Monthly Archives: Aprilie 2016

Deșertul roșu

Nu este vorba, precum s-ar presupune  din titlu, despre planeta Marte. Pur și simplu, despre județul Mehedinți, despre Drobeta Turnu-Severin, despre cum s-a reușit în anii de „stăpânire” pesedistă, ani ce au marcat o cotitură majoră în pauperizarea (sărăcirea) locuitorilor, transformarea unui județ, a unui oraș, intr-un deșert, că vorbim la propriu despre agricultură, că vorbim la figurat despre lipsa locurilor de muncă, lipsa orizontului pentru tineri, lipsa unei conduceri care să ducă județul și capitala de județ acolo unde să-și desfășoare totalitatea oportunităților de care sunt capabile. Deci? Ce rămâne după ?  Pustiu și o grămadă de întrebări la care numai Dumnezeu și, eventual, DNA și DIICOT pot ști răspunsul. Până la aflarea răspunsurilor lămuritoare, de ce și pentru ce, să sperăm că electoratul va ști să discearnă albul de negru, binele de rău, cei drepți de cei nedrepți. Să cântărească, să împartă, să se decidă locuitorii județului și al orașului reședință de județ ce vor în continuare : o administrație coruptă, mânjită și căreia să nu-I pese decât de buzunarul propriu, sau o administrație care să vină cu noutăți, care să fie proaspătă și decisă să pună binele cetățenilor înaintea binelui propriu? Deșertul roșu nu garantează așa ceva, deșertul roșu garantează, în continuare, doar sărăcie, neputință, dispreț față de cetățeanul obișnuit. Asta este realitatea, nu trebuie să se ferească nimeni de ea, așa cum spunea profesorul Țuțea : „ Cu stânga nici cruce nu poți să-ți faci, darămite să conduci o țară”, punând stânga, pseudo-stânga de fapt, căci, cel puțin în România, această așa zisă stângă s-a comportat mai rău decât ”burghezo-moșierimea”  în literatura anilor 50-60, acaparând vorace și veros tot ce s-a putut acapara, uitând de zicerea „tătucăi” Ilici Iliescu despre cinste și sărăcie,  la locul meritat, adică în pubela istoriei, de unde nu pot s-o scoată nici 1.000 de “pamflecari” și “derontologi” plătiți să facă din alb , negru și invers, plătiți să laude la comandă nostalgicii epocii comuniste, neo-kominterniștii cu nume de social-democrați, în realitate doar un stol de lăcuste ce nu se mai satură odată, care vor și vor, cărora nu le ajunge cât au “agonisit” (a se citi furat), vrând să ia ei tot, să rămână deșert în urma lor. Deșertul roșu. Imaginea asta apocaliptică nu este deloc o exagerare : priviți atenți în jurul vostru și vedeți ceea ce trăiți, ceea ce ați ajuns, bătaia de joc a celor ce clamează că vor binele și raiul pe pământ, uitând să precizeze un singur lucru : acest bine și acest rai îl vor numai pentru ei, pentru cei apropiați lor, pentru cei asemenea lor, la fel de rapaci și veroși ca și ei, interesați să aibă, să aibă cât mai mult. Asta vor mehedințenii, asta vor severinenii? Să continue jaful, hoția, să aibă la conducerea administrației locale și județene aceiași și aceiași indivizi cărora nu le mai ajunge, sau vor o administație tânără, competentă, loială județului si Severinului? Alegeți cu inima, alegeți cu mintea, numai alegeți. Să se hotărască odată dacă județul și orașul Drobeta Turnu-Severin merită să se dezvolte, merită să crească la adevărata valoare și la adevăratul potențial sau, dacă așa se vrea, o să se continuie deșertificarea : deșertificarea în fapt și deșertificarea sufletelor, speranțelor, visurilor. Nu este nimic mai cumplit decât să rămână deșert din visurile unui om. Dar ce se întâmplă când rămâne deșert din visurile unui județ, ale unui oraș întreg? Deșert roșu sau oraș european? Va trebui să alegem.

Anunțuri