Monthly Archives: Ianuarie 2013

“La inceput era Cuvantul…”

“La inceput era Cuvantul, iar Cuvantul era Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”. Sunt cuvinte care zidesc, sunt cuvinte care mangaie, cuvinte care sprijina si afirma o credinta. Dar…sunt si cuvinte ce strica, cuvinte ce paraginesc si imprastie, cuvinte ce dor si tradeaza, caci, in spatele cuvintelor exista intotdeauna un Iuda gata sa se vanda pe argintii tradarii. Terminand aceasta introducere biblica, sa constatam ca s-au rostit cuvinte ce au tradat si au mintit, cuvinte ce au fatarnicit un ideal si o credinta : a vorbit dl. Popescu-Tariceanu. Nu stim, in spatele cuvintelor rostite in conferinta, ce sau cine se ascunde cu adevarat. Sa fie sarpele indoielii, sa fie sarpele tradarii, sa fie orice , sau mai ales, oricine, daca s-a vrut tradare, s-a realizat. De prostie ma indoiesc, domnul Popescu-Tariceanu dand dovada de orice, numai de prostie nu! O fi fost un bun prim-ministru, s-o fi creeat legenda datorita boom-ului economic de dinainte de criza, cine stie…ce se stie este ca domnul Popescu-Tariceanu, sfidand hotararea USL de a avea ca un SINGUR candidat la presedentia Romaniei ( presedentie temporara , pana la intoarcerea in normalitate, anume monarhia constitutionala) , pretinde ca se aleaga un candidat printr-un scrutin intern. Repet, sfidand un congres al partidului, sfidand propunerea afirmata de atatea ori de catre USL : Crin Antonescu, presedintele Romaniei. Asta, fara pic de dubiu, Crin Antonescu va fi ales presedintele Romaniei. Fara a umbri meritele trecute ale domnului Popescu-Tariceanu, ma pot intreba : ce-l mana in lupta? Ce vrea, CU ADEVARAT, domnul fost prim-ministru si fost presedinte de partid? Sa reinvie ? Nu se numeste Lazar, ca sa pastrez nota de la inceput. Sa iasa din conul de umbra, meritat sau nu, in care a fost pus? Cine-l impiedica sa se remarce in cadrul partidului , in Parlament prin initiative, in societatea romaneasca prin orice ar considera domnia-sa ca merita? Oricum, nu asa ! Nu atacand ceea ce s-a construit cu rabdare si intelepciune in atatia ani, nu sapand la temelia unei constructii ( pasagere, este drept) ce a vrut si vrea sa ridice Romania din mocirla in care a fost tarata de intaiul infractor al tarii, Basescu D. Traian si de haita portocalie. “Nu ca vreau sa spun a zice” ( ca sa citez un “clasic in viata”) dar si domnul Popescu-Tariceanu incepe sa vireze de la galben spre portocaliu. Dreptul domniei-sale, este democratie si nu bolsevism sau basism ( cine nu este cu mine, este impotriva mea), dar…domnul Popescu-Tariceanu are certe tendinte de tradare. Pe langa domnul Chiliman, pe langa multi altii care au tradat deja, sau care urmeaza sa o faca : din prostie sau din vanzarea credintei liberale. Timpul ne-o va arata. Desi…inca mai este timp pentru domnul Popescu-Tariceanu, inca, personal, vreau sa cred in liberalismul domniei-sale, liberalism autentic, nu din cel de-al “Fosei Septice”, vreau sa cred in liberalul Popescu-Tariceanu. In definitiv, asa cum Dumnezeu nu vrea pierderea pacatosului, ci indreptarea lui, asa si PNL, nu cred ca vrea cu tot dinadinsul excluderea domnului Popescu-Tariceanu, ci reasezarea gandirii intime a dumnealui in acord cu cea a marii mase de votanti liberali. Masa mare care, daca este sa fim corecti, nu prea exista in mandatul dansului ( cat a fost presedinte PNL). Masa mare de votanti care, sa nu ne ascundem dupa deget, este meritul lui Crin Antonescu, a echipei lui si a tuturor oamenilor care au crezut cu adevarat in ideea liberal adevarata. “La inceput era Cuvantul”…Cuvantul poate zidi, cuvantul poate lasa un imens pustiu in spatele lui. Sa avem grija mare la cuvinte si la cei ce le rostesc. Cuvantul trebuie sa construiasca , nu sa demoleze!

Diverse…”manevre”

In toiul sarbatoririi zilei de 24 Ianuarie, o stire face “deliciul” diverselor posturi de televiziune : un oarecare lautaras neamt pretinde ca este fiul natural al Majestatii Sale, regele Mihai I de România. Nimic întâmplător, nimic sub semnul coincidenței. Astăzi, când tot mai multe persoane din România se conving de ceea ce este cu adevărat monarhia,nu ar fi de mirare ca, așa cum a mai făcut-o, întâiul infractor al țării, Băsescu Traian, să-și amestece coada și coarnele în această poveste de toată jena. Să pretinzi că ești fiul natural al unui rege, să pretinzi, ce? Coroana? Țara? Tâmpenii…Pe lângă această istorie de tot rizibilul, istorie ce vrea să arunce cu noroi în ADEVĂRATA CASĂ REGALĂ A ROMÂNIEI, să pângărească sentimentele și onoarea unei țări, Băsescu Traian și acoliții săi nu fac decât să ne mai facă odată, de parcă nu ne făcuseră destul, de râs în fața lumii. Să fie Băsescu , să fie serviciile, să fie și ajutorul lui Paul Lambrino, cel ce vrea mocirlirea Casei Regale, din neputință și mărginire…cine știe? Poate vom afla, într-un viitor nu prea îndepărtat ce s-a vrut cu această …manevră, de ce s-a vrut întinarea numelui casei regale. Asta, deși, răspunsul ar fi ușor de dat : frica,nemernicia, lașitatea , atribute ale unor „personulități”ce vor cu tot dinadinsul să rămână în istoria României. Așa au ales să rămână…tulburând pacea poporului, tulburând festivități și sărbători, răscolind noroiul din mocirlele propriilor conștiințe. Casa Regală a României trebuie să aibă o atitudine fermă, de respingere a acestor josnicii. Să transformi o sărbătoare națională într-un cancan, iată ce îi caracterizează pe băsistii ce se văd respinși de popor, iată ce caracterizează o haită, caci numai așa poți numi pe acești lătrăi. Ieșind la televiziuni, iritând populația, Băsescu nu face altceva decât să-și apropie funia de par. Mult a fost,puțin mai este. Iar dacă acuma se poartă cum se poartă, se poate realiza ce s-ar fi putut întâmpla dacă USL nu reușea răsturnarea, fie ea și parțială, a regimului băsescian, un regim ce tindea să se apropie cu pași repezi de anii 80 ai secolului trecut. Manevre ce poartă amprenta răului, un rău ce trebuie, ce va fi extirpat cât de curând, un rău ce nu trebuie uitat, așa cum nu va fi uitat nici răul bolșevismului. Nu avea nimeni pretenția ca Băsescu să-și arate mutra pe la Iași sau Focșani, nu avea nimeni pretenția ca să ne otrăvească iar cu prezența lui, duhnind a alcool și otravă, dar, măcar pentru a respecta această zi, ar fi putut să se abțină de la manevre și infamii. Se vede că nu poate…Așa cum ziceam, mult a fost, puțin mai este până vom reuși să ne scuturăm de acest buboi crescut pe coloana României, buboi ce ne-a aplecat la Înalte Porți . Am avut în istoria modernă României o singură perioadă când am fost ROMÂNI, așa cum ar fi trebuit să fim :1859-1947. Scurtă perioadă pentru un stat, dar atat de frumoasă. Diversele “manevre” ce au în spate, fie pe sus-amintitul, fie pe Lambrino, fie alte surse obscure, nu au decât o finalitate : coșul de gunoi al istoriei. Sunt sigur că, dacă se ia acel lăutăraș neamț la bani mărunți, se va descoperii cine este în spatele lui. A pretinde că ești născut în 1939 și că ești fiul natural al Majestății Sale este o tâmpenie :în perioada respectivă, regele Mihai nu era nici măcar major, nu putea să încheie nici un act de stare civilă. Așa că…domnilor (?) luați-vă lăutarul și zbierați la altă masă. Nu cea a poporului român. Noi ne-am săturat de zbierete și demagogie. S-a auzit? S-a înțeles?