Sensei Ion State-„Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul!”

State sensei

Pentru exactitate, cine este si de cand figureaza Ion State in scriptele primariei? Dar sensei Ion State? De cand este sensei si cum?

Cine sunt inca ma mai intreb si eu pentru ca descopar lucruri noi la mine in permanenta (unele imi plac, altele incerc sa le indrept), dar ca totusi sa raspund la intrebare pot spune ca sunt sot, tata a doi copii, profesor si constantean prin adoptie. In scriptele primariei figurez dintr-o zi de joi cand ghioceii se scuturau de zapada in urma cu aproape 36 de ani.

Sensei? Poate ca e mult spus pentru ca ma consider inca un incepator (poate ceva mai avansat), desi practic aikido de vreo 20 de ani,insa am inceput sa predau la scurt timp dupa ce m-am mutat in Constanta, la vremea aceea nefiind niciun dojo de aikido in oras iar eu dorind sa imi continui practica am format un grup de studenti entuziasti cu care ma antrenam pe plaja. Nisipul tinea loc de tatami iar cerul, marea si pescarusii tineau loc de spectatori. Pornind de la aceast grup mic de practicanti pana in prezent am dezvoltat noua dojouri in judetul Constanta in care predau eu si elevii mei, mai mult chiar am depasit si granitele judetului ajungand si in Ialomita si ne pregatim sa deschidem dojouri si in Tulcea si Calarasi. Colegii mei mai mari din Bucuresti imi spun in gluma ca se simt “amenintati” de aceasta expansiune si ca vor sa deschida si ei un dojo in Constanta 🙂 .

Ce a fost mai greu, examenul de ShoDan sau…altceva?

Nimic nu a fost usor, de la primele lectii cu Adrian Stan sensei, care era un instructor exigent, la trecerea la un alt sistem atunci cand am hotarat sa ma alatur Fundatiei Romane de Aikido Aikikai si examenul de Shodan conform regulilor Aikido Hombu Dojo, Tokyo, Japonia. Examenul de Shodan a fost nu numai greu si extrem de exigent, a fost un adevarat test de vointa in care fiecare ridicare de la sol reprezenta un efort urias, plamanii turau motoarele la maxim si fiecare muschi isi cerea dreptul la odihna. Nu a fost un test de forta, sa ne intelegem, insa dinamica aikidoului implica multa miscare iar dupa o ora de miscare continua plus uke pentru cei care erau examinati pentru nidan si sandan, asa ca am descoperit muschi pe care nu stiam ca ii am.

Ca sa intram abrupt in subiect si intr-o chestiune care ma framanta : care este diferenta intre Aikido si Aikijutsu?

Imi pare rau sa va dezamagesc, am practicat prea putin aikijutsu ca sa imi pot forma o parere competenta asa ca sunt rezervat in a face o comparatie intre cele doua stiluri.

Daca sensei Ion State nu ar fi fost sensei Ion State, ce ar fi fost omul Ion State?

O persoana mai nesigura, mai sovaitoare, mult mai colerica, probabil m-as fi imbolnavit mai des. E greu de spus, aikido face parte din mine si nu ma vad fara sa-l practic. Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul! Ca profesie probabil as fi ramas economist nu as mai fi ales sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport dupa ce am terminat A.S.E.-ul. E greu, ce sa mai … nu stiu! Exista viata dupa aikido?

Ce parere aveti de centurile colorate? Cat de benefica ar fi intoarcerea la sistemul alb-negru?

Fiecare organizatie isi are regulile sale, bune sau rele asta face subiectul altei discutii insa eu sunt adeptul traditionalismului, oricum din punctul meu de vedere aikido incepe cu adevarat de la centura neagra pana atunci este doar o initiere iar rolul centurii este de a tine legat gi-ul, culoarea este mai putin importanta, cred ca “mai bine decat sa ai este sa stii”. Este adevarat ca sistemul de gradatii pentru occidentali este cel care are la baza codul culorilor insa cum practicam arte martiale orientale prefer sistemul oriental. Din fericire organizatia din care fac parte urmeaza caile traditionale inclusiv in privinta centurilor ceea ce nu duce la ierarhizarea occidentala, unul mai „copt” decat altul.

O sa va intreb ceva ce cuprinde totul, fiind in aparenta o intrebare simpla : ce este viata, sensei ?

Este o intrebare atat de simpla incat probabil daca as avea talent scriitoricesc as putea umple un roman. Fara a incerca sa par un filosof ce cauta raspunsul la intrebarile cine sunt eu, incotro ma indrept si care este rostul meu pe acest pamant cred ca viata este o calatorie cu bune si cu rele, cu tovarasi de drum temporari sau permanenti, cu zile senine si zile inorate, o calatorie de care trebuie sa te bucuri in permanenta si din care sa inveti mereu.

Daca ar fi sa fiti fata in fata cu Dumnezeu, ce I-ati cere?

Sunt prea pacatos doar ca sa imi treaca prin minte acest lucru insa de-ar fi sa fie nu I-as cere nimic, L-as intreba insa cum poate sa Ii iubeasca si sa ii ierte pe cei ce-L urasc.

Ce l-ar intreba omul Ion State pe sensei Ion State?

Cand ai de gand sa renunti la a mai preda aikido si doar sa il practici? Vorbesc serios, nu glumesc, niciodata nu mi-am dorit sa predau, chiar si atunci cand am inceput sa tin cursuri de aikido am facut-o doar pentru a-mi putea continua antrenamentele, nu m-am apucat de aikido sa-l predau ci sa-l practic, in prezent mai mult predau decat practic si asta inseamna o problema, din fericire avem multe seminarii, chiar daca nu ajung la toate merg la majoritatea insa nu este suficient si nu se compara cu antrenamentul zilnic din dojo care constituie baza. Ma gandesc la prietenii mei din Suedia care l-au avut in permanenta langa ei pe Ichimura sensei cat de norocosi au fost si chiar la colegii mei mai mari din Fundatie care ani buni l-au avut ca indrumator tehnic pe Fujita sensei cel ce a fost secretarul personal al fondatorului aikido-ului. Mi-as dori ca in Constanta sa predea in permanata Kobayashi sensei de la Aikido Hombu Dojo, as fi cel mai fericit elev oricat de greu mi-ar fi sa redevin 100% elev.

Ce ati vrea sa ma intrebati pe mine?

Cand sa va astept la un ceai verde sau la niste midi din Marea Neagra prajite in malai cu mujdei si mamaliguta asa cum numai sotia mea stie sa le faca si stropite din belsug cu vin dobrogean? Bunicul meu avea o vorba! Noi suntem dobrogeni si la noi usa este mereu larg deschisa, asa ca nu ma ocoliti rogu-va cand veti ajunge pe meleagurile mele!

Anunțuri

Posted on 27 Noiembrie 2013, in Interviuri. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: