Monthly Archives: Noiembrie 2014

Minorul din politica mare

O concluzie se poate trage din dezbatere : Ponttore este minorul politicii mari din Romania. Iar un minor nu are ce sa caute in politica, minorii ar trebui sa stea sa invete , nu sa umble cu hartiute dupa ei. Obisnuit, se vede treaba, cu plagiatura si copiatul, Ponttore nu s-a putut descurca fara ele, minr timorat si neinteligibil, incoherent si complexat de proprile neputinte. Ca la un moment dat a parut ca stie ce face, doar a parut, este o chestiune de interpretare. Oricum, Ponttore nu a dovedit nimic in plus, nu a dovedit ca poate, ca stie ceva in plus fata de ceea ce a dovedit ca nu poate, nu stie, nu vrea : incapacitatea de a sustine un dialog coerent, constructiv, , de a raspunde clar si precis unor intrebari punctuale. Minorul acesta se viseaza pe cai mari, se viseaza atotputernic si nu este decat un gainar, recenta “fapta de arme” a membrilor partidului sau, cea cu gainile, dovedind ca spiritul tovarasului Ilici Iliescu este prezent in PSD, umbra acestuia si ideile sale dominand un partid ce se vrea modern, modernist si modernizator. Deci, daca mai avea cineva vreun dubiu, tovarasul Ponttore, minorul, utecistul Ponttore, nu stie sa fie altceva decat un bolsevic, o copie la indigo, copie mai fada, ce-i drept, a “vajnicilor” revolutionari, mascat in democrat, nu poate, structural, sa iasa din tiparele comunismului si a “omului de tip nou”. Comunism vechi, feroce, in lupta de clasa cu germanul cotropitor, german care vrea sa ne rapeasca fiinta nationala si identitatea, tovarasul utecist Ponttore uitand, ce convenabil, de originile albanezo-italienesti. Ce utecist “roman verde”, tovarasul Ponttore. Tovarasul utecist Ponttore a dovedit, inca odata, ca habar nu are ce inseamna o dezbatere politica, ca nu stie care e stanga si care e dreapta, desi ar fi usor, n-are decat sa-si verifice urechile, amesteca doctrine si idei, intr-un cuvant : imatur! Tovarasul utecist Ponttore. Tovarasul presedinte Ponttore. Cum suna asta?! Asa-i ca groaznic? Cum ar fi sa fim reprezentati in lume de un imberb politic, unul care nu stie ce are intre urechile alea mari, vidul abisal ce-i tine loc de cap fiind mai mult decat sinistru. Prim-ministru incapabil, sef de partid ridicol, ridicoli sunt si el si partidul lui, ce epitete s-ar putea adauga la lunga lista de “calitati”? Istoria il va consemna, alaturi de Boc, ca fiind un prim-ministru prost, in toate acceptiunile cuvantului, un pamblicar ce s-a aflat intamplator la conducerea tarii, conjunctural si, sper, pe termen foarte scurt. Minorul Ponttore. Un minor ce se viseaza intr-un rol major, cu toate ca rolul lui in PSD este clar : figurantul care duce tava. Asta este rolul harazit de baronii PSD minorului Ponttore, baronii si tata-socru, ca sa nu uitam de el. Care baroni si tata-socru si-au batut joc de minorul asta, punandu-l sa joace cu o palarie prea mare pentru el : rolul de prezidentiabil. Infatuat si Golan, Ponttore rateaza si rateaza cu brio. Minor in toate, mai putin inaltimea fizica, dar aici avem corectie din partea unei vorbe populare, vorba de aminteste de prajini si basini, s-a inteles care vorba, Ponttore viseaza. Visand, nu face nimic. Nici pentru el, ca sa se indrepte moral , si nici pentru Romania, de care nu-i pasa. Minorul Ponttore. Politica mare. Doua termene contradictorii, doua linii paralele ce nu au cum sa se intalneasca in realitatea imediata, realitatea unei Romanii sufocate de indolent, furt si prostie. Micul Ponttore nu va ajunge major. Nu in viata asta. Politica.

Il manglitore della patria

In scurta si “fructuoasa” sedere in patria lui Dante, Victor Viorel Ponttore a invatat si el un lucru : toti cei incaputi pe mana lui trebuie sa lase orice speranta la intrarea in sediul unde-si desfasoara activitatea. Daca nu detii un carnet “rosu”, daca nu te faci pres in fata camarilei de partid si a lui personal, nu rezolvi treaba, nu se poate, nu este legal, nu au fonduri. Pus in fata acestei situatii, ai doua optiuni : ori te dai cu ei, ori pleci cu buza umflata asteptand vremuri mai bune si oameni mai deschisi la minte. Asa cum spuneam, Victor Viorel Ponttore a petrecut niste “vreme” in Italia. In afara de halit paste, pizza si alte chestii, nu se stie ce, dar la intoarcere cica ii mirosea gura ca la o vidanja desfundata de cat…si ce mancase pe acolo, se vede treaba ca sus-numitul a mai invatat cum se organizeaza un grup infractional, gen mafia. Vezi, de atunci presimtea ca o sa se alieze cu “Tribunus Nebunus Medicamentus” , ridicand sloganul acestuia la noi culmi : “mafia este patria”. Ca tara este jos, iar mafia sus, sus peste tot ce misca in tara asta, este una. Alta este treaba cu N’draghetta, Camorra si alte institutii de “binefacere” importate de acolo, de fapt, ca sa nu vorbim cu pacat, Victor Viorel Ponttore are doctorat : in “mafiologie”. Acordat in cadru festiv, cu pupat de icoana si inel de don, cu juraminte solemne de a duce “nobila meserie”pe noi culmi de propasire si progres, doctoratul il aplica cu un success imens in tara. Din Italia ne-a venit in 1990, pe “sticla”, sicilianul ala mic, cel pe care italienii l-au numit “salvatore della patria”. Din Italia, cu capul plin de tampenii si infractiuni, ne-a venit inapoi , sa ne fericeasca cu nestiinta lui, “IL MANGLITORE DELLA PATRIA”. Numai ca, nu mangleste de la italieni, mangleste de la noi, fura Romania incepand de la fonduri europene, asta daca nu le pierde ca fraierul, pana la scutecul de sub fundul bebelusilor si la voturile din urne, punand apoi tot felul de “chivute” sa-si ridice poalele-n cap la ore de maxima audienta, precum suratele dintr-o anumita etnie. Se stie care. Etnia, nu “chivuta”. “Il manglitore della patria”se da rotund si priceput foarte, vrea sa uneasca toti romanii sub aceeasi pulpana, aia a furtisagului de partid, prezentand tipologia clara a “infractiunilor gulerelor albe”, prezentand accese grave de mitomanie si delir mistic, preluate, se vede, de la “Tibunus Nebunus Medicamentus”, caruia numai o injectie cu sedative ii potoleste logoreea ( debitul verbal exagerat, pre romaneste, vorbeste mult si prost). “Il manglitore della patria”, Victor Viorel Ponttore, in cel mai pur stil mafiot, asmute dulaii partidului sa ameninte in stanga si mai ales in dreapta, isi pune lacheii sa bage spaima in oameni, transforma biserica in agent electoral, desi nu ar trebui s-o faca, numai ca ce sa vezi, actualii capi bisericesti au transformat si ei bisericile in zarafii, iar Catedrala Neamului costa destul de mult, de parca Dumnezeu si Iisus cauta fala lumeasca, nu viata vesnica si mantuirea neamului omenesc, ca deh…au trecut 2000 si vreo 14 ani de cand Iisus a pus biciul pe ei, asa ca le-a mai venit randul. Nu toata tagma preoteasca este agent electoral, slava Celui de Sus ca mai sunt si slujitori ce-si merita cu prisosinta apelativul de “pastori de suflete”, preoti ce-si respecta statutul si reverenda, fapt ce ma face sa sper ca nu-i totul pierdut si ca mai avem sperante. Macar de doi bani, daca-i mai avem si pe aia, daca nu-i ia Victor Viorel Ponttore sa faca ce vrea cu ei. Asadar,”Il manglitore della patria” se vrea in capul statului, vrea el, dar n-o sa poata, macar sa stea in cap, ca oamenii au realizat ce podoaba este ‘mnealui, au realizat ca nu se mai poate cu un sistem corupt si mafiot, ca mangleala nu este o solutie pentru viitorul Romaniei, ca furtisagul si mafia nu-s politica de stat, iar Victor Viorel Ponttore face invers decat spune, dezbinand si nu unificand, impartind si nu adunand romanii intr-un proiect valabil si viabil pentru viitor. Viitor care va fi plin de sperante si fapte numai cand lumea, inclusiv PSD-ul, va intelege ca nu se poate, ca nu se mai poate asa, iar Ponttore va deveni si el, la fel ca Basescu, o amintire sinistra in istoria Romaniei.

Un tandem…

Nu stiu altii cum or fi, dar ce fel de fiinta umana poate cobori atat de jos pentru atat de putine? Sa te apuce scarba, greata si raul de mare. Toate la un loc si fiecare, separat. Nu stiu altii cum procedeaza, dar cand vezi ce jos poate sa decada un om pentru ciolanelul impanat al puterii, imi vine pur si simplu sa-l declar primata ( maimuta) decazuta din randul oamenilor. Ponttore se coboara atat de jos incat accepta sprijinul lui Vadim, zis si „Tribunul Medicamentus”, accepta sa linga unde a scuipat asta, accepta sa-si injoseasca familia, demnitatea de barbat, de parinte, de sot. Cat despre Vadim…se vede ca, brusc, patria lui a devenit mafia, mafia pe care vroia s-o execute pe stadioane, mafia care, nu-i asa, „mananca din sudoarea poporului si trebuie sa mearga la cremenal”. Ei bine, Vadim si Ponttore, Ponttore si Vadim, un tandem „stralucitor”, un tandem pentru istoria post-revolutionara a Romaniei. De fapt, daca este sa judecam la rece, Vadim s-a intors la matca, iar astazi ii face ode lui Ponttore ( junele Ponttore!), daca nu mai e Ceausescu. Poate, ma gandesc, are „mana” si pentru asta la fel cum a avut pentru celalat si sa-l puna langa Ceausescu. Ca situare istorica, politica, sa ne intelegem, acuma nimeni nu doreste raul nimanui. Ponttore si Vadim…ce tandem, ce pereche nepereche! Una de ramas in anale, in analele dezgustului si grotescului, pereche disfunctionala, pereche ce nu a reusit sa provoace decat iritare, scarba profunda, o scarba ce se va reflecta in voturi contra. Un produs al „sistemului” si un tip ce se proclama contra lui, o rezultanta hidoasa. Vadim n-a fost niciodata de dreapta, asa cum nu-l cred pe numitul Ponttore ca a votat cu Ion Ratiu. Pur si simplu micului bolsevic nu-i sta in caracter, nu are structura genetica „calibrata” pe democratie, nu poate judeca corect, nu-l vad democrat. Si de ce ar fi democrati? De ce ar gandi in afara sistemului de valori bolsevice, in afara doctrinei si a ochelarilor de cal? Asadar, daca mai era ceva de vazut, s-a vazut, daca mai era ceva de spus, s-a spus. Vadim si Ponttore, un tandem demn de un cuplu de clovni de la circ, un August Prostu’ la patrat, circarul si plagiatorul, isterici si fara masura la fapta si vorba. Sa-ti faca familia in feluri de care si unui „boschetar” i-ar fi rusine,iar tu sa-i multumesti, sa te umple de abjectii, de „strigate de lupta” ce amintesc de chivute de o anumita etnie, mai „bronete” la culoare, iar tu sa te pleci in fata lui, este ceva ce numai Ponttore putea sa faca, numai el putea sa inghita atata mizerie. Pe langa rah…”votul” ce i-l indeasa Vadim pe gu…”urna”, Ponttore mai are de facut fata unei dileme : UDMR. Probabil va face ce a facut in fata lui Vadim, caci, nu-i asa, in politica totul se negociaza, inclusiv destinul si integralitatea unei tari. Distructivi si fara a judeca la pasii urmatori, intelegand aiurea dictonul latin „carpe diem” (traieste clipa, in romana), Ponttore si Vadim se proptesc in niste sperante iluzorii, de doi bani bucata, asa fiind si ei, de doi bani fiecare, caractere meschine si marunte, doi pamblicari nefericiti, crezandu-se buricul pamantului, Cezar si Napoleon reincarnati. Ori, se stie ce se intampla cu aia care se cred respectivele personaje istorice : camasa legata la spate, injectia calmanta si camera capitonata. Buna tara, rea tocmeala…mama ei de randuiala, tara in care niste „glumeti” de teapa lor vor sa conduca, in care cei ce ar trebui sa fie in „stabilimente de sanatate mintala” sunt candidati la prima functie in stat, ma rog, unul, celalat il sustine sa nu faca „buf”, iar noi?! Noi stam si privim la toata circoteca asta infama, uluiti de ce pot scoate unii din ei, uimiti de cat de jos pot sa decada pentru niste voturi. Voturi care…daca este sa privim scorul electoral al „Tribunului Medicamentus”. De altfel, Vadim numai bine nu-i face lui Ponttore, va pierde din electorat, voia lui Ponttore daca vrea sa piarda in mod rusinos. Fiecare pe limba lui traieste si moare, fiecare pasare pe limba ei canta, iar daca internationalismul bolsevicului Ponttore se „pupa” cu ultra-nationalismul lui Vadim, treaba lor, confuzia lor. Un tandem…halal!!!

Ţară de acasă

Unii au frigiderele burdusite, au plasma de ultima ora, au conturi cu ceva zerouri. Unii au mai putin de atat, dar au si ei. Depinde de ce muncesc, depinde de cum stiu sa stranga cureaua, cat pot sa puna deoparte. In schimb, toti au o mare lipsa : nu au tara de acasa. Si atunci, ca sa le fie bine celor ce au ramas in tara de acasa, voteaza. Voteaza sa poata schimba ceva, voteaza sa aiba si cei ce au ramas in tara de acasa acelasi standard de viata, sa poata sa priveasca lumea in ochi fara sa simta inferioritate. Unii au frigidere aici, in tara de acasa, au televizoare, au si conturi. Dar, ce sa vezi, nu toti vor sa priveasca lumea asta larga in ochi, nu vor sa-si depaseasca conditia, o conditie trista, conditia de rame umane, obisnuite sa priveasca pamantul, nu soarele. Tara de acasa nu a vrut, nu a putut, sa-si depaseasca conditia asta, nu a vrut sa spere impreuna cu diaspora. Cumparati sau doar incuiati la minte, ticalosi sau dezinformati, profitori sau idealisti , oamenii tarii de acasa nu stiu ce vor, sau, nu vor sa schimbe nimic, le este de ajuns ca exista, le este de ajuns stadiul de “legume” vorbitoare, nicidecum sa fie trestii ganditoare, oamenilor tarii de acasa le este de ajuns, se vede, sa vegeteze, unii dintre ei, cu ce pomana le zvarle statul sau cu ce le trimit oamenii fara tara de acasa. Si atunci…? Practic isi bat joc de votul celor care nu au tara de acasa decat in suflete si nu vin decat la sarbatori ca sa-si ia portia de aer de acasa, portie suficienta sa reziste inca un an, sau doi, poate mai multi. Depinde de cat de des isi permit sa ajunga in tara de acasa. Iar tara de acasa isi bate joc de ei, le ingradeste un drept elementar, dreptul de vot, tara de acasa bucurandu-se doar la banii trimisi. Tara de acasa, probabil, ii socoteste prosti, cetateni second-hand, de-si permite sa-i trateze astfel. Tara de acasa crede oare ca de bine au plecat oamenii aia afara? Tara de acasa. O vorba care-i doare pe cei din strainatate in fiecare silaba, care le face indarjirea si mai mare, care ii pune in situatii stanjenitoare numai ca tara de acasa sa nu fie pusa ea in astfel de situatii. Iar tara de acasa cum le multumeste? Cu desconsiderare, cu dispret, cu magarii facute la lumina zilei si pe fata. Tara de acasa..ii crede fraieri, asteptand sa fie trimisi bani in tara, asteptand milogi la mana celor ce nu-s in tara de acasa. Dar ce s-ar intampla daca, brusc, cei ce nu sunt in tara de acasa ar inceta sa mai trimita bani si produse in tara de acasa? Daca i-ar lasa sa se descurce pe propiile picioare, daca i-ar pune sa consume doar ce produc? Tara de acasa, gandeste-te la asta!!! Daca s-ar taia izvorul fluviului de bani ce vine de prin strainataturi? Daca tie, tara de acasa, ti-ar ramane doar ce ai? Daca nu ar mai fi oameni sa-si trimita agoniseala, daca nu ar mai fi interventii pe la usi straine pentru diverse fonduri , daca oamenii fara tara de acasa ar inceta sa se umileasca ca sa-ti fie bine tie, tara de acasa? Astepti, oftezi, te auto-compatimesti, tara de acasa, stai cu mana intinsa la mila alor tai si la mila strainilor, tara de acasa. Pe mine ma doare, tara de acasa, cand scriu asta, dar poate asa te vei trezi si vei realiza ca nu ai voie sa-ti dispretuiesti oamenii care nu mai sunt langa tine, tara de acasa, doar ca sa faci tu burta mare si sa urlii ca nu-ti ajunge. Tara de acasa, gandeste-te ce vei face fara banii lor, bani udati cu lacrima dorului de tine. Tara de acasa, stiu, este greu sa te ridici din genunchi, este greu sa reinveti mersul biped, pozitia bipeda, dupa atatia ani de stat pe branci, tara de acasa, totusi, fa un efort, invata sa privesti spre cer, rama ce ai ajuns. Sa nu-ti mai trebuiasca prea mult banii lor, sa nu-ti mai trebuiasca sa astepti zilnic, saptamanal, lunar, anual, ceea ce trimit aici oamenii ce nu mai sunt langa tine, tara de acasa. E simplu: respecta-le votul celor ce nu sunt langa tine, acorda-le aceleasi drepturi ca oamenilor de aici, trezeste-te! Tara de acasa…Ai avut sansa sa te scuturi de bolsevism, o sa mai ai o sansa, nu o rata. Destul, tara de acasa, ridica-te!!!