Culturi creative, culturi imitative ( 2)

Oceania, Australia, Noua Zeelanda

Fascinatia Sudului stralucior, plin de miresme si culori exotice a atras intotdeauna pe cei ce vroiau sa descopere noul si ineditul. Incepand cu James Cook, calatorii au descris o lume fascinanta , bulversanta prin mituri, traditii, obiceiuri si artefacte ce compun cultura insulelor, cultura maori , intr-un cuvant, vechea cultura a Sudului. Peste aceasta cultura s-a suprapus rigiditatea anglo-saxona, britanica, acestia restarngand in areale bine determinate si mai ales, bine supravegheate, cultura antica , gasita cu ocazia explorarii. Plus exterminarea aproape sistematica a bastinasilor pentru a face loc surplusului britanic, surplus care, daca este sa fim cinstiti, nu pretuia deloc cultura, fiind format, in larga majoritate, din colonisti fosti puscariasi si femei usoare, pusi pe imbogatire, pusi pe luarea de la capat a unei vieti ratate in metropola, au distrus in mare parte bogata traditie, bogata cultura, desi orala, foarte rar ramasa pe coji de copac sau sapate in stanca, vaduvind prezentul de atatea si atatea minuni. Insula Pastelui, celebrele sculpturi gigantice, misterioase, raman ca marturie a ceea ce a putut distruge o cultura ce nu vroia sa preia , sa imbogateasca , sa rafineze , o cultura marginita de imensitatea Pacificului, o cultura traind, majoritar , din si cu apa oceanului. Si nu numai.

Asia

Cand vorbim despre Asia, trebuie sa o facem izgonind din minte tiparele gandirii occidentale. Niciodata un oriental, chinez, japonez, coreean, vietnamez, mongol, etc…nu va gandi ca in vest. Un vestic, orice ar fi el, nu poate jongla , intr-adevar, cu ceea ce jongleaza un oriental. Ca vorbim de arta, ca vorbim de scriere, de picture, de orice, orientalii au o alta perceptie a lumii si timpului, el neimpartind, asa cum ziceam, timpul in ani si secole, ci in ere mitologice, in spatii temporale vaste, pentru a se simti in largul sau, pentru a nu fi constrans sa gandeasca limitativ si constrans de norme. Norme ce sunt, fie vorba, impuse de rigiditatea unui creier occidental , ce se limiteaza, ce se auto-limitreaza intre fiinta si neant, pentru occidental, comparativ cu orientalul, neexistand trecerea spre altceva, o alta sansa, o reincarnare. Ceea ce au durat orientalii, de la iakutii din nordul Siberiei pana la Palatul Interzis din Pekin si de la vestitul templu din Naha ( Japonia) pana la marea cultura araba, totul este sub semnul timpului ce exista intotdeauna de ajuns pentru ca opera sa fie desavarsita. Fie ca vorbim de atat de incantatorul privitimism inca rezidual la Fii Corbului ( popoarele tundrei siberiene) cu ale lor povestiri din ere atemporale, cu totemele si ritualurile lor, fie ca vorbim despre haik-ul lui Basho, despre poemele lui Omar Khayam, totul converge spre o trans-spiritualizare, spre o logica a creatiei ce poate scapa unui ochi neavizat, Culturile orientale sunt creatoare, sunt ofertante , pline de simboluri si capacitati regenerative ce scapa culturii occidentale. Cu tot cu imprumutul antic, Babilonul , Sumerul, Capadocia sau Efesul fiind intrepatrunderi clasice ale orientului si occidentului. De la misterele dyonisiace pana la sf. Augustin, tot ce tine de zona Asiei Mici, este zona in care Europa datoreaza totul Orientului. Transmutatia valorilor culturale orientale, atat de benefica Europei a fost intrerupta de intunecarea Evului Mediu, de limitarea ce intrerupea dialogul ce ar fi putut sa fie atat de fructuos: in Europa, mai ales in vestul ei, Inchizitia isi arata coltii terorii. Revenind la imensul spatiu Asiatic, se observa o intrepatrundere de idei, un schimb vivace de hrana spirituala , ce poate, valorificat foarte bine, poate insemna extraordinar pentru istoria culturii mondiale. Spatiul oriental, atat de divers in aparenta, dar atat de logic si de unitar, odata ce depasesti barierele unei gandiri occidentale, ofera dinastiile chinezesti, ofera shogunii japonezi, ofera regii si principii spatiului indo-chinez si al insulelor din preajma continentului, ofera civilizatie milenara, triburi mongole si populatia ainu ( precursoarea japonezilor in arhipelagul nipon), ofera ceea ce , in aparenta atat de imposibil si de ilogic, putem spune ca este o vasta panza de paianjen, legata prin fire nevazute , intortochiate si subtiri, ca un suflet de oriental. Cautand estul filozofiilor : indiene, chinezesti, tot panteonul zeitatilor , de la Vishnu la Ammaterasu , de la Uechi-ka, sfantul calugar betivan al chinezilor la Maica Pamantului, ceea ce i-a ajutat atat lui Genghis-Khan cat si lui Tamerlan ( Timur Lenk) , in mitologia mongola, iata ce poate izvori din mintea orientalului. Poate doar povestirile despre zeii si eroii mitologiei grecesti, daca este sa comparam, se aseamana . Orientul, Asia, va ramane intotdeauna un mister etern redescoperit, etern fascinant, etern. Caci asa gandesc, scriu, lucreaza, orientalii : in ere, in eternitati. Ceea ce este, sa recunoastem, complexant . Dar astia sunt orientalii : fascinanti, complexanti, intortochiati.

Africa

Cand se vorbeste despre Africa, cand se vorbeste despre ceea ce reprezinta Africa culturala, trebuie impartit in doua : Africa de pana si de dupa Ecuator. Triburile africane nordice, musulmane ( berberii, beduinii, tuaregii) si triburile negroide pure , fascinante, misterioase , incitante. Dar pana acolo…exista Africa antica, Africa dinastiilor egiptene, Africa Cleopatrei si Africa marilor centre culturale , a bibliotecilor si papirusurilor, a Sfinxului si piramidelor, a hieroglifelor lui Champollion . Iata Africa creativa, Africa ce a dat omenirii visuri, sperante, Alexandria, dar si Africa bataliilor sangeroase , a legiunilor romane aducand “civilizatie” unei civilizatii multi-milenare. Africa este un uimitor amestec de creatie si distrugere, de cladire si demolare, de a fii si de a murii, Africa este un izvor de intelepciune. Matematicienii , scluptorii, poetii arabi ai nordului Africii au adus, prin cuceririle arabe din Europa, ceea ce lipsea din cauza Evului Mediu si ceea ce, din pacate, a vrut sa distruga Spania catolica, asa cum a facut si in privinta Americii de Sud. Allhambra, Cordoba, Sevilla, tot sudul maur al Spaniei reprezinta o culme a unei culturi creatoare, a unui mod de viata si de spirit unic in lume. Ca acest spirit a decazut, a fost distrus de fierul sabiilor Castiliei si Leonului, este un fapt normal in evolutia omenirii. Infuzia de sange proaspat , Reconquista avand singurul merit de a readuce pe plan egal cultura iberica autentica si cea maura. In rest…Revenind la Africa si la cultura ei creativa , observam diferente majore intre nord si sud. Nordul cu spiritul evoluat, sublimate, transfigurat de secole si milenii de gandire si creatie, arabii preluand mostenirea lasata de Egiptul decazut, redus la o provincie barbarizata, Sudul triburilor zulu, triburilor Bantu, pigmeilor si a altora, traind in comuniune cu natura, absorbind informatia , prelucrand-o oral, foarte putine izvoare scrise ramanand zilelor noastre. In general, suferind influenta coloniala, Africa , dupa secole de cultura creativa a “decazut” la stadiul aproape primar . Totusi, putem spune ca Africa, in concertul mondial al culturilor are partea ei de creatie si partea ei de imitatie.

Europa

Fie ca vorbim de spatiul helenistic, fie ca vorbim de arealul roman, de triburile celtice sau de asprii nordici ai triburilor fino-ugrice, Europa, batranul continent, a influentat decisiv cultura mondiala . De la creatiile poetilor, dramaturgilor, scluptorilor eleni antici, Sofocle, Euripide, Parmenides, filozofii ce continua sa ne marcheze existentele, Socrate, Aristotel, putem spune ca Elada antica a marcat pentru doua milenii tot ceea ce inseamna cultura si creatie, dezvoltare spirituala si intelegere. Zeii Partenonului antic s-ar simtii mandrii de ceea ce au lasat in urma, de faptul ca toata cultura mondiala “ si-a potrivit ceasurile dupa ora exacta data de ei”. Gigantice cetati, porturi uriase, marii spartani, superba bijuterie a Eladei, Atena, toate acestea se rezuma in doua cuvinte : CULTURA ORIGINARA!!! De aici au pornit spre orizonturi manuscrise, ganduri, idei, matematica lui Arhimede si a lui Euclid, de aici au pornit marile mistere dyonisiace, cele eleusine, adorarea inteligentei umane si a spiritului creator. Olimpiadele si pankrationul, pilates si altele. Elada antica a oferit lumii ceea ce avea nevoie dupa caderea imperiilor antice ale Babylonului si Sumerului, dupa ce marii eroi ai Asiei Mici cadeau in uitare, sau erau redusi la aproape nimic. Cum avea sa se intample mai tarziu cu aceleasi creatii elenistice, salvate de la extinctia Evului Mediu de catre calugari mai destupati la minte si de catre Renasterea ce avea sa dea un imbold hotarator creatiei europene. Continuand in aceeasi nota, odata cu decaderea elenismului, ridicarea marelui Imperiu al Romei, avea sa continue ceea ce aproape lasasera grecii. Spatiul cultural roman avea sa se intinda de la Pontus Euxinos la Iberia si de la Marea Nordului la Marea Mediterana. Cato, Plinius cel Batran, Catillina, Horatiu, Lucretiu, Ovidius si altii au marcat si ei drumul creatiei europene si mondiale. De la romani ne vine si noua numele, limba si ceea ce am facut spre nemurirea noastra, de la romani au purces spre patru puncte cardinale stralucirea si maretia. Odata cu separarea Imperiului in doua, functia creatoare a fost preluata de Noua Roma, de Bizant, Apusul marginindu-se sa traiasca din amintirea a ceea ce a fost. Bizantul a polarizat creatori, Bizantul a topit in creuzetul lui diverse culturi si popoare, de la eleni la vikingii ce constituiau garda imperiala, Bizantul a catalizat energii ce au fost turnate in opere de arta, in cronici si izvoade, in artefacte si monumente. Roma era umbra celei ce fusese, Roma era doar un oras macinat de lupte intestine si de atacurile popoarelor migratoare, dar Roma, spre deosebire de Bizant, va rezista ca oras si capitala a Sfantului Petru, precum si a urmasilor lui, Pontifii catolici. Uniti de ideea crestina, divizati de schisme si orgolii, europenii, incet, incet , s-au cufundat in intunericul si obtuzitatea Evului Mediu. Distrugerea in numele Celui ce propovaduise iubirea si intelegerea, masacrarea in numele Celui ce predicase dragostea aproapelui , este paradoxul Evului Mediu, cercetat si neinteles , sau cel putin, aparent inteles. Salvarea avea sa vina de la Renastere, de la Papii luminati si de la domnii Tarilor Romane ce au adapostit la curtile lor ramasitele Bizantului. In plus, erau si tarii Moscovei si hatmanii Kievului, imperiul vlaho-bulgar al Asanestilor. Spatiul slav era si este un spatiu aparte , in care valorile culturale se amesteca si se intrepatrund , spatiile asiatice cucerite avand o contributie categorica la dezvoltarea slavismului. La confluenta spatiilor , la rascrucea imperiilor, romanii nu au rezistat decat prin constiinta apartenetei la acelasi neam, la aceleasi valori culturale, cronicari si cronici, visuri, uniri temporare si definitive , creatii care marcheaza secolul XIX si XX, traversand spatii temporale definitive si categorice, tratand in cheia pesimismului si a miniaturii , melancolii extrase din spiritul Imperiului roman, de la care am luat multe, minus zidirea gigantica, teza conform careia romanii nu au avut timp sa construiasca , sa dureze ziduri de catedrale nu sta in picioare. Romanii nu au avut spiritul marilor constructii, domurile , catedralele gigantice ale Renasterii apusene nefiind caracteristice noua. Lipiti de “terra mater”, lipiti de spiritul mioritic al contemplarii, de “n-a fost sa fie” , categorie specifica romanilor, conform lui C. Noica, romanii au creatia lor, cultura lor, pasoptistii incepand sa imite, sa dezvolte, sa mareasca orizonturile spre cultura universala, mai tarziu, Brancusi, Enescu, Cioran, Eliade integrandu-ne spatiului cultural mondial. Secolele ce au urmat Evului Mediu, Renasterea, Secolul Luminilor, Barocul, Goticul tranzitoriu, ca sa le luam aleatoriu, marcheaza puncte de referinta, Geniile creatoare ce au marcat cultura creativa apuseana au avut un teren propice , au reusit sa produca monumente, fie ca vorbim architectonic , fie ca vorbim spiritual , Shakesperare, Da’ Vinci, Michelangelo, Milton, Cellini , cautionand cu spiritele lor tranzitii spre un pamant al fagaduintei intelectuale, pamant ce avea sa se iveasca odata cu clasicismul, romantismul, spre zilele noastre, cand, asa cum aratam, culturile creative tind sa devina ele insele culturi imitative. O retinere o aflam la spatiul german, la cel nordic, in care un rol deosebit il are protestantismul , ce va sa inlocuiasca razboincii zei si eroi ai Wallhalei , asprimea acestora trecand spre asprimea protestanta, rigiditatea acestora fiind o frana, desi nu insumorntabila, in trecerea de la Saga despre Njal la Soren Kierkegard, de la povestirile despre Wotan si Freja la Goethe si Schopenhauer. Spatiu aparte, de confluente, Tarile de Jos, Belgia, principatele autonome din centrul Europei vestice, desi sub influenta aceluiasi protestanstism , pana la un moment date liberator de sub asprimea Inchizitiei spaniole distructive, avea sa dea familia Bruegel , scoala flamanda de pictura,iar in Tarile de Jos, scoala olandeza de pictura ii va da pe : Ludolf Bakhuizen, Hieronimus Bosch, Johannes Veermer, trecand spre Rembrandt, culminand cu unicul si irepetabilul Van Gogh.

Iata, deci, o trecere prin culturile creative si culturile imitative ale lumii actuale. Acest studio nu are pretentia sa fie atotcuprinzator, vrand doar sa-si familiarizeze cititorul cu idei si structuri ideatice, vrand sa lanseze o intrebare : in secolul in care, conform lui Marlaux, suntem religiosi sau nu vom fi deloc, ce rost mai are cultura in sensul ei clasic, nemutilat de interventia societatii consumiste si consumabile de idei. Trecerea de la cultura creativa la cea imitativa, preluarea ideilor, a ceea ce defineste o cultura, poate fi chestionabila, poate fi indoielnica, dar, niciodata nu poate fi regretabila. In fond, cultura uneste si defineste, cultura apropie si naste, cultura este liantul unic ce a ramas de la inceputurile timpurilor, pana la reintoarcerea in eternitatea absoluta a civilizatiei si culturii umane!

Anunțuri

Posted on 18 Noiembrie 2012, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: