Despre traseism…si nu numai

Sa n-o mai dam de gard, sa nu ne mai ascundem dupa degetul mijlociu, sa constatam realitatea : planul rebolsevizarii Romaniei decurge conform graficului. Ordonanta de urgent pentru traseism? “Dedicatie” pentru primarii opozitiei, aia care nu au avut curajul sa plece deja, fie “independenti”, fie la reformisti, reformisti care nu-s altceva decat niste papugii traseisti, niste fripturisti carora le este prea dulce banul patriei. Adica si banul celor ramasi pe pozitii, celor care au avut curajul sa-si asume o pozitie contrara curentului general de pesedizare-otevizare, intr-un cuvant de indobitocire, a electoratului romanesc. Ponta le intinde o mana invelita in catifea, cu zaharelul la vedere, in timp ce mana cu biciul o tine la spate, sa nu se vada. Este constient ca, atata timp cat conduce haita bolsevica la bine si ciolan, ramane pe pozitii, dar…sa-l fereasca Dumnezeu ( daca are vreunul, ortodoxismul de parade nu se pune!) sa rateze vreun obiectiv, bunaoara sa rateze Cotrocenii : va fi “sfasiat” de propria haita fara sa se clipeasca macar. Inclusiv de catre “bunul” sau amic si tovaras de faradelegi, Dragnea, unul care ar sfasia pe oricine ca sa-i fie bine si vara sa nu-i fie ca iarna. Aprops de coabitare si de zicerile tovarasului lor de drum, intaiul infractor al tarii, Basescu D. Traian. Ponta este incoltit, ii este frica de sfarsitul inexorabil, ii este frica de lada de gunoi a istoriei ( acolo unde va si ajunge, asta dupa ce va fi folosit de catre baronii ce sunt la conducerea Romaniei), asa ca incearca orice, chiar si niste lucruri care frizeaza absurdul. Dupa cum ziceam, chestia cu alesii locali traseisti nu este decat o masca pentru preluarea in liniste a fostilor liberali, a conservatorilor ( punem pariu?) si a tuturor care nu vad mai departe de buzunarul si interesul propriu, nu de interesul comunitatilor care i-au ales. Numai niste oameni fara constiinta si cunostinta de realitate pot accepta asa ceva, numai cei ce vor cu orice pret scaune si functii pot sari in barca puterii. “Cine nu este cu noi, este impotriva noastra”graieste un vechi dicton bolsevic, dicton ce se aplica in Romania democrata a anului 2014, Romanie ce aluneca tot mai mult spre dictatura, Romanie ce-si pierde mersul si cadenta numai si numai fiindca niste alesi locali, baroni rosii si fosti liberali vor sa-si salveze fundurile lipite de scaune, vor sa-si salveze puscariasii ( iarasi, punem pariu ca daca iese “dottore” va urma o amnistie?) si banii. Pe bune? Se vede lucratura cum se vede zidul chinezesc de la o anumita inaltime, din spatiu, se vede ca nu stiu ce sa mai faca, ce sa mai imbarlige ca sa le iasa pasienta. Daca totusi ar fi respectat adevarul ( nu e cazul, nu prea stiu ei ce-i ala adevar), ar fi spus in ordonanta : “ data pentru primarii care vor sa beneficieze de favoruri” si totul ar fi fost foarte clar, limpede si curat. Cat se poate spune “curat” in situatia data. Apropos, dau un ban pentru gandurile cele mai tainice ale primarului din Turnu-Severin referitor la aceasta ordonanta : oare, stimabilul Gherghe ce o gandii? Necunoscute sunt caile…domnului primar, precum si gandurile acestuia. Sa ne trezim, acum, in prag de alegeri, ca “schimba barca”? Sa vedem…In sfarsit, ce-o fi, o fi si cu rebolsevizarea Romaniei…o fi alba, sau o fi neagra ( precum sufletul pesedistilor) in noiembrie, cand, sper eu, Romania sa redevina stat democratic. Pana una, alta, liber la traseism…asa vedem si noi cine este ales local sau cine este alesul buzunarului propriu.Ca sa ne ferim la urmatoarele alegeri.

Publicitate

Campanie electorala?!?

Dupa sinistrele „glume”ale europarlamentarelor, glume menite sa poarte numele de campanie electorala pesedista, la ce se mai poate astepta lumea normala de la „dottore”? Mai mult ca sigur aceeasi zeama lunga reincalzita, la aceleasi sloganuri obosite, la aceeasi invartire in jurul cozii ca sa nu se inteleaga nimic, aceleasi sforaieli patetice menite sa induioseze electoratul pesedist, ala cu circomvolutiunile cerebrale similare unei gaini si posedand cultura manelistica, la acelasi gand ( unic!): „scoala tu de pe scaun, sa ma pun eu!”.Iar daca Romania nu va vota in cunostiinta de cauza, pactul de coabitare va fi dus la expresia lui ultima,admiratorul secret al lui Basescu, l-am numit pe „dottore”, va fi instalat cu surle, trambite, Antena 3 si GhitaTV la Cotroceni.Sa nu ne ascundem dupa deget, singurul gand al lui Ponta si a cetei de nehaliti ce-l inconjoara este aservirea totala a Romaniei, asa cum au incercat si altii mai deunazi, se stiu ei bine, singura dorinta , aproape marturisita public,fiind spolierea tarii, mentinerea romanilor la pragul de jos al saraciei ca sa traiasca ei bine. Oftand, apoi, fariseistic, de grija „oropsitilor sortii” de pe meleaguri mioritice.Deci…ce sa fie? O campanie bazata pe discutii serioase, programe economice punctuale pentru fiecare din necesitatile Romaniei, sau, iarasi, din partea PSD si a acolitilor, lunga bataie de joc la adresa romanilor cu materia cenusie la purtator, insulte la adresa simbolurilor nationale, istorice, culturale? Ce sperante putem avea de la Poanta si compania? Ce putem astepta de la niste oameni care nu stiu ce sa faca spre pacalirea electoratului, conform cu „lasa, merge si asa!”.Ei bine, nu mai merge „asa”,nu prea mai vrea lumea sa vada mascarade, circoteci si manelisme pe post de campanie electorala. Pot ,domnii-tovarasi, sa-si ridice nivelul discursului politic peste genunchiul broastei? Pot, domnii-tovarasi, sa sustina o veritabila confruntare de idei si programe? Personal, nu cred ca pot, nu cred ca vor, nu cred ca sunt in stare. Incepand cu celebra hlizeala ca proasta-n balci a batranului bolsevic Iliescu, pana la prostanacul de serviciu al PSD ( ghici, ghicitoare?), terminand cu utecistul Ponta, cel ce si-a dat masura incompetentei sale, guvernand haotic, pesedistii si acolitii lor nu au facut altceva decat sa tarasca in derizoriu si absurd fiecare campanie electorala, nu au facut altceva decat sa ofere pomeni electorale ( macar sa fi dat si o lumanare la plasa, sa fie de sufletul Romaniei, tara care se stinge in guvernarea lor), circ si aproape nimic concret in ceea ce priveste buna guvernare a bietei tari. Nu zic, sunt si la dreapta destui fripturisti, cocalari si aventurieri gata sa-si vanda votul si constiinta cui da mai mult. Exista, fiindca nici dreapta nu-i facuta din sfinti. Impostorii s-au aratat asa cum se ridica spuma cand fierbe o ciorba, au plecat, duca-se sa „reformeze” si sa reformuleze unde au fost intarcati de tatal lor, al cu coarne. Astfel de comportamente iti lasa in gura un gust amar, iti pustieste sufletul si te dezgusta. Duca-se! Revenind la campania ce bate la usa, revenind la ideile putine si fixe ce le strabat cutiile craniene ( pentru pesedisti, manelisti si „reformisti”, asa se mai numeste capul), nu poti avea pretentii prea mari. Chiar deloc. Aproape de limita de jos a orizontului de idei politice ( pentru pesedisti, manelisti si „reformisti”, cititi ce-i un orizont, asta daca nu va vine ameteala si greata cand puneti mana pe vreo carte, cu poze sau fara poze), fara imaginatie, fara nimic concret( in Mehedinti, cel putin, tovarasu’Adi avand o contributie decisiva nu numai la finantele partidului sau, ci si la erodarea imaginii si increderii in acesta, iar „urmasii” sai nu-s cu nimic mai breji), PSD-ul, cum ziceam, se invarte in jurul cozii. Sper din tot sufletul sa avem parte de o campanie decenta, sper, din tot sufletul, sa reusim sa dezbatem programe, nu cancan-uri, sa lansam idei, nu bazaieli inutile. Presedintele francez Poincare ( pentru pesedisti, manelisti si „reformisti” a trait in secolul XIX), referindu-se la un proces celebru in Europa, petrecut pe aceleasi meleaguri mioritice ( iarasi, pentru pesedisti, manelisti si „reformisti”, daca nu va vin spume la gura si nu va tavaliti in chinuri pe covor, puneti mana si cititi despre afacerea Strousberg), spunea ca aici, la portile Orientului, totul se ia mai usor. Ar fi timpul sa scapam de eticheta asta, ar fi timpul sa dam o greutate necesara vorbelor si faptelor din politica si nu numai. Inclusiv campaniilor electorale. In rest…succes!!!

Sa-i compatimiti

Nu-i condamnati. Sa-i compatimiti, daca se poate, dar nu-i condamnati. Inchistati in reguli si dogme impuse, strecurate in cap cu pipeta, sau din pura ticalosie, acceptand in mod constient sa se “prostitueze”mediatic, caci, vorba poetului, au invatat intr-o perioada a existentei personale “dureros, ce e suta de lei”, fac ce pot, fac ce stiu, fac ceea ce li se pare lor normal sa faca. Oameni bolnavi, sufleteste, oameni care nu pot sa vada dincolo de reactia pavloviana imediata a teancului lunar, teanc ce le asigura confortul necesar, nu sunt capabili sa discearna falsul de adevar, nu vor, unii dintre ei, sa recunoasca falimentul moral al jurnalismului practicat. Batranul bolsevic, ce s-a vroit “cu fata umana”, le-a impus vechiul dicton : “cine nu este cu noi, este impotriva noastra”, intr-o logica a absurdului, extrasa din Urmuz, logica a absurdului aplicata si indusa temeinic, logica a absurdului strecurata pana la ultima legatura de ADN. Nu-i condamnati. Le este frica. Frica de ziua de maine, frica de faptul ca, pentru atatia ani de “prostitutie” mediatica, nu-i mai angajeaza nimeni , putand sfarsii lamentabil prin posturi TV obscure, de provincie, dincolo de expunerea nationala ce a fost oferita generos, pana acuma, frica de daramarea castelului de nisip pe care si-au construit visurile si iluziile, in atatia ani. Atatia ani pe val, atatia ani de lupta anti-basesciana, isi spun cuvantul: acuma, cand intaiul infractor al tarii este pe faras, acuma, cand, in sfarsit “ai lor”, au castigat( temporar, sper), le este frica. Atata stiu, atata fac. Nu-i condamnati. Invatati sa demoleze, invatati sa “joace la rupere”, sunt de compatimit. De compatimit, daca altceva nu sunt in stare, de compatimit daca au acceptat voit sa reverse toate mizeriile, de compatimit pentru faptul ca, in afara de indobitocire, ca, in afara de fanatizarea dusa la extrem a populatiei privitoare, habar nu au de altceva. Desi s-a spus clar ca NU sunt parte a procesului patronului lor, desi nimeni si nimic nu le-a impiedicat activitatea de “vopsire” cu zoaie si laturi, nu pot sa priceapa, sa perceapa un lucru simplu: vremea jurnalismului de tip “Scanteia”, apune! Marsul de duminica a fost printre ultimile zvacniri a acestui tip de presa, s-a vazut clar ca nu pot iesii din anumite tipare, s-a vazut ca nu pot, sau nu vor, sa gandeasca altfel. Ei si sustinatorii lor. Care sustinatori, sunt si ei de compatimit. Nu sunt toti vinovati pentru asta, culpabili sunt cei din varful piramidei, cei vizibili, cei ce sunt platiti gras pentru a silui zilnic adevarul si realitatea imediata. Nu-i condamnati nici pe ei. Sa-i compatimiti si pe ei, este grea povara morala a dezinformarii constiente, sa traiesti zilnic stiind ca neadevarul tau produce consecinte teribile, este groaznic. Sunt oameni bolnavi. Bolnavi de putere, bolnavi de bani, bolnavi! Dincolo de asta, sunt oameni, dincolo de mizerii, oricine din breasla jurnalismului ar trebui sa se bata pentru dreptul fiecaruia la exprimare. Toti ar trebui sa ne batem pentru dreptul fiecaruia la exprimare, chiar daca asta inseamna sa arunce cu zoaie si laturi. Personal, ii compatimesc, nu-i support, ii accept, caci, intr-o democratie autentica si stabile, cum ne place sa ne consideram, au si ei drepturi, dar si obligatii, vor raspunde, daca nu aici, atunci in fata lui Dumnezeu, pentru toate cate le-au facut, le fac si le vor face. In definitiv, libertatea mea, a ta, cel ce citesti aceste randuri, este si libertatea lor. Nu-i condamnati, sa-i compatimiti, atata merita!!!

Descoperirea Romaniei

Mare, mare si iar mare. Se mai satura omul de atata “ albastru infinit”, care, fie vorba intre noi, e de fapt verde cu nuante de gri. Ca nu degeaba i-au spus grecii “ Pontus Euxinos”…Deci, ce poate face un om cand s-a saturat sa vada albastru, verde, alte nuante, cand s-a saturat sa se impiedice de alge, sa inghita apa sarata ( dupa priceperea fiecaruia de a fi sau nu ca un topor in valuri), cand este deja agasat de comerciantii ambulanti cu “ porumbielu’ fierbintelu’ “ si alte alea?!? Evident, se poate duce la munte!!! Creste semete, piscuri de cucerit, trasee pe care sa hoinaresti in miros de foioase sau conifere ( depinde de altitudinea la care esti), animale domestice sau salbatice ( astea sunt de ocolit), intr-un cuvant altceva decat marea. Sa luam de exemplu, Sinaia, sa luam Pelesul si Pelisorul, sa luam istoria moderna a Romaniei in piept, sa invatam , sa ne minunam, sa cugetam la ce a fost, ce este, ce va fi. Sinaia, locul de promenada favorit al cetatenilor din Regatul Romaniei, Sinaia, locul unde venea Casa Regala a Romaniei, Sinaia. Si ce usor este : “ atractii turistice Sinaia” la tastatura pc-ului, laptopului sau tabletei din dotarea fiecarui doritor de frumusete si s-a rezolvat. Muntele iti poate oferii minunatii ascunse, numai dorinta sa le descoperi sa ai, muntele se inalta spre albastrul cerului, muntele este fermecator daca stii sa-l iei la pas, respectand anumite reguli scrise si legi nescrise. Muntele, Sinaia, Pelesul regal, toate astea alcatuiesc un melanj de vazut cu ochii, de simtit cu sufletul.
Si totusi, parca si marea, Marea Neagra, este lipita de suflet. Cu toate cele insirate mai sus,cu toata “ fauna” de pe plajele litoralului romanesc, nu-i asa ca totusi, si marea este ce este? Dupa cum va ziceam, nu aveti decat sa cautati pe net un site pe care-l recomand calduros “ alex-zaharia.eu” si gasiti ce vreti despre mare. Marea Neagra, caci, despre ea vorbim. Marea Neagra cea albastru-verzuie, Marea Neagra, cu pescarusii, cu algele ( da, au si algele farmecul lor) marine, cu minunatiile ei, Marea Neagra te imbie si ea sa o cunosti, sa o aspiri in fiecare por, fiecare aerosol al diminetilor cand Helios iese din apa pentru a oferii un bronz stralucitor, de fapt, fiecare ar trebui sa experimenteze macar odata in viata minunea unui rasarit de soare la mare, macar odata sa priveasca cerul oglindit in apa, macar odata ar trebui sa luam Romania la pas, de la mare pana la munte. Romania este frumoasa, Romania are ce sa arate, hai sa o descoperim.