Scârba, groaza şi ruşinea

Adineauri, pe un post de televiziune, Antena 3, ca să-l nominalizez, s-a făcut o afirmaţie ce aruncă o pată neagră, urâtă, groaznică, aş putea spune : la mânăstirea Curtea de Argeş, în 1992, pângărindu-se ISTORIA neamului românesc, a fost miruit rege al ţiganilor, cetăţeanul Stănescu. În spaţiul sacru al miruirii voievozilor români, a regilor României, în faţa umbrelor lor, s-a trecut peste tradiţii, s-a trecut peste istorie, s-a trecut peste orice urmă de bun-simţ, s-a PÂNGĂRIT memoria voievozilor şi regilor, şi-au râs, preoţii oficianţi şi episcopii care au ordonat , de români şi de istoria proprie. Cu etnia aceasta nu am nimic, să fie clar. Am cu Biserica Ortodoxă Română, am cu cei ce au scuipat pe noi ca naţie. Ar fi îndrăznit aşa ceva în timpul marelui Mircea, nu ar fi fost urcaţi în ţepe pe timpul lui Vlad, nu ar fi fost trimişi în surghiun la mânăstiri să-şi plângă obrăznicia şi micimea? Cetăţeanul Stănescu alături de Carol I , alături de Ferdinand Întregitorul, alături de Majestate. Scârbă, groază, ruşine…epitete ce descriu mult prea puţin ceea ce s-a întâmplat, epitete palide în comparaţie cu blasfemia petrecută. Mai avem pretenţie să restaurăm normalitatea în ţară ( revenirea la monarhia constituţională) , când păstorii ce ne-au condus de mână prin istorie se leapădă de noi? Mai avem pretenţia să ne considerăm o ţară normală la cap, atunci când vedem cum se aşază o coroană pe capul unui simplu cetăţean în biserica unde se ungeau spre apărarea ţării, Sfinţii Voievozi ai neamului românesc? Ne mai putem considera naţie demnă, curată şi întreagă? Cu toate astea petrecute, am mari îndoieli. Cu toate astea întâmplate, nu mai sper decât că ne va ierta bunul Dumnezeu, că umbrele Celor Mari, Celor Adevăraţi, vor găsi puterea să uite, pot să sper în Biserica Ortodoxă Română aşa cum trebuie să fie, aşa cum ar trebui să fie. Nu cred în biserica ce unge un cetăţean oarecare rege, nu cred în biserica şi în preoţii ce refuză un acatist în sănătatea Majestăţii Sale Mihai I şi a familiei regale ( fapt autentic, întâmplat în judeţul Mehedinţi), nu cred într-o biserică lacomă de arginţi şi fală lumească deşartă, nu cred în aşa ceva. Cred în noi, cred în Casa Regală, cred în istoria neamului acestuia chinuit la răscrucea imperiilor, mereu răstignit, mereu cu straiele şi posesiunile împărţite de alţii şi altora, cred în ridicarea de pe crucea la care ne osândesc alţii, mereu şi mereu fără voia noastră. Amin!!!

Anunțuri

Posted on 26 August 2013, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Am ajuns de râsul lumii cu spectacolul mediatic al ţigăniei, cu „încoronări” neruşinate ce încearcă să compromită ideea de legitimă REGALITATE, de care România are acum nevoie.
    E de neînţeles de ce Biserica se lasă atrasă într-un spectacol descalificant. De curând a fost oficiat la Timişoara botezul unui „prinţ” de un an, purtând costum de prinţ şi un sceptru în mână. „Ochiul dracului” câştigă teren şi în faţa ierarhilor, dar această slăbiciune are grave consecinţe: procentul celor ce situau pe primul loc încrederea în Biserică scade alarmant. S-au stins marii duhovnici ai neamului!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: