Trustul şi…furia

Ca să nu rămână şi anul ăsta de căruţă, micuţului Constantin i s-a promis o jucărie nouă. Nenea Victor-Viorel a şters lacrimile ce se înnodau în bărbiţa tremurând furioasă că nu este acceptat la masa adulţilor, făgăduind o recompensă grasă. Să fie mai plauzibil, a consimţit ca micuţul Constantin să zdrăngăne tinicheaua şantajului mediatic. În patru zări, spre patru puncte cardinale a răsunat clopoţelul micuţului Constantin. Nu a veselie, nu zglobiu, ci plin de furie, de ranchiună şi, bineînţeles, plin de frustrarea că nenea George-Laurenţiu i-a spus că întâi trebuie să crească, să prindă ceva experienţă politică…vedem după aia. Nuuuu!!! Micuţul Constantin, copil-minune al politicii ( zice el), nu are răbdare. Aşa că, asemenea colegului său, dl. Goe, micuţul Constantin face mofturi şi nazuri, agită trustul „tăticului” Felix, punându-şi poalele în cap, precum cetăţencile de o anumită etnie la uşa cortului.Avem, deci, una bucată trust ce are pretenţii de partid şi un partid ce se ascunde în spatele unui trust. Deşi, dacă asociem pe micuţul Constantin unui partid cădem în hilaritate, cădem în derizoriul unei făcături, împreunarea intereselor din acel conglomerat fiind orice, numai partid nu. Spunând acestea, se poate zice clar şi răspicat că adunătura aceea va fi catalogată de istorie la : “ şi alţii”. Toate discuţiile ar fi fost inutile DACĂ şi numai DACĂ micuţul Constantin ar fi conştientizat cât de „mare” este. Micuţul Constantin vrea la masa adulţilor, iar dacă asta nu era de ajuns, vrea şi în capul mesei. Sprijinit din umbră de către nenea Victor-Viorel, îmboldit la rândul lui de tata-socru şi de tovarăşul Liviu care văd roşu când dau de galben-albastru, înghiţind cu noduri asocierea respectivă, unii ar zice spre binele ţării, alţii, guri rele, spre binele personal, ştiut fiind faptul că fără George-Laurenţiu nu ar fi luat puterea de unii singuri, micuţul Constantin dă din picioruşe, zvârle din moderatori, ambiţionându-se să arate că el este mai tare. Mai “mare” decât George-Laurenţiu, nu este, oricât s-ar strofoca, oricât ar pune trustul să necheze. Probabil că nu va fi niciodată. Poate ajunge la nivelul lui nenea Victor-Viorel, căruia, deocamdată, îi cară mapa prin nou înfiinţata adunătură, alături de un moş Teacă şi de un neica-nimeni, probabil o să ajungă la genunchiul broaştei, dar nu la nivelul lui George-Laurenţiu. Este o ligă peste el, este o ligă peste Victor-Viorel, George-Laurenţiu este şi va fi întotdeauna OM POLITIC. Ceea ce nu se poate spune despre coabitaci şi socrii. Toate astea se întâmplă fiindcă micuţul Constantin vrea să se joace de-a oamenii mari. Să sperăm că o să-i vină mintea la cap, să sperăm, spre binele ţării acesteia atât de chinuite, că vor prima, într-un final, bunul simţ, corectitudinea şi tot ce s-a promis în campaniile electorale, că lucrurile se vor aşeza într-un făgaş normal iar fiecare îşi va ştii lungul nasului. Să sperăm?!? Nu ştiu. Vedem…

Anunțuri

Posted on 13 Februarie 2014, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: