Category Archives: Interviuri

Ionut Micu-„Nu sunt noaptea Superman si ziua Clark Kent”

Ionu Micu

Cine este Ionut Micu, cand nu „maltatreaza” tobele?
Adica in timpul liber 🙂 Pentru ca tobele au devenit din pasiune un job, in timpul liber incerc sa ma relaxez si sa fac ce imi place mai mult. Merg la pescuit, ies la bere cu prietenii.

Foarte putini stiu despre „calatoria” ta in Artele Martiale. Care au fost inceputurile, care a fost parcursul, care au fost rezultatele sportivului Ionut Micu?
Am inceput in 1991 cursurile de shotokan sub indrumarea lui Sensei Laurentiu Vrajitoru. In 1994 am participat la un stagiu de pregatire, organizat de acesta, sub conducerea Sensei Vasile Manea. In urma acestui stagiu, am dat examenul pentru centura verde 3KYU. In acelasi an, 1994, am participat la un alt stagiu de pregatire organizat tot de Sensei Laurentiu Vrajitoru, unde am obtint centura albastra 2KYU. In urmatorul an, 1995, am schimbat sala si am inceput sa lucrez sub indrumarea Sensei Ovidiu Plosnita. Dupa cativa ani de pregatire cu acest Sensei, in anul 1997 am dat examenul pentru centura maron 1 KYU. In anul 1998, am participat la Campionatul National de Shotokan, la sala Lucian Grigorescu din Bucureşti, unde am castigat locul III pe echipe la kumite , dupa ce am reusit sa trecem de faza zonala. Din echipa noastra mai faceau parte si Dorin Pascalau, Romica si Florin, din pacate nu imi mai aduc aminte numele lor, dar pe care i-am intalnit la un concert Phoenix, ei lucrand in cadrul jandarmeriei Constata. In cadrul acestui Campionat, am dat si examenul pentru centura neagra 1 DAN cu regretatul Sensei Dan Stuparu. Aceasta a fost prima competitie oficiala, serioasa si ultima, din pacate. Daca tot m-ai facut sa caut prin amintiri, tin sa-i multumesc si acum primului meu Sensei, Laurentiu Vrajitoru, care si-a lasat amprenta asupra caracterului meu. Surprinzator, curios chiar, in ziua in care am imbracat chimonoul pentru o sedinta foto, l-am intalnit pe Sensei Vrajitoru dupa multi, multi ani. Sa fie un semn? Sa fie doar o intamplare? Inca sunt uimit si emotionat de aceasta intalnire neasteptata.

Ce kata executai in mod deosebit? Ce iti mai aduci aminte?
Imi placeau foarte mult BASSAI DAI si JION. Sincer, imi aduc aminte foarte putine elemente acum, deoarece din 1999 nu am mai practicat, dedicandu-ma in totalitate tobelor.

Nu te intreb despre proiectele de viitor. Te intreb cum iti vezi viitorul?
Ma vad colonizand Marte cu doua antene pe cap, facand contrabanda cu apa. Acum sincer vorbind, noi nu stim ce vom face peste o saptamana, traim in secolul vitezei si asta ne da totul peste cap.

Ce ti-a venit sa „bati” tobele? Cum ai descoperit pasiunea care a devenit o profesie?
Pasiunea am avut-o de mic. Iar povestea mea o gasesti pe http://www.ionutmicu.ro

Ce l-ar intreba Ionut Micu, omul, pe Ionut Micu, vedeta?
Cam greu cu asta pentru ca eu nu prea ma dedublez, eu sunt eu si atat. Nu sunt noaptea Superman si ziua Clark Kent, ci sunt Ionut Micu 24 din 24.

Daca ai fi in fata lui Dumnezeu, ce ai cere, ce ai intreba?
Daca as fi acolo, nu prea as mai cere nimic pentru ca as fi mort, end of story. Daca tu vorbesti cu Dumnezeu este in regula, daca Dumnezeu vorbeste cu tine inseamna ca nu e in regula.

Ce vrei sa ma intrebi pe mine?
Tu mai practici? Ce crezi tu, chiar exista Mos Craciun? 🙂
Practic, dar mai sporadic decat as fi vrut. Mos Craciun…eu sper ca exista. Cred in masura in care vreau sa scot copilul din mine.

Arigato gozaimashita, Ionut-san! 🙂

George Alexandru Ion – Un tanar pentru Europa

Axel

Pentru cei ce nu te cunosc, cine este George Alexandru Ion?
George Alexandru Ion, este un tanar liberal de 23 de ani cu spirit inovator si cu dorinta de munca, nascut in Bucuresti, dar ajuns in judetul Mehedinti la varsta de 12 ani.
Student in anul III la Facultatea de Mecanica, specializarea Inginerie Economica Industriala.
De cateva luni George Alexandru Ion este si presedintele Cluburilor Studentesti LIberale filiala Mehedinti.

De ce liberalism, de ce PNL?
Liberal pot spune ca sunt de mic, datorita parintilor mei. Am ales PNL datorita traditiei, istoriei si doctrinei acestui partid.
Am citit cateva lucruri prin liceu de anumiti domni liberali precum I.C. Bratianu, C.A Rosetti, Ion Ghica si am ramas placut surprins, nu neaparat politic pentru ca acea varsta nu intelegeam eu mare lucru din politica (16 ani). Un al doilea motiv in alegerea PNL-ului a fost grupul pe care l-am gasit aici, atmosfera si ideeile pe care le promovau. M-au fascinat.

Care sunt proiectele CSL Mehedinti pentru acest an?
Ma bucur ca ai intrebat. Pentru anul in curs, CSL Mehedinti va incerca sa implementeze cateva proiecte prin care va incerca sa revitalizeze viata studenteasca….daca putem vorbi de asa ceva la noi in municipiu, chiar in momentul de fata desfasuram in proiect numit „In 2014 vreau sa…” prin care dorim sa ajutam si sa promovam ideilor studentilor din „campusul universitar din Drobeta Turnu Severin”. Un alt proiect in care dorim sa angrenam studentii va fi un training de Public Speaking. Incercand sa raspund in cateva cuvinte la aceasta intrebare ma rezum la – imbunatatirea vietii studentilor din Mehedinti, integrarea lor corecta in viata sociala si politica.

Candidezi intr-un proiect numit „10 pentru Europa”. Explica ce inseamna acest proiect, in general, ce inseamna el pentru tine?
Da, intr-adevar. Acest proiect lansat la nivel national consta in promovarea a 10 tineri valorosi din cadrul structurilor studentesti si de tineret ale Partidului National Liberal pe listele partidului la alegerile europalamentare. Din judetul Mehedinti suntem 3 tineri care lupta, nu ne batem, luptam pentru cele 10 locuri. Pentru mine participarea in acest proiect-concurs reprezinta un pas important din viata mea politica care va ajuta sa-mi dau seama unde ma aflu in momentul de fata cu pregatirea politica, nu doar cu stragerea de voturi. . O borna politica in dorinta mea de ascensiune.

Ce vrei sa faci daca vei fi ales la Bruxelles? Cum iti vezi activitatea?
Imi place intrebarea, raspunsul e cam greu de dat, o sa incerc sa raspund pe scurt. Daca ajung, Doamne ajuta, in Parlamentul European, voi sustine politica grupului parlamentar din care voi face parte , ALDE, voi incerca sa obtin cat mai multe avataje pentru Romania si voi incerca sa urmez proiectele gen Agenda Europa 2020 sau Europa 2050, oricum voi fi o persoana foarte activa prinsa in tot felul de proiecte, voi fi mereu in legatura cu cei din tara cu alegatorii, dar in primul rand voi avea de invatat.

Unde vezi Romania anului 2025?
Daca polul de dreapta va urma o panta ascendenta in urmatorii ani, daca tineri vor dori sa se implice in diverse proiecte, nu neaparat politice, daca vom constientiza ca tara este a noastra si nu a altora, daca vom implementa politici eficiente privind educatie sau coruptie, vom putea fi cel putin la nivelul Frantei pana in anul 2025, dar asta doar daca.
Unde te vezi tu peste, sa zicem, 20 de ani?

Peste 20 de ani as vrea sa ma vad intr-o Romanie a bunului simt, intr-o Romania unde sistemul educational este bine pus la punct, unde locurile de munca sa numai fie o problema, unde coruptia sa fie doar un cuvant si nu un trend la nivel national, intr-o Romanie unde bunicii mei sa nu fie nevoiti sa isi vanda roadele din gradina prorprie pentru a-si cumpara pastile.
Ce intrebare ar avea omul George Alexandru Ion pentru presedintele CSL Mehedinti, George Alexandru Ion?
Doar una? As avea mai multe. Crezi ca poti face fata sistemului corupt din judetul tau pentru a putea creste frumos din punct de vedere politic? De ce domnule presedinte, de ce tot mai putini tineri doresc sa se implice in politica?
Permite-mi sa-ti si raspund. Cred cu tarie ca noi tinerii, implicandu-ne si formand un pol de putere putem razbate in acest razboi murdar al dinozaurilor ahtiati dupa bani si putere din acest judet. Politica, in randul tinerilor, este vazuta ca un sistem de control al maselorsi al banilor, deci implicit al puterii. Tinerii din ziua de astazi au fost si sunt in continuare descurajati de jocurile murdare facute de fostul guvern si de actualul presedinte. Pot sustine cu tarie acest lucru, pentru ca imi amintesc ce aflux de tineri era in 2008 la PNL Mehedinti si ce aflux de tineri era in 2013.

Ce ai vrea sa ma intrebi pe mine?

Cum vezi evolutia tinerilor in politica din cadrul PNL Mehedinti in urmatorii 2-3 ani?

Realizandu-va prin voi insiva!!!

Cristina Mihailovici- O liberala convinsa!!!

Mihailovici

Cine este Cristina Steliana Mihailovici?

O simpla tanara in varsta de 34 de ani, un “om viu” care lupta din copilarie sa dea ce este mai bun in diverse activitati si situatii intalnite pe parcursul anilor, careia ii place intotdeauna sa se autodepaseasca.
O tanara careia ii place implicarea si ii place sa picure o scanteie de suflet, de lumina si de nou in tot ceea ce face, indiferent de domeniu – publicatii literare, stiintifice, proiecte nationale si internationale, concursuri, voluntariat …
Cartile si cercetarea sunt prietenii mei de suflet dintotdeauna si m-au ajutat mereu atunci cand a fost nevoie.
Restul … viata este o continua calatorie in jurul lumii si pe parcursul ei imi place sa desopar tot ce este mai frumos, mai inovator si mai bun in ea, trecand si biruind obstacolele, unul cate unul.

De ce ai ales Spania, de ce Catalunya, de ce inginerie?

Initial a fost Marea Britanie, insa costurile fiind mari, m-am hotarat sa continui in Barcelona, unde auzisem ca sunt conditii pe care le puteam indeplini.
In cadrul Universitatii Politehnice Catalonia am luptat sa imi echivalez studiile din facúltate si masterul, unde am obtinut si o mica bursa prin care am reusit sa imi decontez o parte din costurile doctoratului, in plus am si lucrat pentru a reusi sa inalizez ce mi-am propus.
Mentionez ca tot ce am realizat pana acum am facut prin eforturi proprii. Am inceput sa lucrez inca din vacantele scolare, iar mai apoi, din anul I de facúltate am lucrat si am invatat in acelasi timp. In perioada masterului aveam un job stabil si inca doua complementare, pentru ca imi doream toate cartile posibile , doream mul sa investesc in toate instrumentele pe care le consideram necesare dezvolarii si formarii mele continue, atat din punct de vedere profesional,cat si personal. Si am reusit!

De ce inginerie?
Inginerie navala – pentru ca in cadrul Departamentului Facultatii de Navigatie in cadrul caruia am facut doctoratul exista aceasta specilaizare si pentru ca am reusit sa imbin ingineria cu economía, inca de la inceput.

In afara de a fi mama si sotie, esti un tanar politician. De ce Partidul National Liberal?

Da, asa este – am o fetita minunata, care este sensul existentei mele, un sot, o profesie si pentru ca eu chiar cred ca “ poporul roman este un miracol ”, cum spunea Gheorghe Bratianu, nu pot sta deoparte, fara s ama implic in politica, bineinteles, ca o liberala convinsa.
De ce?
Pentru ca eu cred in Crezul Liberal din 1923, cred in liberalii adevarati si cred in spusele lui I.C Bratianu:

„Voim ca Românul să se restabileze în înşişi ochii săi ca om şi să se întroneze în toate drepturile sale, ca să poată trăi după legile naturei sale, desvoltându-se, perfecţionându-se şi împlinându-şi misia sa în societate, cu toată gloria şi virtutea de care este capabil. Voim să aibă o patrie, unde toţi să aibă aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii şi o parte întreagă şi deopotrivă la viaţa naţională, – o familie, de vor merita-o prin iubirea şi moralitatea lor – o proprietate, de vor voi să muncească. Voim ca fiecare să fie stăpân pe roadele muncii sale, fără a putea să-i ia un pai măcar trântorii omenirei.”

Crezi ca tinerii sunt bine reprezentati in politica?

In opinia mea cred ca tinerii constientizeaza din ce in ce mai mult ca implicarea lor in politica este impetuos necesara pentru dezvoltarea societatii, a tarii, pentru progres in general.
Ma bucura mult acest fapt si cred ca sunt multi tineri foarte bine pregatiti, si mail aes cu anumite calitati deosebite, care merita sa fie apreciati si promovati.

Cum a fost experienta spaniola, comparativ cu sistemul de invatamant de aici?

Sistemul spaniol – la nivel universitar – este foarte complex si diversificat, oferind o paleta foarte larga de activitati din domeniu, precum si activitati extra in plan social, sportiv, cultural, o mare parte la un pret modic sau chiar gratuit, pentru cei care studiaza in campusurile de acolo. Se imbina in mod continuu teoria cu practica in diverse companii, si mai mult, remunerata, cu o asigurare mediacala platita si multe alte drepturi, dar si obligatii bineinteles.
A fost o etapa extraordinara, cu participari la diferite congrese internationale, cu cercetare continua si cu oameni si profesori minuanti care m-au incurajat si mi-au dat sansa de a-mi pune in valoare toata munca si experienta mea.

Revenind la lucruri mai „pamantene”. De curand ai scos o carte pentru copii. Povesteste despre ea.

Da, cartea se numeste „Micutul Globy si Magia Craciunului” si este o calatorie in jurul lumii a unui globulet special, cu dubla semnificatie – planeta noastra, dar si un glob de Craciun, care este magic, are viata si o multime de prieteni pe tot globul. El viziteaza toate continentele planetei si se opreste asupra catorva tari unde descopera minunatii ale locurilor, traditii, castele, legende.
Ideea acestei povești aduce în prim plan faptul că toți copiii trebuie să fie fericiti si ca trebuie sa invete sa daruiasca, sa respecte valorile si traditiile, sa se ajute intre ei, sa fie mai buni.
Am incercat sa le insuflu copiilor cumva ideea de multiculturalism si umanitate. Cartea contine si desene de colorat , pentru a fi accesibila si celor mai micuti.
A vazut lumina tiparului la editura”Self Publishing”, cu sprijinul unor prieteni si a Fundatiei „Bratianu” din Constanta, carora le multumesc si pe aceasta cale.

Ce ar intreba-o omul Cristina Mihailovici pe inginerul Cristina Mihailovici?

Pun mult suflet in tot ceea ce fac, atat in plan profesional, cat si personal, social, cultural,si sincer, am multe sedinte cu mine.
O intrebare pt mine … Ce instrument de inovare am putea crea pentru a ajuta Europa sa solutioneze o parte din problemele emergente ale Europei? ( mediu, tranport, emisii CO2, alimentare cu apa, reciclare deseuri, etc)

Imi permit sa va impartasesc o poezie de-a mea, a omului Cristina Steliana Mihailovici:

Reflectie

„Stau si ma privesc in oglinda tacerii
Si sunt tacere…
Oare nu-i chipul meu adevarat?
Si ma gandesc ca as avea nevoie
De un chip nou,
De oameni,
Si de iubirea lor …

Dar nu, ce vad?
Acel chip e plin de lumina, de cuvinte,
De izvoare de suflet…
Si ma intreb atunci:
Oare si-ar putea gasi cuibul
Pasarea tacerii printre cuvintele noastre?”

Ce ai vrea sa ma intrebi pe mine?

Care crezi ca ar fi primii trei pasi catre o schimbare si o evolutie pozitiva a Romaniei si a acestui popor?

Verticalitate. Verticalitate. Verticalitate.

Sensei Ion State-„Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul!”

State sensei

Pentru exactitate, cine este si de cand figureaza Ion State in scriptele primariei? Dar sensei Ion State? De cand este sensei si cum?

Cine sunt inca ma mai intreb si eu pentru ca descopar lucruri noi la mine in permanenta (unele imi plac, altele incerc sa le indrept), dar ca totusi sa raspund la intrebare pot spune ca sunt sot, tata a doi copii, profesor si constantean prin adoptie. In scriptele primariei figurez dintr-o zi de joi cand ghioceii se scuturau de zapada in urma cu aproape 36 de ani.

Sensei? Poate ca e mult spus pentru ca ma consider inca un incepator (poate ceva mai avansat), desi practic aikido de vreo 20 de ani,insa am inceput sa predau la scurt timp dupa ce m-am mutat in Constanta, la vremea aceea nefiind niciun dojo de aikido in oras iar eu dorind sa imi continui practica am format un grup de studenti entuziasti cu care ma antrenam pe plaja. Nisipul tinea loc de tatami iar cerul, marea si pescarusii tineau loc de spectatori. Pornind de la aceast grup mic de practicanti pana in prezent am dezvoltat noua dojouri in judetul Constanta in care predau eu si elevii mei, mai mult chiar am depasit si granitele judetului ajungand si in Ialomita si ne pregatim sa deschidem dojouri si in Tulcea si Calarasi. Colegii mei mai mari din Bucuresti imi spun in gluma ca se simt “amenintati” de aceasta expansiune si ca vor sa deschida si ei un dojo in Constanta 🙂 .

Ce a fost mai greu, examenul de ShoDan sau…altceva?

Nimic nu a fost usor, de la primele lectii cu Adrian Stan sensei, care era un instructor exigent, la trecerea la un alt sistem atunci cand am hotarat sa ma alatur Fundatiei Romane de Aikido Aikikai si examenul de Shodan conform regulilor Aikido Hombu Dojo, Tokyo, Japonia. Examenul de Shodan a fost nu numai greu si extrem de exigent, a fost un adevarat test de vointa in care fiecare ridicare de la sol reprezenta un efort urias, plamanii turau motoarele la maxim si fiecare muschi isi cerea dreptul la odihna. Nu a fost un test de forta, sa ne intelegem, insa dinamica aikidoului implica multa miscare iar dupa o ora de miscare continua plus uke pentru cei care erau examinati pentru nidan si sandan, asa ca am descoperit muschi pe care nu stiam ca ii am.

Ca sa intram abrupt in subiect si intr-o chestiune care ma framanta : care este diferenta intre Aikido si Aikijutsu?

Imi pare rau sa va dezamagesc, am practicat prea putin aikijutsu ca sa imi pot forma o parere competenta asa ca sunt rezervat in a face o comparatie intre cele doua stiluri.

Daca sensei Ion State nu ar fi fost sensei Ion State, ce ar fi fost omul Ion State?

O persoana mai nesigura, mai sovaitoare, mult mai colerica, probabil m-as fi imbolnavit mai des. E greu de spus, aikido face parte din mine si nu ma vad fara sa-l practic. Aikido este drogul meu iar Fundatia Romana de Aikido Aikikai este dealerul! Ca profesie probabil as fi ramas economist nu as mai fi ales sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport dupa ce am terminat A.S.E.-ul. E greu, ce sa mai … nu stiu! Exista viata dupa aikido?

Ce parere aveti de centurile colorate? Cat de benefica ar fi intoarcerea la sistemul alb-negru?

Fiecare organizatie isi are regulile sale, bune sau rele asta face subiectul altei discutii insa eu sunt adeptul traditionalismului, oricum din punctul meu de vedere aikido incepe cu adevarat de la centura neagra pana atunci este doar o initiere iar rolul centurii este de a tine legat gi-ul, culoarea este mai putin importanta, cred ca “mai bine decat sa ai este sa stii”. Este adevarat ca sistemul de gradatii pentru occidentali este cel care are la baza codul culorilor insa cum practicam arte martiale orientale prefer sistemul oriental. Din fericire organizatia din care fac parte urmeaza caile traditionale inclusiv in privinta centurilor ceea ce nu duce la ierarhizarea occidentala, unul mai „copt” decat altul.

O sa va intreb ceva ce cuprinde totul, fiind in aparenta o intrebare simpla : ce este viata, sensei ?

Este o intrebare atat de simpla incat probabil daca as avea talent scriitoricesc as putea umple un roman. Fara a incerca sa par un filosof ce cauta raspunsul la intrebarile cine sunt eu, incotro ma indrept si care este rostul meu pe acest pamant cred ca viata este o calatorie cu bune si cu rele, cu tovarasi de drum temporari sau permanenti, cu zile senine si zile inorate, o calatorie de care trebuie sa te bucuri in permanenta si din care sa inveti mereu.

Daca ar fi sa fiti fata in fata cu Dumnezeu, ce I-ati cere?

Sunt prea pacatos doar ca sa imi treaca prin minte acest lucru insa de-ar fi sa fie nu I-as cere nimic, L-as intreba insa cum poate sa Ii iubeasca si sa ii ierte pe cei ce-L urasc.

Ce l-ar intreba omul Ion State pe sensei Ion State?

Cand ai de gand sa renunti la a mai preda aikido si doar sa il practici? Vorbesc serios, nu glumesc, niciodata nu mi-am dorit sa predau, chiar si atunci cand am inceput sa tin cursuri de aikido am facut-o doar pentru a-mi putea continua antrenamentele, nu m-am apucat de aikido sa-l predau ci sa-l practic, in prezent mai mult predau decat practic si asta inseamna o problema, din fericire avem multe seminarii, chiar daca nu ajung la toate merg la majoritatea insa nu este suficient si nu se compara cu antrenamentul zilnic din dojo care constituie baza. Ma gandesc la prietenii mei din Suedia care l-au avut in permanenta langa ei pe Ichimura sensei cat de norocosi au fost si chiar la colegii mei mai mari din Fundatie care ani buni l-au avut ca indrumator tehnic pe Fujita sensei cel ce a fost secretarul personal al fondatorului aikido-ului. Mi-as dori ca in Constanta sa predea in permanata Kobayashi sensei de la Aikido Hombu Dojo, as fi cel mai fericit elev oricat de greu mi-ar fi sa redevin 100% elev.

Ce ati vrea sa ma intrebati pe mine?

Cand sa va astept la un ceai verde sau la niste midi din Marea Neagra prajite in malai cu mujdei si mamaliguta asa cum numai sotia mea stie sa le faca si stropite din belsug cu vin dobrogean? Bunicul meu avea o vorba! Noi suntem dobrogeni si la noi usa este mereu larg deschisa, asa ca nu ma ocoliti rogu-va cand veti ajunge pe meleagurile mele!

Virgil Popescu :” Oamenii asteapta sa vada fapte, nu vorbe”

Virgil Popescu

Pentru cei ce nu va cunosc, sau nu va cunosc indeajuns, cine este Virgil Popescu?

Pentru corectitudinea informatiei, m-am nascut pe 25 Aprilie, 1968, in Drobeta Turnu Severin, sunt doctor in economie,conferentiar al Universitatii din Craiova. Dincolo de statistica rece, sunt un om ca oricare altul, cu pasiuni, hobbyuri, nici mai bun, dar nici mai rau ca altii.

De ce Partidul National Liberal?

Fiindca numai Partidul National Liberal, numai dreapta autentica poate asigura stabilitatea si progresul tarii, implicit a judetului Mehedinti. Fiindca eu cred in valorile liberalismului, cred in forta acestui partid, forta data de grup, forta data de
fiecare membru in parte.

Pe 2 noiembrie veti candida la alegerile din cadrul filialei Mehedinti, pentru functia de presedinte. Ce asteptari aveti, legat de aceasta candidatura?

Astept sa fie o dezbatere de opinii si idei, astept ca echipa PNL Mehedinti care va fi aleasa sa raspunda asteptarilor membrilor de partid. In plan personal astept cu emotiile firesti ziua de 2 noiembrie, fiind sigur ca, daca voi corespunde viziunii delegatilor la Conferinta Judeteana, voi fi ales presedinte al filialei Mehedinti.

Nu va intreb ce poate face Mehedintiul pentru dumneavoastra, va intreb ce puteti face dumneavoastra pentru Mehedinti, atat ca politician cat si din pozitia de la Bucuresti?

Corecta intrebarea, corecta parafrazarea dupa J.F. Kennedy. Intr-adevar, atat ca politician cat si ca vicepresedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, voi cauta sa ajut judetul in mersul inainte, sunt convins ca , folosind o alta parafrazare, daca vointa nu e, nimic nu e. Eu, personal, am vointa de a ajuta Mehedintiul, de a infiinta, de exemplu, un parc industrial in Drobeta Turnu Severin, de a cauta metodele corecte pentru atragerea de investitori in Mehedinti, am vointa, iar incepand cu 2 noiembrie, impreuna cu PNL, voi avea si puterea sa duc lucrurile pana la capatul unei normalitatati mult asteptate.

Cum veti reusi sa impacati „garda veche” cu tinerii dornici de afirmare?

Simplu! Mizez pe experienta seniorilor, experienta capatata in atatea “batalii politice”, mizez pe dorinta de afirmare si avantul specific tinerilor. In fond, important este ca, indiferent de varsta, sa putem lucra impreuna, un grup unitar, pentru binele PNL si al Mehedintiului.

Ce veti face pentru cristalizarea optiunilor politice pentru PNL ca pol autentic de centru-dreapta?

Incercand sa identificam valorile autentice ale Mehedintiului, incercand sa-i convingem, prin fapte care sa acopere vorbele, ca PNL este singura optiune valabila, viabila si serioasa pentru dezvoltare, atat personala, cat si a intregului judet. Oameni valorosi exista, oamenii valorosi, cu o scara a valorii bine definita, iar aici ma refer la cei inca neinregimentati, asteapta sa vada fapte, nu vorbe. Sper ca, impreuna cu echipa PNL Mehedinti, sa-i determinam sa ne aleaga.

Mirel Palada- „Pentru o viață un pic mai normală, într-o lume un pic mai normală. „

Mirel Palada

De cand, de ce si pentru ce „Mirel Palada”?
De cînd? Din 8 aprilie 1973.

De ce? Întru gloria Marelui Biolog care ne zidește din împletirea misterioasă dintre întîmplare și determinare. Întîmplarea părinților mei, determinarea lor de a se plimba pe dealuri, pe Călinet.

Pentru ce? Pentru atingerea celor două succese ale materiei vii: de supraviețuire și de reproducere.

Pentru copilele mele și pentru Flo și pentru părinți.

Pentru o viață un pic mai normală, într-o lume un pic mai normală.

Și pentru rugby, aikido, Brel, Bach, un pic de vin roșu, pentru Turambar adormitul și restul multe treburi și multe încercări de timp liber.

De ce rugby? De ce aikido?
De ce rugby? Pentru că tîrziu. Pentru că știam cîtă dreptate au vorbele lui Mark Twain: peste douăzeci de ani n-o să-ți pară rău de ce ai făcut, ci de ceea ce n-ai făcut. Pentru că în tinerețe nu am făcut nici un sport organizat, în afară de miuța din curtea școlii.

Nevoia de rugby a venit odată cu timpul și cu creșterea masei corporale :). Am descoperit acest sport nobil, dar mermelizator în mod treptat. La treizeci și ceva de ani am început să mă uit la meciuri. Le priveam și simțeam instinctiv în corp încordarea jocului, de parcă aș fi fost acolo.

Pe urmă în 2007 m-am dus la un meci din Cupa Mondială, să văd Noua Zeelandă, prilej cu care am pus prima dată mîna pe minge, am alergat 20 de metri, am intrat într-un melee, și în momentul acela, pe o pajiste anonimă din Edinborough, mi-am jurat două lucruri: că mă apuc de rugby și că mă las de fumat. Le-am făcut pe amîndouă între timp 🙂

De ce aikido? Tot din cauza rugby-ului.

La un antrenament, unul din colegii noștri năbădăioși, Nelu Vin, ditamai moldoveanul, a ținut el neapărat să-mi arate că un pilier e mai bun la trosneală decît o aripă 🙂

Iar în momentul în care Neluțu a vrut să mă pocnească am avut o foarte rapidă calificare la locul de muncă, o hierofanie, cum ar spune Pițurcă la beție, și i-am aplicat instinctiv o metodă de care habar n-aveam, nu făcusem arte marțiale în viața mea, și despre care am descoperit pe urmă că se numește tomoe nage.

S-a dus Neluțu al meu în cap ca la manual, eu am scăpat nepunctat la falcă și atunci, la fel ca și pe pajiștea din Edinburg, am descoperit scurt două lucruri: că trebuie să învăț să mă apăr și mai ales că mi-a plăcut :).

Știam de aikido de ceva timp, îi admiram filosofia, am căutat un dojo pe internet, a fost să fie unul fain, și restul e multă multă transpirație pe tatami. Domo arigato gozaimashita, Nicu Sensei! 🙂

De ce sociolog si nu altceva?
Aici e povestea și mai veche. Pe scurt: din cauza lui Asimov și a Fundației și a psihoistoriei sale.

Eu, copil de la țară fiind, nu am făcut engleza în clasele 5-8. Așa era pe vremea comuniștilor: ăia de la oraș poate-poate făceau engleză, în schimb celor de la țară nu li se permitea accesul la această limbă capitalistă și decadentă și subversivă și care bagă țăranii la idei, să poată să asculte posturi de radio străine.

Și cînd am ajuns la liceu, la Cîmpina, am reușit să evit continuarea studiilor de rusă și să mă înscriu la orele de engleză. Doar că ai mei colegi aveau un avans față de mine. Handicapul l-am recuperat prin meditații și prin citit.

Iar prima carte pe care am citit-o în engleză, pentru că îmi plăcea science fictionul foarte mult – și acum de altminteri îmi place – a fost Foundation a lui Asimov, de care aflasem, o căutam și nu exista în limba română. Iar cînd am citit-o am fost marcat de ideile lui care pe urmă am descoperit că se învîrt în jurul conceptelor de sistem social, de funcționalism, de sisteme complexe, de inginerie socială și de predicție.

Și mai e ceva: e vorba de matematică. Pe tot parcursul școlii am fost bun la matematică, inclusiv pînă la nivel de olimpiade naționale. Iar felul în care sociologia, mai ales abordările sale cantitative, împletesc nevoia de cuantificare deci, implicit, de matematică cu nevoia de înțelegere și de analiză socială, combinația dintre cuvînt și cifră, dintre text și scriitură și grafic, de fapt m-a făcut încet încet să iau calea sociologiei.

Am fost un student întîrziat la sociologie, am intrat la această facultate de-abia pe la 22 de ani. Inițial am făcut matematică. Dar nu-mi pare rău. Într-un fel a fost mai bine. Am fost mai copt.

Crin Antonescu sau Victor Ponta la Cotroceni? Sau altcineva?
Crin Antonescu. Singura șansă a adversarilor noștri politici – pentru că deja din poziția mea pot vorbi și de adversari politici – este de a încuraja ruptura între PSD și PNL și de a vîntura ideea că Victor Ponta și-ar dori poziția de Președinte. Ceea ce nu e adevărat. Premierul rămîne fidel promisiunii făcute la începutul alianței USL și înțelegerilor din alianță. Crin Antonescu este un candidat foarte bun pentru Președinție și va fi viitorul Președinte al României.

Sunt romanii o natie structural manipulabila?
Comme on. Toate națiunile sînt structural manipulabile. Cum la fel de bine pe parcursul timpului toate națiunile și-au dezvoltat anticorpi împotriva manipulării. Cum la fel de bine, odată acești anticorpi dezvoltați, manipulangii 🙂 au dezvoltat tehnici noi de manipulare, expunînd vulnerabilități emoționale și comunicaționale noi ale oamenilor. E un joc fără sfîrșit, o continuă cursă a înarmării simbolice, o alergătură între pradă și prădător.

Față de alte nații care practică sportul ăsta de mult mai mult timp evident că nu sîntem la fel de vaccinați. În schimb față de românii care eram acum 10 ani sau acum 20 de ani este cert, e strigător la cer de evident că sîntem un pic mai normali la cap și mai vaccinați. Nu total. Nu cît ne-am dori noi. Dar un pic mai mult 🙂

Cui, cand si de ce i-a venit ideea sa devii purtator de cuvant la Guvern?
Premierului Victor Ponta, în momentul în care fostul purtător de cuvînt Andrei Zaharescu a început să dea semne că dorește să se retragă din acest post.

Ce destinatie vrei sa alegi pentru consulat, dupa ce vei termina cu Guvernul?
Noua Zeelandă, evident! Dacă Andrei s-a dus în Africa de Sud, unde aș putea să mă duc decît în Noua Zeelandă! Se joacă un rugby mult mai bun iar natura e mult mai faină! Doar acolo s-a filmat The Lord Of The Rings, nu? Doar acolo au casă the mighty All Blacks, nu?

Dacă nu se poate și nu se poate, măcar în Australia atunci. Cangurii joacă un rugby aproape la fel de bun, deși în ultimul timp mănîncă bătaie în mod constant de la All Blacks. E drept că sînt mulți șerpi, păianjeni și alte orătănii care vor să te omoare. Dar măcar se joacă un rugby decent, iar cînd voi sînteți prinși în intensități și patimi politice, eu la ora aia dorm 🙂

In caz ca nu, te-ai gandit ce vei face?
Lăsînd gluma la o parte: vreau să-mi consolidez cariera profesională și să pun pe picioare un institut de cercetare și mai prestigios și mai cunoscut decît cele la a căror construcție am participat pînă acum: Insomar, CCSB, Sociopol.

Și mai vreau să îmbătrînesc frumos, înțelept, să învăț pe alții sociologie, aikido, zen și fericire, că rugby oricum nu prea știu. Să fiu sănătos, să am copii fericiți, o familie fericită și să fie bine și pace, bre 🙂

Ce crezi ca se va spune intr-o lucrare de doctorat despre civilizatia secolului XXI, peste, sa zicem, 500 de ani?
A fost o perioadă de trecere de la marele vehemențe violente ale epocii pre-moderne la lepădarea de combustibilii fosili la găsirea unui echilibru populațional, de folosire a resurselor și de conviețuire cu Mama Gheea 🙂 O să avem succes, stai liniștit. Just wait. Ai și tu răbdare 500 de ani și vei vedea că am avut dreptate 🙂

Ce l-ar intreba Mirel Palada, omul, pe sociologul si purtatorul de cuvant Mirel Palada?
Cît poți să duci? Cînd îți mai vezi copii și nevasta? Cînd se inventează ziua de 28 de ore? Cînd va fi pace în lume? Cînd se termină criza asta? (La asta știu răspunsul, dar spre completitudine) Cînd îți iei și tu centura neagră, să te faci și tu om serios, shodan cu fustiță de-aia în care te împiedici cînd mergi, nu ca stălucitorii de la karate care nu poartă hakama? 🙂

Ce vrei sa ma intrebi pe mine?
Cînd bem o bere? Cînd ne cunoaștem și în real life?
Cu primul prilej cand ajung in Bucuresti.

Mersi de interviu. A fost o plăcere! Domo arigato gozaimashita! 🙂 :bow:

Daniel Cîrjan- Scăpăm de rele moravuri şi năravuri

Dani Cirjan2

Ca să intrăm abrupt în probleme, ce s-a întamplat în 31.052013?
Ca să răspund la fel de abrupt, s-a întâmplat că anumite cercuri de interese , rău-voitoare Severinului şi locuitorilor lui şi bine-voitoare intereselor proprii, m-au schimbat absolut ILEGAL din funcţia de viceprimar al oraşului.

Aceste grupuri de interese, sus-menţionate, au căutat noduri în papură, noduri ce nu existau?
Categoric, da. M-am opus, mă opun şi mă voi opune tuturor maşinaţiunilor ce fac sau vor face rău oraşului nostru. Este o înfrângere temporară, mă voi întoarce, sunt sigur de asta şi, ca întotdeauna, voi avea legea în suflet şi în mână.

Cum se poate întoarce o nedreptate?
Am făcut demersurile necesare la nivelul central al USL, am cerut mediere, socotesc că moravurile şi năravurile trebuiesc îndreptate spre binele nostru. Scăpăm de rele moravuri şi năravuri, rele moravuri şi năravuri moştenite şi perpetuate de 23 de ani încoace. Trebuie să ne lepădăm de ele, alta şansă România şi Drobeta Turnu Severin nu au.

Sunt legate aceste grupuri de interese de anumite formaţiuni politice?
Iarăşi, categoric da! Este păcat, este trist cum se lasă manipulaţi unii de către oameni ce nu mai au de a face cu partidul din care fac parte, care au fost excluşi. Momentan regândim poziţionarea noastră în cadrul majorităţii din C.L. Drobeta Turnu Severin. Asta nu înseamnă că, aşa cum doresc unii, vom rupe USL. Am precizat deja că am cerut medierea USL la nivel central.

Ce se poate spera de la această mediere?
Revenirea la starea de normalitate, revenirea la situaţia anterioară lui 31.05.2013. Eu nu alerg după funcţii, nu caut onoruri deşarte, caut să-mi fac datoria faţă de cetăţenii care m-au ales şi care şi-au investit încrederea şi speranţele în mine.

În caz că nu se va obţine satisfacţia reparaţiei, ce se va întâmpla?
Eu sper să se întâmple. În orice caz, aşa cum am spus, nu fac târg de funcţii, nu-mi vând conştiinţa la talciocul politic, nu mă interesează funcţia de viceprimar decât în sensul ajutorării comunităţii din care fac parte. Asta vreau, asta caut de când am intrat în politică, asta sper. Sper ca, odată pentru totdeauna, să putem scăpa de MORAVURI DĂUNĂTOARE şi NĂRAVURI.

Bianca Burileanu- Un om frumos

Burileanu

1) Cine este Bianca Burileanu si ce vrea de la viitor? Dincolo de imaginea publica.
As incepe prin a spune ca persoana publica (politica) Bianca Burileanu este una si aceeasi cu omul Bianca Burileanu.
Eleva a Colegiului National Economic „Theodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin in clasa a X-a, sunt si voi ramane un bun roman, un om consecvent, demn si moral ce traieste, construieste si dezvolta in prezent pentru viitor.
Pe viitor imi doresc sa fac parte dintr-o societate sanatoasa din punct de vedere social, cultural si economic, dintr-o Romanie a romanilor in care politicul pune interesele societatii deasupra intereselor politice.
2) Cine speri sa fi politic?
Politic vorbind sunt presedintele CEL Mehedinti si Secretar General CEL Romania. Imi doresc sa am o evolutie politica consecventa, evolutie care sa-mi permita sa parcurg toate etapele astfel incat sa raman o persoana demna, cu o voce morala ce va putea produce efecte, eu sper sa fiu dintre aceia ce pot schimba Romania in bine. Nu vad o evolutie rapida care ar putea sa-mi puna in pericol viitorul politic.
3) Cum te-a schimbat experienta din politica ?
Experienta politica pot sa spun ca m-a maturizat. Este o palma frumoasa pe care viata mi-a dat-o, mi-a aratat realitatea cu care Romania se confrunta si m-a facut sa constientizez ca este nevoie de implicare si de valori morale pentru ca noi toti sa putem trai intr-o societate moderna, o societate europeana.
4) Cum poti fi de folos tinerilor, societatii in general?
Acum doi ani daca ma intreba cineva cu ce pot fi de folos societatii as fi dat un raspuns incomplet, astazi spun ca pot fi de folos societatii prin implicarea, determinarea cu care imi iau in serios viitorul politic si prin faptul ca imi doresc din ce in ce mai mult sa aduc la cunostinta tinerilor ca ei sunt viitorul si aceia care pot produce schimbarea.
5) Ce proiecte sustii pentru CEL Mehedinti? Ce idei vei urma?
Avand in vedere ca ocup o functie la nivel national, gandirea si viziunea mea izvorasc din dorinta de a crea o structura de elevi a PNL puternica, cu o adevarata gandire liberala care sa fie capabila in viitor sa puna in aplicare ideile liberale, sa redea societatii acea cultura liberala care a pus bazele Romaniei moderne.
6) Esti constienta ca „nemultumitii” te vor ataca in toate felurile posibile?
Critica face parte din constructia noastra umana, atat timp cat ea izvoraste din dorinta de a crea, de a dezvolta si provine dintr-un interes al echipei, al grupului ea este un lucru benefic care ne poate mentine cu picioarele pe pamant aratandu-ne tot timpul ca exista loc de mai bine, dar mereu exista un „dar” atunci cand ea provine dintr-un interes propriu, dintr-o gandire distructiva structurata pentru dezbinare, daca as constata ca ea nu poate fi indreptata as indeparta cauza ce produce acest efect de tensiune si fracturare ce pot fi iremediabile.
7) Esti fata in fata cu Dumnezeu. Ce vrei sa-i ceri, ce vrei sa-i spui?
Daca as avea aceasta oportunitate in primul rand i-as multumi pentru familia frumoasa, iubitoare care ma sprijina si ma intelege in tot ceea ce imi propun si ca m-a inconjurat de oameni, de prieteni de buna calitate pe care ma pot baza.
Singurul lucru pe care i l-as cere lui Dumnezeu si pe care nu contenesc sa-l cer este dorinta de a face parte dintr-o societate sanatoasa, capabila sa genereze siguranta, fericire si iubire.
8) Cum vi se pare omul Bianca Burileanu in urma interviului?
Un om frumos,o tanara de mare viitor!

Radu Zlati-Lectia de civism

Cine sunteți, cine credeți ca puteți sa fiți ?( inclusiv niște date biografice sumare)

În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulți ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alții că suntem, cel care credem noi că alții cred că suntem… și așa mai departe. Astfel încât, dragă Cristi, îmi este extrem de greu să răspund la întrebarea ta, așa cum este ea formulată. Desigur, sunt, ca persoană, mai multe lucruri odată: sunt și mă simt român fără ca prin venele mele să curgă foarte mult sânge pur românesc (mama fiind săsoaică, iar tatăl el însuși dintr-o familie multi-etnică); sunt și întotdeauna mi-am dorit să fiu profesor de științe sociale, dar acum nu profesez o meserie care multă vreme a fost ”axus mundi” al existenței mele. Sunt un soț și un părinte obligat deocamdată să fie departe de familie. Sunt un intelectual, adică fac din îndoială o categorie constitutivă existenței mele, care încearcă să își spună din ce în ce mai des ”crede și nu cerceta.” Și alte asemenea caracteristici care mă definesc toate împreună, dar nici una descriindu-mă, singură, integral. Dar ca să dau un răspuns cât de cât consistent: sunt un ardelean (născut la Mediaș, județul Sibiu) născut în 1960, în zodia Gemenilor. Educat la Mediaș, Sibiu și București (unde am terminat Facultatea de Istorie-Filozofie). Ultimii mai bine de 30 de ani i-am dedicat învățământului preuniversitar din ceea ce numim generic Maramureșul istoric.
Cine cred că pot să fiu? O să îți ofer un citat dintr-un film drag mie, ”Domnului profesor, cu dragoste”: ”un om bun pentru această societate și destul de bun pentru oricare alta.”

De ce PNL, de ce dreapta?

Pentru un bun cunoscător al istoriei României din perioada ei de maximă afirmare europeană (adică perioada ante comunistă) și care dorește să intre în politică, Partidul Național Liberal este o opțiune aproape obligatorie. În mod particular, încă student fiind făcusem o pasiune din figurile emblematice ale familiei Brătianu: I.C. Brătianu și I.I.C. Brătianu; iar ”Marea Neagră” a lui Ghe. I. Brătianu m-a influențat profund în felul în care am conceput mai apoi istoria noastră națională.
În ceea ce privește PNL și ”dreapta”, aici aș face o remarcă: PNL a început prin a fi un partid de stânga, ”roșu”, și a sfârșit prin a fi un partid de centru-dreapta, dar de dreapta propriu-zisă nu a fost niciodată. Și deși în acest moment exact al istoriei sunt convins că PNL are nevoie de o mai accentuată poziționare înspre dreapta spectrului politic, nu i-aș dori partidului să fie un partid de dreapta în sensul strict al cuvântului. În ce mă privește, aș putea zice că sunt un liberal cu nostalgii conservatoare și cu o acută conștiință a imperativelor sociale ale momentului.

Cum credeti ca puteti fii de folos tarii din Parlamentul Romaniei?

Mi-aș dori să impun în Parlament o nouă direcție, o nouă paradigmă. Aș dori ca personal să pot fi identificat ca fiind un parlamentar ardelean, mai presus decât un parlamentar maramureșean, clujean sau sibian. Cu alte cuvinte voi încerca, în măsura în care acest fapt va fi posibil, să fiu factorul coagulant al apariției unui grup de parlamentari (aparținând PNL dar nu numai, români dar nu numai) care să se constituie într-un puternic grup de susținere al proiectelor regionale, ardelene. Finalizarea Autostrăzii Transilvania ar fi un bun exemplu în acest sens. Intrarea UBB în topul 300 Shanghai ar fi un al doilea exemplu. Desigur, nu voi uita pe cei care mă vor trimite în Parlament prin voturile lor, și mă voi zbate pentru a acoperi măcar o parte din nevoile și așteptările lor. Dar este momentul să gândim outside the box, și să ne asumăm, noi ardelenii, o parte din ceea ce aș numi ”Proiectul România”. Iar dacă acesta nu există, să stimulăm apariția acestuia.

Monarhie sau republica? Ca istoric ne puteti face o scurta paralela intre cele doua sisteme?

Sunt român, sunt liberal, deci sunt monarhist. Cele trei elemente merg, după mine, minunat împreună. Nu voi face un excurs istoric, rămâne doar să precizez că o monarhie constituțională oferă dezvoltării instituționale a statului român toate garanțiile stabilității și echilibrului. Stabilitate și echilibru care, istoria ultimilor 8 ani a arătat-o din plin, sistemul republicii semi-prezidențiale adoptat de români nu le-a asigurat nici pe departe.

Ati fost acuzat de mercenarism ( daca-mi este ingaduita licenta). Care este adevarul despre candidatura dumneavoastra?

În cadrul proiectului meu de dezvoltare personală, exista și intenția implicării mele în politică. În politica înaltă, vreau să spun, pentru că politică în cadrul PNL fac din 1990. Aveam sau puteam avea asigurată o candidatură în colegiul electoral Sighetu Marmației, dar din motive personale am preferat să încerc o candidatură în județul Cluj. Nu sunt pe statul de plată al nici unei persoane sau grup de interese, deci în nici un caz nu mi se potrivește termenul mercenar. Îl accept doar ca licență poetică și în numele libertății de exprimare specific presei.

Unde vedeti Romania peste, sa zicem, 10 ani?

România peste 10 ani? Aș lua premiul Nobel dacă aș putea să văd cu exactitate locul țării mele peste 10 ani… Dar mi-ar plăcea să o văd ca un membru al UE, o Uniune Europeană modificată în bine față de ceea ce ea este azi… Și, dacă se poate, o Românie cu români prosperi din care tinerii să nu mai plece peste hotare decât pentru a-și petrece concediile.

Unde va vedeti dumneavoastra peste 10 ani?

Dacă voi mai trăi, peste 10 ani (dacă nu peste 10, atunci peste 12!) sunt aproape sigur că îmi voi cultiva trandafirii în fața unei case din lemn cu acoperiș din stuf, undeva în împrejurimile Clujului. Departe de politica activă.

Cum s-a vazut Romania din perspectiva consilierului prezidential Radu Zlati?

Precum o piesă de teatru antică, în care personajele se confruntă pe un fond plin de zgomot și furie… asta până când se intervine cu aceeași, veche, soluție deus ex machina. Concluzia? Am devenit euro-sceptic…

Ce l-ar intreba profesorul Radu Zlati pe politicianul Radu Zlati?

Dacă chiar este convins politicianul Zlati cum că popoarele sau comunitățile învață ceva din propriile greșeli, din experiența socială a lor însele sau a altora…

Ce m-ati intreba pe mine?

Nu îmi place să schimb rolurile… ajungă zilei supărarea ei.

Ioana Bogdan-Naturalul in toata splendoarea

Cine este Ioana Bogdan cand nu scrie?( inclusiv niste date biografice)
E imposibilă întrebarea asta. E clişeu. Când nu scriu eu? Şi de ce trebuie să fiu altcineva când scriu? Eu nu vreau să existe o schismă între mine şi literatura mea ori, cum spui, textele mele. Ce rost aş mai avea atunci. Nu înţeleg nici jurnalele, dubla lor miză de autenticitate şi literaturitate. Sunt, cu toată fiinţa mea, în scris ca şi în viaţă. Uit trecutul negru şi păstrez doar fotografiile reuşite în album. Despre viitor, Dumnezeu ştie mai bine. Mi-e destul prezentul. Sunt, aşadar, fragmentară, iluzionistă, rareori pragmatică, intuitivă, naivă şi radicală, paradoxală sau contradictorie – depinde cum priveşti paharul – de cele mai multe ori.

Daca ar fi sa privesti inapoi, cu manie sau nu, ce ai schimba la Ioana Bogdan?
Nimic, normal. N-am voie. Interzis prin legea divină. Aşa ne sunt date greşelile, spre îndreptarea noastră, iar eu nu sunt vreo sfântă. Dar câteva rectificări drastice tot aş face. De pildă, fumatul. Ucide. Mândria omoară. Facerea de bine e într-un asemenea hal virtute, încât trebuie s-o ascunzi până şi de beneficiarul ei. E o taină mult prea mare pentru om. Aş mai vrea să mă bucur cu toată fiinţa mea, fără vreo clipă de deznădejde, de viaţa mea, aşa cum e.

Esti mandra de ceea ce ai realizat, scriitoriceste si nu numai?
Ca o consecinţă a răspunsului anterior, acum, în momentul ăsta, da. Atât am putut. Sigur că visam o familie numeroasă, în care să existe comuniune, sprijin reciproc, dragoste. În Poeme înainte şi după Claudiu, existau câteva versuri pe care le-am considerat balast, aşa că le-am eliminat din versiunea finală: „Sunt o femeie ocupată, responsabilă, /am zece perechi de cizme,/vreau să-mi iau maşină,/ să fac copii,/ să văd lumea,/să-mi deschid o afacere,/ să scriu pe o plajă, să mor fericită,/să mă mântuiesc, /să ajut/ săraci, bătrâni, rude, să fiu / Emma Hart.”

Daca ar fi sa lansezi o capsula spatiala , ce ai introduce acolo din literatura ta?
Asta: „Pe mine mine mă găsiţi aici./ Cu poezia nu vă puneţi”. (Anumite femei, Ed. Cartea Românească, 2006). Adică sunt chiar acolo, în capsulă, sunt periculoasă rău, poate şi explodez dacă mă supără cineva.

Crezi ca suntem o „cultura minora”? De ce?
Da, cred. Din păcate. Pentru că suntem. Ienăchiţă Văcărescu, acum doar 2-3 sute de ani, nu scria foarte diferit de câţiva tineri debutanţi poeţi contemporani. Şi atunci începea istoria literaturii noastre. Când Henry Miller publica cutremurătorul Tropic al Cancerului, cu un limbaj considerat de unii licenţios, Rebreanu publicase de vreun deceniu şi ceva Ion, care era văzut de critică cam dur. Şi unde mai pui că Miller era american. Nu britanic, nu japonez. Să aibă vreo istorie puternică în spate. Americanii, fără să aibă o istorie lungă, au reuşit să fie un popor de anvergură. Prin consecvenţă, disciplină, răbdare şi credinţă. Care, însumate, dau evoluţie. Noi am stat pe loc şi am rămas aceiaşi, reuşind să dăm câte ceva nou doar prin cultura imitaţiei, cum genial anticipa Lovinescu.

Daca nu ai fi Ioana Bogdan , ce alt scriitor ti-ar placea sau ti-ar fi placut sa fii?
Nu ştiu, a fi alt scriitor pentru mine înseamnă şi a te pune în pielea altcuiva şi mie nu prea îmi plac destinele scriitorilor. Prea sunt tragice. Prea mor toţi ori fugiţi de-acasă – vezi Tolstoi-, ori cu un pietroi de gât – Virginia Woolf, ori mai ştiu eu cum. Dacă e să mă gândesc însă în profunzime, au fost şi câţiva realizaţi. Camus a luat Nobelul, să zicem. Dar iar nu e vorba de europeni. Tot de americani e vorba. Dacă un scriitor publică o poveste al cărui personaj eroic are un destin inedit (pozitiv), atunci povestea lui face înconjurul lumii, iar scriitorul şi familia lui se trezesc copleşiţi de publicitate şi bani.
Anais Ninn e o scriitoare completă. Cu toate astea Albert Camus, da, e unul dintre preferaţii mei în ce priveşte tehnica. Mereu actuală. Vezi tu, Pamuk, tot un nobelizat, doar că din epoca asta, m-a fascinat, dar fără să vreau să împrumut ceva de la el. Pentru că e şi el tot un scriitor de anvergură şi nu se pupă tehnica lui cu o cultură minoră. Mă înghite. Poate de asta am preferat discursul poetic, mă fereşte să devin momeală pentru peştii mari. În poezie, selecţia e mai dură, scapi mai uşor de concurenţă.
Florin Lăzărescu e un prozator român care mie îmi place mult, la fel Sorin Delaskela, severinean de-al vostru, mai cu seamă în zona de publicistică, eseu şi proză scurtă. În poezie, există o basarabeancă poetă la care eu ţin mult, Diana Iepure se numeşte. Şi Dumitru Crudu e unul din preferaţii mei.

Esti un om al „agorei”.Care este rolul unui scriitor ca sa faca muzele sa vorbeasca si armele sa taca?

Eu prea mult armele să tacă nu mai vreau să fac. Dacă nu ieşi la luptă, eşti zero. Vremurile s-au schimbat, şansele celor pudici sunt minime. Iar dau exemplul americanilor: perseverenţă, studiu, dar şi ofensivă, atac, pentru câştigarea unui drept încălcat. Până când scriitorul nu-şi va ascuţi arma sa, cuvântul, şi nu-i va face tăişul să lucească, mesajul lui nu va ajunge la ceilalţi. Trebuie să fim agresivi, dar şi echilibraţi şi documentaţi. Şi visători ne e permis să fim, altfel ne-am pierde curajul. Vicleni ca nişte şerpi şi blânzi ca nişte porumbei. Cuvântul acesta echilibrat, dar cu tăişul ascuţit poate conduce lumea. Rolul scriitorilor e să toarne în el mesajul iubirii. „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”.(Sf. Apostol Pavel, Corinteni I)

Daca spatiul internautic nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat sau se putea si fara el?

Nu ştiu dacă aş mai putea trăi acum fără internet. Cred că m-ar exclude societatea. Cum nici pe Muntele Athos n-am voie, sunt nevoită să ader la această inexpresivă, autistă şi confortabilă formă de comunicare.

Ce ar intreba Ioana Bogdan, omul, pe Ioana Bogdan , scriitorul?

Amândouă trăiesc în comuniune deplină. Nu-şi fac reproşuri că tu de ce nu scrii un best seller sau tu de ce nu găteşti trei feluri de mâncare. Se acceptă aşa cum sunt. N-au nici măcar curiozităţi una faţă de cealaltă. Sincer îţi spun că totul pare să decurgă firesc. Un cod al tăcerii, al respectului reciproc, sper că nu şi al narcisismului, planează asupra lor. De aceea, poate că totuşi aş întreba-o: “Dar ce, ai impresia că eşti perfectă?”

In ce specie jurnalistica te simti cel mai bine?
Anchetă culturală, opinie.

Cum ti se pare Turnu Severin si , mai ales, ai reusit sa te integrezi „bioritmului” unui oras de provincie?

Severinul e o bucăţică de Rai pentru mine. Aici apa e egală cu cerul, asta exprimă Dunărea pentru mine, şi de asta cred că Severinul e un oraş binecuvântat. De altfel, viitorul meu volum de versuri va fi dedicat oamenilor deosebiţi care m-au găzduit aici şi pe care îi iubesc. Cu bioritmul n-am avut nicio problemă. În Bucureşti, unde m-am născut, ca şi în celelalte oraşe mari, existenţa intensă aparţine oamenilor cu foarte mulţi bani. Şi acolo, ca şi aici, nişte inconştienţi trebuie să asigure fluxul vieţii de consum. Oamenii se înscriu ca la concurs în devorarea consumabilelor şi uită să trăiască, de pildă, o duminică.

Ce intrebare ai vrea sa-mi pui?
Când apare cartea?
Cand va vroi Dumnezeu si cand voi vedea ca incepem sa ne scuturam de rugina amortelii. Probabil, anul viitor.