Discursul urii

Dumnezeu nu vrea pieirea pacatosului, ci indreptarea lui. Da, dar daca pacatosul nu vrea sa se indrepte?! Daca, in loc de iubire, raspunde cu ura? Da, ura, fiindca nimeni nu poate spune ca in comunitatea LGBT se practica un discurs al iubirii, al tolerantei, al dragostei aproapelui. Nu, discursurile lor sunt, invariabil, pline de ura si dispret, se vara cu forta pe gatul vecinului si vor sa fie acceptati cu orice pret. Cu toate mizeriile, insolentele si blasfemiile de care sunt capabili ca sa atraga atentia. Sa capteze atentia. La urma urmei, la chestia asta se reduce toata problema : se simt singuri, frustrati si nebagati in seama. Probabil, prin antecedenta familiala, au anumite angoase, nu au reusit sa-si gaseasca drumul, nu sunt hotarati ce trebuie sa faca in viata si cu viata lor. Din aceasta perspectiva nu sunt de dispretuit, sunt de compatimit. Trebuie sa ne fie mila de ei, asa cum iti este mila de un om bolnav sau slab psihic, trebuie sa-i ajutam sa-si vada greselile si pacatele, sa-i ajutam sa aiba un drum in viata. Discursul urii la homosexuali este plin de invective, este plin de acuze si de minciuni : nimeni nu are nimic cu ei atata timp cat isi vad de treaba lor, sunt decenti in societate si nu mascaresc simboluri care, pe noi, cei ce nu suntem ca ei, ne dor : Biserica, Familia. Probabi, posibil, acest discurs al comunitatii LGBT este plin de ura fiindca asa au fost invatati ca trebuie sa fie : calomniator, injurios, agresiv pana peste poate.Cand ne acuza pe noi de ura, de fapt se auto-acuza deoarece, surpriza, daca cititi cam tot ceea ce considera ei ca ar fi „discurs al urii”, este de fapt un discurs al realitatii, un discurs al compatimirii. Asta trebuie sa le aratam prin referendum : ceea ce este gresit, ceea ce este imoral nu este tolerat foarte mult de societate, nu poate sa ajunga „normalitatea” dorita de ei, nu se cade sa „secam” ca neam in „desertul neo-marxist” al noii uri de clasa, ura care este, de fapt, recunoasterea neputintei lor, a faptului ca nu sunt intregi si impliniti asa cum sunt, ca nu se simt confortabil in pielea si mintea lor. Oamenii bolnavi, la trup si suflet, sunt de compatimit, nu de dispretuit.

Posted on 19 septembrie 2018, in CevaDespreNoi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: