Monthly Archives: Noiembrie 2013

Sensei Ion State-„Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul!”

State sensei

Pentru exactitate, cine este si de cand figureaza Ion State in scriptele primariei? Dar sensei Ion State? De cand este sensei si cum?

Cine sunt inca ma mai intreb si eu pentru ca descopar lucruri noi la mine in permanenta (unele imi plac, altele incerc sa le indrept), dar ca totusi sa raspund la intrebare pot spune ca sunt sot, tata a doi copii, profesor si constantean prin adoptie. In scriptele primariei figurez dintr-o zi de joi cand ghioceii se scuturau de zapada in urma cu aproape 36 de ani.

Sensei? Poate ca e mult spus pentru ca ma consider inca un incepator (poate ceva mai avansat), desi practic aikido de vreo 20 de ani,insa am inceput sa predau la scurt timp dupa ce m-am mutat in Constanta, la vremea aceea nefiind niciun dojo de aikido in oras iar eu dorind sa imi continui practica am format un grup de studenti entuziasti cu care ma antrenam pe plaja. Nisipul tinea loc de tatami iar cerul, marea si pescarusii tineau loc de spectatori. Pornind de la aceast grup mic de practicanti pana in prezent am dezvoltat noua dojouri in judetul Constanta in care predau eu si elevii mei, mai mult chiar am depasit si granitele judetului ajungand si in Ialomita si ne pregatim sa deschidem dojouri si in Tulcea si Calarasi. Colegii mei mai mari din Bucuresti imi spun in gluma ca se simt “amenintati” de aceasta expansiune si ca vor sa deschida si ei un dojo in Constanta 🙂 .

Ce a fost mai greu, examenul de ShoDan sau…altceva?

Nimic nu a fost usor, de la primele lectii cu Adrian Stan sensei, care era un instructor exigent, la trecerea la un alt sistem atunci cand am hotarat sa ma alatur Fundatiei Romane de Aikido Aikikai si examenul de Shodan conform regulilor Aikido Hombu Dojo, Tokyo, Japonia. Examenul de Shodan a fost nu numai greu si extrem de exigent, a fost un adevarat test de vointa in care fiecare ridicare de la sol reprezenta un efort urias, plamanii turau motoarele la maxim si fiecare muschi isi cerea dreptul la odihna. Nu a fost un test de forta, sa ne intelegem, insa dinamica aikidoului implica multa miscare iar dupa o ora de miscare continua plus uke pentru cei care erau examinati pentru nidan si sandan, asa ca am descoperit muschi pe care nu stiam ca ii am.

Ca sa intram abrupt in subiect si intr-o chestiune care ma framanta : care este diferenta intre Aikido si Aikijutsu?

Imi pare rau sa va dezamagesc, am practicat prea putin aikijutsu ca sa imi pot forma o parere competenta asa ca sunt rezervat in a face o comparatie intre cele doua stiluri.

Daca sensei Ion State nu ar fi fost sensei Ion State, ce ar fi fost omul Ion State?

O persoana mai nesigura, mai sovaitoare, mult mai colerica, probabil m-as fi imbolnavit mai des. E greu de spus, aikido face parte din mine si nu ma vad fara sa-l practic. Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul! Ca profesie probabil as fi ramas economist nu as mai fi ales sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport dupa ce am terminat A.S.E.-ul. E greu, ce sa mai … nu stiu! Exista viata dupa aikido?

Ce parere aveti de centurile colorate? Cat de benefica ar fi intoarcerea la sistemul alb-negru?

Fiecare organizatie isi are regulile sale, bune sau rele asta face subiectul altei discutii insa eu sunt adeptul traditionalismului, oricum din punctul meu de vedere aikido incepe cu adevarat de la centura neagra pana atunci este doar o initiere iar rolul centurii este de a tine legat gi-ul, culoarea este mai putin importanta, cred ca “mai bine decat sa ai este sa stii”. Este adevarat ca sistemul de gradatii pentru occidentali este cel care are la baza codul culorilor insa cum practicam arte martiale orientale prefer sistemul oriental. Din fericire organizatia din care fac parte urmeaza caile traditionale inclusiv in privinta centurilor ceea ce nu duce la ierarhizarea occidentala, unul mai „copt” decat altul.

O sa va intreb ceva ce cuprinde totul, fiind in aparenta o intrebare simpla : ce este viata, sensei ?

Este o intrebare atat de simpla incat probabil daca as avea talent scriitoricesc as putea umple un roman. Fara a incerca sa par un filosof ce cauta raspunsul la intrebarile cine sunt eu, incotro ma indrept si care este rostul meu pe acest pamant cred ca viata este o calatorie cu bune si cu rele, cu tovarasi de drum temporari sau permanenti, cu zile senine si zile inorate, o calatorie de care trebuie sa te bucuri in permanenta si din care sa inveti mereu.

Daca ar fi sa fiti fata in fata cu Dumnezeu, ce I-ati cere?

Sunt prea pacatos doar ca sa imi treaca prin minte acest lucru insa de-ar fi sa fie nu I-as cere nimic, L-as intreba insa cum poate sa Ii iubeasca si sa ii ierte pe cei ce-L urasc.

Ce l-ar intreba omul Ion State pe sensei Ion State?

Cand ai de gand sa renunti la a mai preda aikido si doar sa il practici? Vorbesc serios, nu glumesc, niciodata nu mi-am dorit sa predau, chiar si atunci cand am inceput sa tin cursuri de aikido am facut-o doar pentru a-mi putea continua antrenamentele, nu m-am apucat de aikido sa-l predau ci sa-l practic, in prezent mai mult predau decat practic si asta inseamna o problema, din fericire avem multe seminarii, chiar daca nu ajung la toate merg la majoritatea insa nu este suficient si nu se compara cu antrenamentul zilnic din dojo care constituie baza. Ma gandesc la prietenii mei din Suedia care l-au avut in permanenta langa ei pe Ichimura sensei cat de norocosi au fost si chiar la colegii mei mai mari din Fundatie care ani buni l-au avut ca indrumator tehnic pe Fujita sensei cel ce a fost secretarul personal al fondatorului aikido-ului. Mi-as dori ca in Constanta sa predea in permanata Kobayashi sensei de la Aikido Hombu Dojo, as fi cel mai fericit elev oricat de greu mi-ar fi sa redevin 100% elev.

Ce ati vrea sa ma intrebati pe mine?

Cand sa va astept la un ceai verde sau la niste midi din Marea Neagra prajite in malai cu mujdei si mamaliguta asa cum numai sotia mea stie sa le faca si stropite din belsug cu vin dobrogean? Bunicul meu avea o vorba! Noi suntem dobrogeni si la noi usa este mereu larg deschisa, asa ca nu ma ocoliti rogu-va cand veti ajunge pe meleagurile mele!

Marea sfidare

Sunt situatii cand, sa vrei si nu poti trage alte concluzii in afara de „sunteti praf si tamaie de candela”. Nationala de fotbal a Romaniei si-a demonstrat micimea si umilinta, iar prin micime si umilinta dovedite pe terenul de sport ne-a coborat TARA in micime si umilinta. Idoli cu picioare de lut si creiere de galinacee ( asa, ca un test, ar fi bine sa punem cativa componenti sa desparta in silabe galinacee), indivizii ce se auto-intituleaza romani, nefiind in realitate decat niste mercenari, or sa-si ceara scuze lacrimogene, o sa-si toarne cenusa in cap si nisip in ghete, or sa miorlaie intristati si…si ce?!? Crede cineva ca le pasa cu adevarat de TARA asta? Crede cineva ca au SUFLETE DE ROMANI? Ei, as…sa fim solemni, sa punem fotbalul romanesc acolo unde merita CU ADEVARAT ( sunt atatea federatii subfinantate din cauza acestei nenorociri colective numita fotbal romanesc). N-a fost sa fie…da’ au vrut sa fie? Poate, daca erau niste banuti acolo, in plus, fata de salariile ( un singur salariu de fotbalist platind TOTI profesorii dintr-o scoala) nerusinate, poate, zic ne calificam.
1. Mihaita Lazar , 2. Otar Turashvili , 3. Ion Paulica , 4. Alin Coste , 5. Marius Sirbe , 6. Viorel Lucaci , 7. Mihai Macovei – capitan , 8. Stelian Burcea , 9. Florin Surugiu , 10. Valentin Calafeteanu , 11. Florin Ionita , 12. Florin Vlaicu , 13. Csaba Gal , 14. Ionut Dumitru , 15. Catalin Fercu , 16. Andrei Radoi , 17. Constantin Pristavita , 18. Horatiu Pungea , 19. Valentin Popirlan , 20. Dorin Lazar , 21. Robert Dascalu , 22. Cristian Dinis-Vartic , 23. Gabriel Conache .
Sa ridice mana cine-i cunoaste pe oamenii astia? Stiti ca sunt aproape supra-oameni? Stiti ca in orice alta tara CIVILIZATA si MANIERATA, ar fi fost aproape zei?
Ii cunoasteti? ECHIPA NATIONALA DE RUGBY A ROMANIEI! Nu am scris intamplator cu litere mari, ei merita!!! „Ailalti”…stiti care, nu ne lipsesc. Daca am fi orice numai o tara de melteni grohaitori a ceafa de porc, ragaitori a bere statuta, am fi constienti ca ar trebui sa ne reorientam spre un alt sport de echipa care sa inlocuiasca binemeritat fotbalul. Fotbalul a murit in tara asta odata cu retragerea lui Gheorghe Hagi si a generatiei sale. Fotbalul a murit! TRAIASCA RUGBYUL!!! Ce ziceti? Ce se mai poate spune…se poate spune Simona Halep, se poate spune Ana Maria Branza, se poate spune handball, volei, se poate spune tenis de masa ( apropos, “Dodel” o sti cine este Eliza Samara? Nu cred!), se pot spune o multime de alte sporturi inghesuite pe colturi de pagini marginase in ziarele de sport sau in altfel de ziare, ziare ocupate cu cancanuri, inclusiv zise din sport, in realitate exclusiv din fotbal. Intrebarea fireasca care se poate pune, este :EXISTA VIATA DUPA FOTBAL?
Mai poate trai sportul romanesc ? Vom trai si vom vedea…oricum ai da-o, dezamagitor de “sarac” in idei si inteligenta, fotbalul romanesc este si, probabil va fi, mijlocul si metoda inmultirii accidentelor vasculare si a infarcturilor miocardice. E usor sa stai in fata televizorului, ragaind a “enspea” bere, comentand la “fol’balt” si ofitcandu-te la diferite faze. Amagitor de frumos “afara”, in Vestul Europei si in America de Sud, fotbalul se vrea la fel si aici. Nu se poate si nu poate sa se ridice la nivelul celui mai sus-mentionat. In schimb alte sporturi depasesc nivelul de “afara”. Cu bani enorm de putini, cu scrasnete de dinti si, uneori, cu “tain” de hrana la conserve, sportivii Romaniei fac performanta. Fotbalul nu! Si atunci…? Sper ca cititorii mei nu sunt “fotbalisti”. Las concluziile la aprecierea voastra.
Ganditi!!!

