Monthly Archives: Octombrie 2014

Ce simplu ar fi…

Ce simplu ar fi…Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta ca, măcar acum, să recunoşti toate măgăriile făcute. Ce simplu ar fi să ai un puseu de conştiinţă, tovarăşe, şi, făcându-ţi autocritica, să părăseşti scena politică şi cursa electorală, să dai dovadă de demnitate în ultimul ceas, să poţi privii oamenii în ochi. Tovarăşe Ponta, ar fi foarte simplu să admiţi că eşti o nulitate, un dezastru pentru ţară, tu şi baronimea ta, să îndeplineşti unul din visurile românilor cinstiţi, să faci măcar un lucru bun, să dispari. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să-ţi dai seama că locul tău nu este la conducerea ţării, nu poţi dirija destinele oamenilor. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, observă, ţi-am spus tovarăşe fără ghilimele, căci, prin comportament şi atitudine nu eşti decât un alt comunist, unul coborât din tovarăşul Ilici Iliescu, să recunoşti că eşti incapabil să discerni adevărul de minciună, că te-ai prins în plasa neadevărurilor şi acum nu mai ai cum să scapi. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să închizi gura mahalagiţelor ce-şi pun poalele-n cap in direct şi la ore de vârf, atacând mizerabil o familie. Ce simplu ar fi să ieşi, personal, să ceri scuze. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să realizezi că nu se poate să pretinzi că România este europeană, iar tu să acţionezi ca într-o dictatură. A fost dictatura lui Ceauşescu, actualmente, tovarăşe Ponta, trăim în dictatura baronilor roşii, baroni ce nu-s mai prejos de foştii prim-secretari. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să-ţi găseşti drumul în viaţă, pe propiile picioare, independent de statul român, tu, primul asistat al ţării, căci, prin ce ai făcut şi faci, tovarăşe Ponta, nu dai dovadă decât că trăieşti pe banii statului, mulgi ţara de nişte bani pe care nu-i meriţi. Asta nu înseamnă că că majoritatea asistaţilor acestei ţări nu-i merită. Sunt, tovarăşe Ponta, asistaţi şi asistaţi, adică oameni ce au nevoie cu adevărat să fie ajutaţi si oameni care eludează statul şi legea pentru nişte bani nemunciţi. Pentru cei din urmă, tovarăşe Ponta, am un singur cuvânt : pamblicari. Asta eşti, tovarăşe Ponta, un pamblicar, un sforar ce se dă rotund când nu este decât un balon de săpun ce se va sparge la alegeri, eşti incompetent, tovarăşe Ponta, eşti mic ( în ciuda înălţimii fizice) şi plin de complexe, lăudându-te cu munca şi realizările altora ( vezi Simona Halep, dar nu numai), s-o spunem pe şleau, eşti prost tovarăşe Ponta, nici măcar prostănac, prost manager, prost comunicator, habar n-ai să preţuieşti valorile României, iar despre aşa-zisa ta intelectualitate…lasă, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi să ai curajul de a răspunde pentru ce ai făcut, pentru ce faci, tovarăşe Ponta, dar, mai ales, pentru toate promisiunile neonorate, tovarăşe Ponta, de la milionul de locuri de muncă până la autostrăzi, să zicem. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să te scuturi de clica ce roieşte în jurul tău, să-i dai la o parte pe toţi cei ce ţi-au fost sfetnici, la fel de “inteligenţi” ca tine, tovarăşe Ponta, să nu mai pleci urechea la tot felul de năstruşnici, ca să folosesc un termen bland, ce emit tot felul de monstruozităţi ce îngroapă şi mai mult biata ţară. De la aşa-zisul ministru de finanţe, tovarăşe Ponta, la ultimul activist pesedist, grobian, needucat, de ăla ce râgâie bere stătută, scuipă seminţe şi ascultă manele. Cam ăsta ţi-e majoritatea electoratului şi a activiştilor, tovarăşe Ponta, dar nu te baza prea mult pe ei : te trădează când ţi-e lumea mai dragă dacă le-o cere interesul şi baronul local. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să faci toate lucrurile astea, dar, întrebarea este : vrei şi poţi? Nu cred, tovarăşe Ponta, ar fi prea simplu, prea evident, prea la îndemână, o singură condiţiie fiind necesară: să posezi inteligenţa necesară. Inteligenţă pe care n-o ai, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să te duci in privat, să trăieşti din munca ta, tovarăşe Ponta, dar vrei?! Că nu vrei. Vrei să stai pe banii românilor, tovarăşe Ponta, iar eu ţi-o spun în faţă : n-am chef să te ţin. Vrei să mulgi în continuare cât mai poţi, iar după ce laşi în urmă praf şi pulbere, vrei să scapi, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi…Ce simplu ar fi să-l iei de mână pe tovarăşul de coabitare, unul care nu e mai breaz ca tine, altul cu mentalitate comunistă, tovarăşul Băsescu, disparând amândoi pe uşa din dos a istoriei. Cu şleahtele voastre cu tot. Ce simplu ar fi. Dar nu vrei, tovarăşe Ponta, vrei să stai, să te acoperi de ridicol, mai mult decât acum, după ce te-ai acoperit de minciuni, te-ai acoperit de fraude tovarăşe “ofiţer” Ponta,iar faptul că nu vrei să recunoşti este un alt păcat adăugat la răbojul păcatelor faţă de România şi în faţa lui Dumnezeu. Chiar, tu crezi în Dumnezeu, tovarăşe Ponta? Dacă ai crede nu ai fi făcut nefăcutele, nu ai fi avut tupeul să minţi o ţară atâta timp. Este atât de simplu, tovarăşe Ponta. Gândeşte-te, dar gândeşte singur, nu “ajutat”de alţii. Tovarăşe Ponta…

Poveste arabă

Într-o regiune oarecare, dintr-un califat de la marginea pământului, să zicem, trăiau nişte oameni, unii mai de vază, alţii mai simplii. Unii dintre locuitorii de vază ai acelei regiuni au fost puşi, în numele califului, să diriguiască partea aia de califat. Povestea ar fi foarte nespectaculoasă si foarte anostă, numai că, i-a pus şeitan intr-o zi, pe unii dintre oamenii de vază ai regiunii să calce strâmb în faţa califului. Calif care, dacă este să o spunem pe aia dreaptă, statea toată ziua îmbracat în hainele roşii, îşi radea de supuşi, le punea biruri mari si nu suporta concurenţa în ale hoţiei. Aşa că, intr-o dimineaţă, a trimis subaşii ( poliţaii, adică), sa-l ridice pe cel ce fusese uns de marele vizir conducător al regiunii. Între noi fie vorba, califul nu-l suporta pe marele vizir, îl măscarea de dimineaţa până seara, dar marele vizir ştia cum să-l ungă cu pungi de galbeni ca să nu-l mazilească. Aşa că au făcut ei un pact, un pact de coabitare, vorbă auzită de la negustorii din Apus. Să revenim la povestea noastră. Subaşii respectivi îl umflară pe ăla de mersese la marele vizir cu temenele şi vorbe de taină ca să-l pună pe un alt om de vază mai mare peste subaşii capitalei califatului ( sau…aşa ceva). L-au trântit la gros pe omul ce căpătase un prost renume ( “du-i cu vorba” era porecla lui) şi-l unseră pe un altul, mâna dreaptă a celui de mai sus, Aladin pre numele lui, ca să conducă regiunea. Numai că, ce să vezi, şi acest Aladin nu era departe de cel băgat la puşcărie. Avea, făcuse rost cumva, o lampă şi şi-o freca toată ziua. Lampa, să fim înţeleşi. O freca a pagubă, în sec şi la rece, sperând minuni, sperând să-I apară un covor roşu în faţă, aşteptând cu braţele încrucişate…nici el nu ştia clar ce vrea de la viaţă. Problema lui Aladin era următoarea : plictisit de atâtea cereri, tracasări şi alte măgării cerute, duhul lămpii îşi luase bagajele şi plecase în lumea largă, lăsându-l pe Aladin să frece lampa de pomană.Azi aşa, mâine aşa, oamenii au început să cârtească, au început să-şi arate nemultumirea faţă de cârmuirea lui Aladin, au început să se dumirească că nici ăsta nu e mai breaz decât ăl de dinaintea lui. Aşa că se vorbiră, se hotărâră ca la următoarele numiri să meargă să ceară pe altul, să-l schimbe pe Aladin din funcţie, să-şi frece lampa pe banii şi pe timpul său, nu pe birurile şi timpul oamenilor din acea regiune. Aladin o crede că-i merge aşa până la sfârşitul veacurilor, că va reuşi să-şi frece lampa întotdeauna şi cât mai mult posibil. Desigur, timpul şi vrerea locuitorilor acelei regiuni îi va arăta că s-a înşelat amarnic. Aladin va rămâne să-şi frece singur lampa, trist şi oftând după binele avut la conducerea regiunii, înjurând lumea nerecunoscătoare care n-a ştiut să aprecieze cât de bine îşi lustruia el lampa şi cum strălucea după ce termina s-o frece. De fapt, dacă este să judecăm drept, altceva în afară de frecatul lămpii, Aladin n-a făcut pentru regiune: nici să mărească numărul pungilor de galbeni din visteria regiunii ( poate pe a lui proprie, da, dar nu avem de unde să ştim), nu a reparat drumurile ca să poată călătorii neguţătorii în voie şi să prospere regiunea, nu a căutat să dea e muncă locuitorilor care, foarte mulţi, erau la sapă de lemn. Iar cei pe care se bizuia Aladin ( adică şleahta marelui vizir) aşa promisese: de muncă la fiecare. Ce să mai povestim…Aladin, aşa cum ziceam, o să rămână să-şi frece lampa, doar, doar se va întoarce duhul, ceea ce nu cred, iar locuitorii or să ceară pe altul să le conducă vilaetul ( adică regiunea).
Povestea de mai sus NU ( 😉 ) are de a face cu situatia din judeţul Mehedinţi, România. Nuuuu, deloc…

„Premarele”

Tara arde, Mehedintiul se duce dracului, Turnu-Severin e in pragul colapsului total, iar lui „musiu premarele” ii arde sa se plimbe in trasura, spre vazul si „admiratia” cetatenilor cazuti in nas. Cazuti in nas din cauza gropilor din asfalt, cazuti in cap afland pretul per bucata platan plantata in urbe, cazuti in cap…ca-l injura si nu-l proslavesc asa cum merita. Nerecunoscatorilor…trece Gherghe cu trasura. Aplaudati, slaviti si inghititi voiosi si veseli tot rahatul pe care vi-l serveste pe post de „gogosi electorale”. Poate dumnealui i-o crede prosti pe severineni, poate si-a facut „plinul”, desi un politician(?) de „calibrul” dumnealui nu si-l face niciodata, poate sunt niste aere de parvenitism feroce. Poate…cine poate stii?! La fel cum nimeni nu stie in ce „ape electorale” se scalda ‚mnealui ba este pedelist, ba este „rosu”, ba se tine dupa coada lui Nuti…as da un ban pentru un gand SINCER din partea „premarelui”. Cum n-o sa vedem chestia asta pana la alegeri, sau poate nici atunci, ramane sa ne dam cu presupusul, ramane sa vedem ce-o sa faca, o trece in barca lui Ponttore, o trece oficial in barca lui Nuti, ca sa-l legene suav ( 😉 )…ideea este ca nea Gherghe joaca pe „mielul bland”care suge de la 2 oi in sus, doar sa-i fie bine si la vara cald. Nu-i pasa de investitii, nu-i pasa de bunastarea credulilor care l-au ales, nu-i pasa ca acu’ este intr-o alianta electorala ( cel putin pe hartie, dar cine sta sa se mai uite la o hartie daca interesul dicteaza altfel), nu-i pasa in genere…Poate i-o pasa la un nou ciclu electoral, cel ce incepe in 2016, poate o vrea un alt mandat de primar, spera dansul dar degeaba! Atata timp cat nu-ti respecti promisiunile, atata timp faci investitii gen platani inutili si fire de trandafir ce se usuca la primul ger, atata timp cat nu repari strazi decat de ochii lumii ( apropos, nu cred ca a ajuns pe strada D. Ghiata ca sa vada cum este), atata timp cat, de exemplu, se face ca fluiera in timp ce ploua cand este sa aloce unei strazi numele de „Geo Saizescu”…atata timp cat suporta si se cardaseste cu puterea „rosie” instalata la conducerea Severinului si Mehedintiului ( da, stiu, el face „politica pentru cetateni”, aiurea…cine-l crede? ) si uita de pozele cu Stanisoara transpartinicul, transliberalul, trans…orice, ca a zburat din partid in partid ca un fluture din floare in floare, uita ca se dadea de dreapta, DE DREAPTA ,NEA PRIMARU’, nu pe partea stanga a centrului dreptei, adica, in traducere, traiasca ala care castiga, ce pretentii poate sa aiba??? Poate are pretentii sa termine de asfaltat Turnu-Severin? Poate are pretentii sa repare Turnul de Apa? Poate are pretentii sa plateasca la timp si integral salariile celor ce ingrijesc de handicapati? Poate are pretentii sa devenim un oras european cu adevarat, un oras de care sa fim mandrii? Poate are pretentii, zic, sa scoata kitsch-urile alea de statui-fantani care uratesc orasul si care ne dau un aer de targ provincial din ( pardon!) curu’ Balcanilor? In sfarsit, poate are pretentii sa revina la normalitate si buna-cuviinta? Ei, as…de unde atata, ti-ai gasit, „premarele” si toate astea!!! Atunci? Atunci se vede de ce nu exista viata culturala in Turnu-Severin, se vede de ce suntem obligati in fiecare an sa inghitim aceleasi festivaluri „obosite”, cu muzica ieftina, mancare scumpa si proasta, balciuri in toata regula, balciuri apartinand comunei Turnu-Severin. Ca oras nu se prea mai poate numi. Poate dupa ce pleaca nea „premarele”Gherghe sa ne revenim. Pana atunci, Dumnezeu cu mila, severinenii cu…sila!