Monthly Archives: septembrie 2018

Trepanatia

TREPANÁȚIE, trepanații, s. f. Operație care constă în executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri în oasele cutiei craniene, practicată în cazul extirpării anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de sânge etc. – Din fr. trépanation.

Cam asta se vrea cu Romania. Cu Romania mea, Romania ta, Romania noastra. Sa ajungem pe masa de operatie a neo-marxismului ca sa se faca experiente. Si macar daca s-ar face sub anestezie! Nu, se face in vivo tocmai pentru ca sa ramana in memoria colectiva aceasta operatie. Se vrea smulgerea din realitate, se vrea sa ajungem o populatie, nu un popor unit, un popor cu identitate si istorie. Si pe asta vor s-o stearga din constiinta noastra: istoria! Sa nu mai avem identitate, sa nu mai avem la ce privi inainte, contempland viitorul. Viitor din ce in ce mai sters, mai palid, mai funebru. Viitor in care, sub „stindadrdul” corectitudinii politice, sa fie vopsit in „curcubeu”. Fiindca asa vor unii, fiindca operatia de trepanare este dificila si dureroasa. Si cum ai putea sa faci un neam sa-si uite istoria? Cum s-ar putea cineva lepada de CRUCE si BISERICA, de martirii care sprijina, ca niste uriasi, pe umerii lor atatea batalii? Simplu! Prin neparticiparea la referendum. Se poate spune ca nu este un capat de tara, se poate spune „las pe vecinul meu mersul la referendum, se strang destui!”. Dar daca toata lumea ar zice asa ceva? Daca toti o lasam pe vecini? Ne lasam istoria in noroiul greu al neo-bolsevismului? Ne lasam neamul in praf si pulbere, avand caruta cu care am tinut in sah imperii, rupta-n drum? De la neprezentarea la referendum la recomunizare cat mai este? Deja se pune sub semnul intrebarii FAMILIA, se considera a fi un termen abstract, nu o realitate palpabila, se considera o conventie sociala, nu un dat de la Dumnezeu! Daca nu tinem piept vremurilor acestora tulburi, daca nu avem curajul sa afirmam ca o familie este compusa din FEMEIE si BARBAT, cum vom restitui imprumutul facut de la copiii nostri? Ce le dam inapoi? Ruine si praf? Sa mergem la referendum, sa votam DA pentru linistea capului pus seara pe perna, cap ramas netrepanat, nepangarit de vorbe goale ce suna din coada. Si cand vom face acest lucru, putem spune : „Doamne, primeste mie, pacatosului, si aceasta, caci mi-am iubit TARA si NEAMUL!”

Reclame

Stop! Pana la ei!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc, din orice perspectiva vreti, la ceea ce se intampla cu tinerii din Vest, din asa-zisele tari „dezvoltate” (de fapt multilateral dezvoltate pe cale progresului si propasirii neo-marxismului, la noi tradus prin tefelism), ma iau fiori reci pe sira spinarii. Asa cum spuneam anterior, pe oamenii bolnavi trebuie sa-i compatimesti, nu sa-i dispretuiesti. Cei ce se opun referendumului, minoritatea homosexuala si „aliatii” acesteia sunt, de fapt, niste oameni instabili, niste indivizi care urasc fiindca nu stiu sa faca altceva. Si fiindca, in ura lor, nu pot sa vada dincolo de ceea ce considera ei a fi „adevar”. Asadar, cand ma gandesc la treburile astea, imi trec fiorii, nu-mi trec gandurile, nu ma lasa realitatea (nu „realitatea”lor, aia pe care o vor si o viseaza) sa trec peste faptele si actele realizate in numele „tolerantei”. De fapt, ce vor oamenii acestia cu „fluiditatea de gen”? Pur si simplu zapacesc mintile copiilor, formandu-le dupa chipul lor stramb si dupa asemanarea lor groteasca. Nu stiu ce vor cu viata lor, sunt intr-o perpetua confuzie si atunci toata lumea este de vina, numai ei nu-si accepta slabiciunile si, la urma urmei, boala. Da, dar ce facem cand vor sa raspandeasca ideologia respectiva in randul copiilor, a tinerilor care inca nu pot, la varste crude, sa discearana raul de bine, uneori raul parand mult mai frumos? Facem ceea ce trebuie sa facem, votam DA la referendum ca sa punem stavila aberatiilor si deviatiilor de tot felul, ca sa putem creste generatiile care vin cu o coloana dreapta si care sa stie sa spuna „NU!” tuturor ispitelor si deviatiilor de la normalitate si firesc. Da, minoritarii sexuali stiu sa se faca placuti, minoritarii sexuali sunt niste mielusei nevinovati, ei nu cer decat sa fie lasati sa existe.Stim! Dar mai stim cat sunt de agresivi dupa ce fac un „cap de pod” (nu conteaza, casatorii, parteneriate civile, orice), vor tot mai mult, vor lasa tot mai putin. Atunci? Daca ne gandim la viitorul copiilor nostri, daca ne gandim ce crestem, cum crestem si cat crestem, singura chestie necesara este acest referendum. Si, mai este ceva! Gelozia, faptul ca subconstientul, oricat ar vrea unii si altii sa nege, lucreaza! Invidia ca nu pot sa fie precum celalalte familii, nu pot fi „normali”, ajungand la rautate si meschinarie, vrand sa distruga daca nu pot avea. Asta ii mana in lupta, ca s-o spunem deschis, distrugerea si vechile sloganuri bolsevice „reactualizate: „Daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra! ” este acum „Daca nu esti ca noi, esti impotriva noastra” sau „lupta de clasa”, transformat in „lupta de gen”. Destul, STOP! Pana aici, pana la ei, pana la viitorul acestei tari.

Discursul urii

Dumnezeu nu vrea pieirea pacatosului, ci indreptarea lui. Da, dar daca pacatosul nu vrea sa se indrepte?! Daca, in loc de iubire, raspunde cu ura? Da, ura, fiindca nimeni nu poate spune ca in comunitatea LGBT se practica un discurs al iubirii, al tolerantei, al dragostei aproapelui. Nu, discursurile lor sunt, invariabil, pline de ura si dispret, se vara cu forta pe gatul vecinului si vor sa fie acceptati cu orice pret. Cu toate mizeriile, insolentele si blasfemiile de care sunt capabili ca sa atraga atentia. Sa capteze atentia. La urma urmei, la chestia asta se reduce toata problema : se simt singuri, frustrati si nebagati in seama. Probabil, prin antecedenta familiala, au anumite angoase, nu au reusit sa-si gaseasca drumul, nu sunt hotarati ce trebuie sa faca in viata si cu viata lor. Din aceasta perspectiva nu sunt de dispretuit, sunt de compatimit. Trebuie sa ne fie mila de ei, asa cum iti este mila de un om bolnav sau slab psihic, trebuie sa-i ajutam sa-si vada greselile si pacatele, sa-i ajutam sa aiba un drum in viata. Discursul urii la homosexuali este plin de invective, este plin de acuze si de minciuni : nimeni nu are nimic cu ei atata timp cat isi vad de treaba lor, sunt decenti in societate si nu mascaresc simboluri care, pe noi, cei ce nu suntem ca ei, ne dor : Biserica, Familia. Probabi, posibil, acest discurs al comunitatii LGBT este plin de ura fiindca asa au fost invatati ca trebuie sa fie : calomniator, injurios, agresiv pana peste poate.Cand ne acuza pe noi de ura, de fapt se auto-acuza deoarece, surpriza, daca cititi cam tot ceea ce considera ei ca ar fi „discurs al urii”, este de fapt un discurs al realitatii, un discurs al compatimirii. Asta trebuie sa le aratam prin referendum : ceea ce este gresit, ceea ce este imoral nu este tolerat foarte mult de societate, nu poate sa ajunga „normalitatea” dorita de ei, nu se cade sa „secam” ca neam in „desertul neo-marxist” al noii uri de clasa, ura care este, de fapt, recunoasterea neputintei lor, a faptului ca nu sunt intregi si impliniti asa cum sunt, ca nu se simt confortabil in pielea si mintea lor. Oamenii bolnavi, la trup si suflet, sunt de compatimit, nu de dispretuit.

Pretul libertatii

Exista pe lumea asta, insirate sau nu in diverse coduri, constitutii si legi, o gramada de libertati si drepturi. Cine are chef sa le caute pe toate, go ahead, nu-i stau in cale. Dar, exista un drept, o libertate la care nu poate nimeni renunta : DREPTUL LA EXISTENTA! Daca stam stramb si judecam drept, la urma urmei, la asta se reduce in ultima instanta motivul acestui referendum : DREPTUL DE A EXISTA! Nimeni nu zice nimic homosexualilor, nimeni nu-i deranjeaza in intimitatea casei si in existenta privata, nimeni nu le cere ceva peste puterile sau convingerile lor. NIMENI! In schimb, ei cer, azi putin, maine mai mult, poimaine totul. Si cand cineva iti cere totul, zile, convingeri, sperante, visuri, vorbe si ganduri, oferindu-ti in schimb doar un simulacru de pseudo-libertate, caci acolo se va ajunge, ce poti face?! Previi ca sa nu combati, daca mai poti, mai tarziu, cand pretul libertatii va fi insasi libertatea, cand vorbele se vor transforma in bice iar „corectitudinea politica” va deveni orweliana, daca n-a ajuns deja. Pretul libertatii va fi insasi libertatea. Libertatea actuala de a spune ca avem conducatori idioti, libertatea de a gandi ceea ce vrem, libertatea de a fi ceea ce suntem. Nimeni nu vrea sa suprime pe nimeni, nimeni nu vrea sa ingradeasca pe „vecinul” sau, dar cand, desantat, abrutizant si mintind fara rusine, se distruge, se vrea sa se distruga unul din „stalpii” TARII, anume Biserica, stai sa te gandesti. Cat mai avem dreptul la gandire. Bolsevicii voiau Romania dsefiintata, pentru ei era un conglomerat ce trebuia sa dispara. Cu ce sunt mai buni neo-marxistii ce ataca in an centenar insasi temelia TARII? Cu ce sunt mai vrednici neo-marxistii pentru care, de exemplu, a fii (in afara de homosexual) pedofil, zoofil sau necrofil este o inclinatie naturala? Cat mai este pana la „inclinatia naturala” a incestului? Si atunci, nu mai bine reglementezi ca sa nu existe surprize? „Daca dezbraci voievozii de cruce, ramai cu 0” spunea Petre Tutea. Daca dezbracam Romania de indumnezeire, de adevar si frumos cu ce mai ramanem? Mai ramanem intru fiinta? Mai ramanem „o caruta de tarni care au tinut in sah imperii”? Ganditi, votati, mergeti la referendum. Ca sa nu fie, intr-o zi, pretul libertatii insasi libertatea!!!