Adevarata miza a demisului

Fara indoiala declaratiile presedintelui demis au starnit apele, sau, daca nu le-au starnit, macar le-a tulburat. Afirmatiile referitor la alegerile prezidentiale din 2014 nu fac decat sa nasca intrebari, ipoteze , sa agite anumite creiere infiebantate care nu vad in fata interesul Romaniei pe termen mediu si lung, ci doar interesul imediat, nemijlocit, al ruperii aliantei. Ca, in anumite judete, aici nelipsind si Mehedintiul, USL prezinta disfunctionalitati temporare, nu este nimic nou. Ca, manati de anumite orgolii, si liberalii si pesedistii se contreaza, iarasi este loc comun. Ceea ce a cautat sa provoace Traian Basescu, daca nu ruptura, macar o falie aproape de nereparat, este iarasi evident. Ceea ce nu apare deloc evident este ADEVARATUL motiv pentru care Basescu s-a lansat in acele afirmatii. Cu o cariera politica in declin vizibil, cu o imagine patata pana la innegrire, Basescu vrea sa smulga voturi din dreapta pentru formatiunea de la perdeluta, vrea sa imparta esichierul politic, pe dreapta, in fragmente controlabile , pe care sa le joace cu vrea, visandu-se, probabil, eminenta cenusie ce diriguie si imparte. Adevarata miza a demisului din dealul Cotrocenilor este jocul puterii post-presedentie. Elena Udrea, Catalin Predoiu, MRU, praf in ochii electoratului de trepanati care-l urmeaza, precum si in ochii unor nehotarati dispusi sa treaca, prea usor, peste comportarea din mandatele de presedinte. Cei enumerati mai sus sunt cantitate neglijabila in fata lui, iar fara sustinerea lui, eventual a unor “servicii”, tind spre zero absolut. Dreapta nu poate fi coagulata in jurul lui Traian Basescu, fie si pentru simplul motiv ca Basescu nu poate reprezenta dreapta, automatismele inoculate cu “ pipeta” de catre vajnicele cadre de partid, inainte de 1989, iesind la suprafata cand ii este lumea mai draga si juramintele fata de dreapta mai profunde. In cel mai pur stil comunist, daca nu reuseste sa domine, vrea sa dezbine. Deja a reusit sa atraga o mana de neghiobi, mana de care PNL avea mare nevoie sa se scuture, o mana moarta pentru evolutia PNL in viitor. Mana aceasta transformata, in afara PNL, intr-o minuscula formatiune, fundatie, sau cum ar vrea sa-i zica, s-a unificat cu fantoma PNT ( din pacate pentru PNT), rezultand un alt paravan pentru manevrele basesciene. Numai ca, ce sa vezi, lumea nu-i asa de neghioaba si chioara precum vor ei, acest PNT fiind taxat ca atare de la bun inceput. Oricum, cu toate strofocarile dumnealor, cu toti “argintii” si “serviciilii” puse in slujba diverselor facaturi numite de dreapta, scorul acestora la alegeri va fi insignifiant. Acesta este, de fapt, scopul ultim al lui Traian Basescu : divizarea si controlul dreptei! Nimic nou sub soare pentru batranul bolsevic mascat , sau, mai recent, demascat de vesticii ce si-au pus, vara trecuta, mainile la ochi sa nu vada ce se intampla intr-un stat european, anume, dictatura personala a unuia ce s-a crezut buricul pamantului. Oricat ar incerca Basescu sa se ascunda, oricat ar clama pozitionarea pe dreapta, automatismele sus-mentionate ies la iveala. Mereu si mereu. Cu MRU, cu Elena Udrea, cu ala mic si fara creier, cu toti aia care , inca, mai cred in “gogosile” elucubrate de Basescu. Inteligenta romanilor nu trebuie subestimata. Si nici aducerea aminte.August 2012. Adevarata miza a lui Traian Basescu.Nu va reusi, oamenii nu sunt prosti, prost este cel care crede asta.

Fantomele trecutului

Ca sa parafrazez “Manifestul comunist” , niste fantome bantuie prin lume, cautand, asa cum i-a invatat scoala bolsevica, urmele trecutului prin Partidul National Liberal. Daca ar fi niste fantome oarecare, ar trece neobservate, ar starni, cel mult, un zambet condescendent si un sfat : cautati-va de treaba, apartineti unui trecut care nu se mai intoarce. Cu toate ca, in politica, “never say never”. Da, dar ce sa vedeti, fantomele astea sunt fosti ce au “condus” PNL din greseala in greseala…spre ponoasele ce trebuie trase astazi de cei ce se zbat sa scoata partidul din starea de pres de sters picioare, stare in care a fost adus prin “bunavointa” fantomelor sus-mentionate. Nu-i nimic, numai sa fim atenti pe viitor, sa nu facem aceleasi greseli care sa ne aduca si pe noi la starea de fantome ce starnesc zambete.
Sunt situatii ce se pot trece cu vederea, sunt situatii in care, cu toata bunavointa, nu poti. Asadar, ca intr-o alta noapte a mortilor vii, ca intr-un film de proasta factura, iar epitetele ar putea continua, s-a putut asista, pe un post local de televiziune, caruia nu-i voi face onoarea sa-i mentionez numele, la un spectacol degradant pentru orice fiinta cu pretentie de umanitate, cu pretentii de logica si coerenta. Una din fantomele trecutului a binevoit sa apara ca sa-si verse veninul si frustrarile, ca sa improaste cu bale otravite de damf alcoolic, un nume pe care a avut pretentia ca l-a servit. Numele Partidului National Liberal. Un nume incarcat de istorie, un nume ce a sapat adanc in constiintele omenirii traitoare pe aceste pamanturi. Revenind la fantoma noastra…fantoma macinata de frustrarea faptului ca nu mai este “saf” , crezand, probabil, ca asta este o sinecura pe viata, fantoma despre care se face vorbire are isterii de domnisoara batrana, se ofusca, se da de pamant, jurand razbunare si viata grea celor ce i-au vazut adevarata fata si l-au indepartat din PNL. Ca singur nu poate nimic, ca, de unul singur, este nul, s-a vazut. Ce s-a mai vazut este faptul ca, avand in spate o asa zisa sustinere a unui “important” ( oare?) “, se da rotund. Nici macar in colturi nu poate sa aiba capul, lumea stiind, desigur, ca fantomele nu au cap. Nici inteligenta proprie, nici macar simtul demnitatii. Deci, nu are nimic. Neavand nimic, nefiind nimic, nu exista decat intr-un trecut de care ar trebui sa uitam cu totii cat mai repede. Aceia care mai credem in valorile liberalismului adevarat, care mai speram la un viitor mai bun. Fantomele nu au decat trecut. Sa le lasam acolo, e mai bine si mai sanatos pentru existenta PNL. O “b(r)oasca” nu poate emite pretentii. Poate, eventual, daca mai poate, sa emita oracaieli in miez de noapte!!!