritar , din si cu apa oceanului. Si nu numai.

Asia

Cand vorbim despre Asia, trebuie sa o facem izgonind din minte tiparele gandirii occidentale. Niciodata un oriental, chinez, japonez, coreean, vietnamez, mongol, etc…nu va gandi ca in vest. Un vestic, orice ar fi el, nu poate jongla , intr-adevar, cu ceea ce jongleaza un oriental. Ca vorbim de arta, ca vorbim de scriere, de picture, de orice, orientalii au o alta perceptie a lumii si timpului, el neimpartind, asa cum ziceam, timpul in ani si secole, ci in ere mitologice, in spatii temporale vaste, pentru a se simti in largul sau, pentru a nu fi constrans sa gandeasca limitativ si constrans de norme. Norme ce sunt, fie vorba, impuse de rigiditatea unui creier occidental , ce se limiteaza, ce se auto-limitreaza intre fiinta si neant, pentru occidental, comparativ cu orientalul, neexistand trecerea spre altceva, o alta sansa, o reincarnare. Ceea ce au durat orientalii, de la iakutii din nordul Siberiei pana la Palatul Interzis din Pekin si de la vestitul templu din Naha ( Japonia) pana la marea cultura araba, totul este sub semnul timpului ce exista intotdeauna de ajuns pentru ca opera sa fie desavarsita. Fie ca vorbim de atat de incantatorul privitimism inca rezidual la Fii Corbului ( popoarele tundrei siberiene) cu ale lor povestiri din ere atemporale, cu totemele si ritualurile lor, fie ca vorbim despre haik-ul lui Basho, despre poemele lui Omar Khayam, totul converge spre o trans-spiritualizare, spre o logica a creatiei ce poate scapa unui ochi neavizat, Culturile orientale sunt creatoare, sunt ofertante , pline de simboluri si capacitati regenerative ce scapa culturii occidentale. Cu tot cu imprumutul antic, Babilonul , Sumerul, Capadocia sau Efesul fiind intrepatrunderi clasice ale orientului si occidentului. De la misterele dyonisiace pana la sf. Augustin, tot ce tine de zona Asiei Mici, este zona in care Europa datoreaza totul Orientului. Transmutatia valorilor culturale orientale, atat de benefica Europei a fost intrerupta de intunecarea Evului Mediu, de limitarea ce intrerupea dialogul ce ar fi putut sa fie atat de fructuos: in Europa, mai ales in vestul ei, Inchizitia isi arata coltii terorii. Revenind la imensul spatiu Asiatic, se observa o intrepatrundere de idei, un schimb vivace de hrana spirituala , ce poate, valorificat foarte bine, poate insemna extraordinar pentru istoria culturii mondiale. Spatiul oriental, atat de divers in aparenta, dar atat de logic si de unitar, odata ce depasesti barierele unei gandiri occidentale, ofera dinastiile chinezesti, ofera shogunii japonezi, ofera regii si principii spatiului indo-chinez si al insulelor din preajma continentului, ofera civilizatie milenara, triburi mongole si populatia ainu ( precursoarea japonezilor in arhipelagul nipon), ofera ceea ce , in aparenta atat de imposibil si de ilogic, putem spune ca este o vasta panza de paianjen, legata prin fire nevazute , intortochiate si subtiri, ca un suflet de oriental. Cautand estul filozofiilor : indiene, chinezesti, tot panteonul zeitatilor , de la Vishnu la Ammaterasu , de la Uechi-ka, sfantul calugar betivan al chinezilor la Maica Pamantului, ceea ce i-a ajutat atat lui Genghis-Khan cat si lui Tamerlan ( Timur Lenk) , in mitologia mongola, iata ce poate izvori din mintea orientalului. Poate doar povestirile despre zeii si eroii mitologiei grecesti, daca este sa comparam, se aseamana . Orientul, Asia, va ramane intotdeauna un mister etern redescoperit, etern fascinant, etern. Caci asa gandesc, scriu, lucreaza, orientalii : in ere, in eternitati. Ceea ce este, sa recunoastem, complexant . Dar astia sunt orientalii : fascinanti, complexanti, intortochiati.

Africa

Cand se vorbeste despre Africa, cand se vorbeste despre ceea ce reprezinta Africa culturala, trebuie impartit in doua : Africa de pana si de dupa Ecuator. Triburile africane nordice, musulmane ( berberii, beduinii, tuaregii) si triburile negroide pure , fascinante, misterioase , incitante. Dar pana acolo…exista Africa antica, Africa dinastiilor egiptene, Africa Cleopatrei si Africa marilor centre culturale , a bibliotecilor si papirusurilor, a Sfinxului si piramidelor, a hieroglifelor lui Champollion . Iata Africa creativa, Africa ce a dat omenirii visuri, sperante, Alexandria, dar si Africa bataliilor sangeroase , a legiunilor romane aducand “civilizatie” unei civilizatii multi-milenare. Africa este un uimitor amestec de creatie si distrugere, de cladire si demolare, de a fii si de a murii, Africa este un izvor de intelepciune. Matematicienii , scluptorii, poetii arabi ai nordului Africii au adus, prin cuceririle arabe din Europa, ceea ce lipsea din cauza Evului Mediu si ceea ce, din pacate, a vrut sa distruga Spania catolica, asa cum a facut si in privinta Americii de Sud. Allhambra, Cordoba, Sevilla, tot sudul maur al Spaniei reprezinta o culme a unei culturi creatoare, a unui mod de viata si de spirit unic in lume. Ca acest spirit a decazut, a fost distrus de fierul sabiilor Castiliei si Leonului, este un fapt normal in evolutia omenirii. Infuzia de sange proaspat , Reconquista avand singurul merit de a readuce pe plan egal cultura iberica autentica si cea maura. In rest…Revenind la Africa si la cultura ei creativa , observam diferente majore intre nord si sud. Nordul cu spiritul evoluat, sublimate, transfigurat de secole si milenii de gandire si creatie, arabii preluand mostenirea lasata de Egiptul decazut, redus la o provincie barbarizata, Sudul triburilor zulu, triburilor Bantu, pigmeilor si a altora, traind in comuniune cu natura, absorbind informatia , prelucrand-o oral, foarte putine izvoare scrise ramanand zilelor noastre. In general, suferind influenta coloniala, Africa , dupa secole de cultura creativa a “decazut” la stadiul aproape primar . Totusi, putem spune ca Africa, in concertul mondial al culturilor are partea ei de creatie si partea ei de imitatie.

Europa

Fie ca vorbim de spatiul helenistic, fie ca vorbim de arealul roman, de triburile celtice sau de asprii nordici ai triburilor fino-ugrice, Europa, batranul continent, a influentat decisiv cultura mondiala . De la creatiile poetilor, dramaturgilor, scluptorilor eleni antici, Sofocle, Euripide, Parmenides, filozofii ce continua sa ne marcheze existentele, Socrate, Aristotel, putem spune ca Elada antica a marcat pentru doua milenii tot ceea ce inseamna cultura si creatie, dezvoltare spirituala si intelegere. Zeii Partenonului antic s-ar simtii mandrii de ceea ce au lasat in urma, de faptul ca toata cultura mondiala “ si-a potrivit ceasurile dupa ora exacta data de ei”. Gigantice cetati, porturi uriase, marii spartani, superba bijuterie a Eladei, Atena, toate acestea se rezuma in doua cuvinte : CULTURA ORIGINARA!!! De aici au pornit spre orizonturi manuscrise, ganduri, idei, matematica lui Arhimede si a lui Euclid, de aici au pornit marile mistere dyonisiace, cele eleusine, adorarea inteligentei umane si a spiritului creator. Olimpiadele si pankrationul, pilates si altele. Elada antica a oferit lumii ceea ce avea nevoie dupa caderea imperiilor antice ale Babylonului si Sumerului, dupa ce marii eroi ai Asiei Mici cadeau in uitare, sau erau redusi la aproape nimic. Cum avea sa se intample mai tarziu cu aceleasi creatii elenistice, salvate de la extinctia Evului Mediu de catre calugari mai destupati la minte si de catre Renasterea ce avea sa dea un imbold hotarator creatiei europene. Continuand in aceeasi nota, odata cu decaderea elenismului, ridicarea marelui Imperiu al Romei, avea sa continue ceea ce aproape lasasera grecii. Spatiul cultural roman avea sa se intinda de la Pontus Euxinos la Iberia si de la Marea Nordului la Marea Mediterana. Cato, Plinius cel Batran, Catillina, Horatiu, Lucretiu, Ovidius si altii au marcat si ei drumul creatiei europene si mondiale. De la romani ne vine si noua numele, limba si ceea ce am facut spre nemurirea noastra, de la romani au purces spre patru puncte cardinale stralucirea si maretia. Odata cu separarea Imperiului in doua, functia creatoare a fost preluata de Noua Roma, de Bizant, Apusul marginindu-se sa traiasca din amintirea a ceea ce a fost. Bizantul a polarizat creatori, Bizantul a topit in creuzetul lui diverse culturi si popoare, de la eleni la vikingii ce constituiau garda imperiala, Bizantul a catalizat energii ce au fost turnate in opere de arta, in cronici si izvoade, in artefacte si monumente. Roma era umbra celei ce fusese, Roma era doar un oras macinat de lupte intestine si de atacurile popoarelor migratoare, dar Roma, spre deosebire de Bizant, va rezista ca oras si capitala a Sfantului Petru, precum si a urmasilor lui, Pontifii catolici. Uniti de ideea crestina, divizati de schisme si orgolii, europenii, incet, incet , s-au cufundat in intunericul si obtuzitatea Evului Mediu. Distrugerea in numele Celui ce propovaduise iubirea si intelegerea, masacrarea in numele Celui ce predicase dragostea aproapelui , este paradoxul Evului Mediu, cercetat si neinteles , sau cel putin, aparent inteles. Salvarea avea sa vina de la Renastere, de la Papii luminati si de la domnii Tarilor Romane ce au adapostit la curtile lor ramasitele Bizantului. In plus, erau si tarii Moscovei si hatmanii Kievului, imperiul vlaho-bulgar al Asanestilor. Spatiul slav era si este un spatiu aparte , in care valorile culturale se amesteca si se intrepatrund , spatiile asiatice cucerite avand o contributie categorica la dezvoltarea slavismului. La confluenta spatiilor , la rascrucea imperiilor, romanii nu au rezistat decat prin constiinta apartenetei la acelasi neam, la aceleasi valori culturale, cronicari si cronici, visuri, uniri temporare si definitive , creatii care marcheaza secolul XIX si XX, traversand spatii temporale definitive si categorice, tratand in cheia pesimismului si a miniaturii , melancolii extrase din spiritul Imperiului roman, de la care am luat multe, minus zidirea gigantica, teza conform careia romanii nu au avut timp sa construiasca , sa dureze ziduri de catedrale nu sta in picioare. Romanii nu au avut spiritul marilor constructii, domurile , catedralele gigantice ale Renasterii apusene nefiind caracteristice noua. Lipiti de “terra mater”, lipiti de spiritul mioritic al contemplarii, de “n-a fost sa fie” , categorie specifica romanilor, conform lui C. Noica, romanii au creatia lor, cultura lor, pasoptistii incepand sa imite, sa dezvolte, sa mareasca orizonturile spre cultura universala, mai tarziu, Brancusi, Enescu, Cioran, Eliade integrandu-ne spatiului cultural mondial. Secolele ce au urmat Evului Mediu, Renasterea, Secolul Luminilor, Barocul, Goticul tranzitoriu, ca sa le luam aleatoriu, marcheaza puncte de referinta, Geniile creatoare ce au marcat cultura creativa apuseana au avut un teren propice , au reusit sa produca monumente, fie ca vorbim architectonic , fie ca vorbim spiritual , Shakesperare, Da’ Vinci, Michelangelo, Milton, Cellini , cautionand cu spiritele lor tranzitii spre un pamant al fagaduintei intelectuale, pamant ce avea sa se iveasca odata cu clasicismul, romantismul, spre zilele noastre, cand, asa cum aratam, culturile creative tind sa devina ele insele culturi imitative. O retinere o aflam la spatiul german, la cel nordic, in care un rol deosebit il are protestantismul , ce va sa inlocuiasca razboincii zei si eroi ai Wallhalei , asprimea acestora trecand spre asprimea protestanta, rigiditatea acestora fiind o frana, desi nu insumorntabila, in trecerea de la Saga despre Njal la Soren Kierkegard, de la povestirile despre Wotan si Freja la Goethe si Schopenhauer. Spatiu aparte, de confluente, Tarile de Jos, Belgia, principatele autonome din centrul Europei vestice, desi sub influenta aceluiasi protestanstism , pana la un moment date liberator de sub asprimea Inchizitiei spaniole distructive, avea sa dea familia Bruegel , scoala flamanda de pictura,iar in Tarile de Jos, scoala olandeza de pictura ii va da pe : Ludolf Bakhuizen, Hieronimus Bosch, Johannes Veermer, trecand spre Rembrandt, culminand cu unicul si irepetabilul Van Gogh.

Iata, deci, o trecere prin culturile creative si culturile imitative ale lumii actuale. Acest studio nu are pretentia sa fie atotcuprinzator, vrand doar sa-si familiarizeze cititorul cu idei si structuri ideatice, vrand sa lanseze o intrebare : in secolul in care, conform lui Marlaux, suntem religiosi sau nu vom fi deloc, ce rost mai are cultura in sensul ei clasic, nemutilat de interventia societatii consumiste si consumabile de idei. Trecerea de la cultura creativa la cea imitativa, preluarea ideilor, a ceea ce defineste o cultura, poate fi chestionabila, poate fi indoielnica, dar, niciodata nu poate fi regretabila. In fond, cultura uneste si defineste, cultura apropie si naste, cultura este liantul unic ce a ramas de la inceputurile timpurilor, pana la reintoarcerea in eternitatea absoluta a civilizatiei si culturii umane!

Destul!

La noi, candva, au fost si codrii verzi de brad. Au fost, de asemenea, si lanuri ca de matase. Nu numai in poezia lui Goga. In realitate. Cuvantul cheie in aceste propozitii este “ au fost”. Trecutul indica ca au existat, dar nu mai sunt, nu se mai afla, nu se mai gasesc. De ce? Intrebare normala pentru o tara normala. Romania este normala? Sau, mai bine zis, mai este Romania o tara normala? Mai exista ceva ce nu a fost furat de catre fosta guvernare? A mai ramas ceva si romanilor, nu pntru lux, nu pentru lafaieli desarte, ci pentru un trai decent, normal? NU!!! Categoric nu! Au luat ce au putut, au distrus ce nu au putut lua, au hartanit si au terfelit onoarea si demnitatea numelui de roman, transferand in derizoriu principii morale, aducand in genunchi o tara intreaga. Destul!!! Dupa schimbare multi au asteptat minuni, minuni care sa se intample in 5 luni, minuni care sa scoata Romania din noroiul greu al anilor de dictatura portocalie. Proportia aceasta : luni contra ani este datorata marilor asteptari pe care le au romanii de la USL. Politicienii trebuie sa inteleaga ca omul obisnuit nu mai are rabdare, ca omul obisnuit nu mai suporta si nu mai poate inghitii la nesfarsit. USL a luat guvernarea cand Romania mai avea putin si era vanduta la bucata. Marlanul din palatal Cotroceni a rezistat cu ajutorul partenerilor sai externi de hotie. Marlanul din palatal Cotroceni vroia sa desavarseasca jaful tarii cu ajutorul complicilor sai. Nu a fost lasat, din fericire, de politicienii inca verticali din aceasta tara. Iar ei, politicienii, dupa 9 decembrie vor trebui sa stie sa-i spuna in fata : “Destul!. Destul cu hotia, destul cu neam-prostia, destul cu tembelismul ce a transformat Romania intr-o mahala fanariota de ultima speta.”. Masurile promise de catre guvern vor fi realizate intr-un timp scurt, avand ca obiective majore, de exemplu, infrastructura, salarizarea, creearea de locuri de munca , sanatatea, legandu-se intr-o logica ce se poate observa clar si de catre cei mai putin binevoitori : realizandu-se infrastructura, sa zicem, se creeaza locuri de munca, oamenii sunt platiti pentru munca prestata, putand avea grija mai bine de sanatatea lor. Acest exemplu este doar unul dintre multiplele ce pot fi oferite ca sa se vada clar ca guvernul USL face ce a promis , neumbland cu cioara vopsita , cu “gogosi electorale” si nepromitand mai mult decat poate sa faca. Cand va veni timpul, USL va stii sa stabileasca strategii operationale viabile, sigure, care sa creeze bunastarea atat de dorita de catre romani. Fara populism ieftin, fara fraze sforaitoare, fara batai cu pumnul in piept. Simplu, normal, decent. Asa cu trebuie sa fie un guvern intr-o tara normala. Destul, zic, cu neprofesionalismul in politica, destul cu neprofesionalismul in administratie, fie ea locala sau centrala, destul cu bataia de joc. Avem destui politicieni versati, capabili ca sa mai acceptam diletantismul, ca sa mai acceptam non-valoarea , ipocrizia, minciuna si furtul. Mai ales aici, in Mehedinti, s-au perindat destui “politicieni” de conjunctura, destui neaveniti, care nu erau decat pusi pe capatuiala si hotie. USL? USL are destui oameni pregatiti . Viorel Palasca este un exemplu, Viorel Palasca stie si poate sa faca treaba in Parlament, a dovedit-o, o sa o mai dovedeasca. Un exemplu. Unul singur, dar unul relevant pentru ceea ce poseda USL in Mehedinti. Va trebui si Viorel Palasca sa spuna : “Destul!”.O va face, sunt sigur de asta!
Increderea acordata , sustinerea lui Viorel Palasca, este singura varianta viabila si valabila in Mehedinti. Nu numai a lui, a tuturor candidatilor USL. Repet, dupa 9 decembrie ii veti vedea pe toti parlamentarii USL ca vor spune : “Destul!” acelora ce au dus Romania catre faliment si pauperitate, vor stii sa ridice tara acolo unde ii este locul!