Senzational! A murit George Motoi…

DD, unul dintre multii corupti ai neamului, a intrat in puscarie.  O stire. O alta stire, ignorata de pseudo-presa romaneasca, este ca s-a dus spre stele George Motoi. DD. George Motoi. Exista grad de comparatie, exista vreo egalitate intre aceste nume? Cred ca nu. Sper sa nu. Sper ca oamenii intregi la minte si la suflet sa ignore “senzationalul”  arestarii unuia dintre cei ce au mintit cu nerusinare , in fata unei natiuni, aruncand termenul de presa si profesia de jurnalist in tomberonul unde era sa intre la propriu si fizicul sau (da, am vazut scena pe youtube), sa intoarca spatele inculturii si grobiansimului, plecandu-se in fata celui ce a fost Maria Sa, Voda Lapusneanu, in fata celui ce a ilustrat, in atatea piese de teatru si atatea filme, ARTA adevarata, ARTA, pur si simplu. DD a promovat tatismul, a promovat subcultura si  mahalaua. Ce mai sper eu?! Sper ca inmormantarea lui George Motoi sa se petreaca decent, sa se petreaca in liniste si pace, fara multimi dormice sa se pozeze la catafalc, fara tate de ambe sexe care sa se imbulzeasca, aplaudand fals, desi, cred eu, in afara de ceva filme vizionate, n-au calcat in viata lor la o piesa jucata sau regizata de George Motoi. George Motoi nu merita o astfel de ultima stire, la “subsol”, in trecere. Cateva anunturi, cateva secvente din filme, cateva…Despre DD se discuta ore intregi, despre DD se fac dezbateri, isi chinuie “analistii” neuronii(cati or fi), ce a facut, ce face, ce va face. Despre ce a facut George Motoi, nimic! Despre ce face teatrul si filmul romanesc, nimic! Atunci?!? Va fi lasat “prada” multimii avide de “senzational”, va fi condus pe ultimul drum fara decenta si demnitate?! Iarasi, sper sa nu. DD a intrat la puscarie. Va trai acolo, iar nimeni, sunt convins, nu-i va simti lipsa, nu-i va duce dorul, poate familia, poate cativa retardati care inca mai cred in “gogosile”  aruncate de ipochimen. George Motoi…George Motoi merita sa fie plans de toata tara, merita sa fie apreciat de toata tara, dar IN TACERE, caci, marile dureri sunt mute. Mute, nu strigate cu chiraieli de chivuta, de baba bocitoare, in spatiul public. Despre George Motoi s-ar cuveni sa discute, sa-l discute, numai cei ce au fost aproape de fenomenul cultural romanesc, de lumea artistica, de cei ce au un cuvant de spus in sensul asta. Luati cativa oameni de pe strada. Tineri. Intrebati cine a fost George Motoi, cum si-l amintesc. Daca nu vor intreba la ce echipa a jucat, vor da din umeri a indiferenta. De fapt, cam asta este starea culturii romanesti: se da din umeri a indiferenta. Intrebati despre DD. Va vor spune cu exactitate ce facea DD in momentul cand Cioaca facea intre Rucar si Bran (m-am documentat despre…), va vor spune despre Magda si Tolea Ciumac, va vor spune cate si mai cate. Despre George Motoi ce stiu tinerii? Cei obisnuiti, media, nu elita. Nu cred ca stiu prea multe, nu cred ca-i intereseaza prea mult. Senzational! A murit George Motoi…Dumnezeu sa-l ierte si Dumnezeu sa ne ierte pentru ce facem culturii romane, pentru ca uitam de adevarata elita, indreptandu-ne spre varfuri de mucava, decoruri si caratori de tava dintr-un teatru absurd care se numeste “viata”. A intrat DD la puscarie. Duca-se!!!

Sa va fie rusine.

Sa fiti voi mai buni, daca puteti. Cand domnii aromani (perioada asa-zis „fanariota”) v-au scos la civilizatie, nici geam la bordeiul de pamant nu aveati. Cand aromanii v-au salvat de atatea ori in istorie, cand 50% din cultura romana este facuta de aromani, voi aveti tupeul sa jigniti o aromanca? Cand va „inchinati” la Hagi, uitati ca si el este aroman?! Tupeu de…Simona a prins o zi mai slaba, Simona este „crucificata” de melteanul valah, ala de ragaie a bere si ceafa la gratar, ala de-si poarta burta peste curea si inteligenta in pantaloni, pentru care poptamas este guru absolut. Pe cale de consecinta, cat dracu’ si de ce sa va mai numim frati?! Asa se comporta „fratii”??? Sincer, mi-e scarba de toti neavenitii care isi inchipuie ca o performanta se obtine, se mentine, se certifica numai la comanda lor. Cum?!? Performerii sunt oameni? Performerii au si ei zile mai slabe? Performerii nu pot, intotdeauna, sa indeplineasca visurile, neputintele si asteptarile oamenilor obisnuiti, iar tocmai aceasta slabiciune ii umanizeaza, ii apropie de „restul”, fragilitatea unei zile, unei ore, ii face sa stranga din dinti, sa munceasca mai mult. Desi, chiar aceste delatiuni sunt izvorul performantelor ulterioare, desi chiar stransul sau scrasnitul din dinti la adresa invectivelor alora de n-au calcat pe un stadion sau intr-o sala in viata lor ca sa incerce performanta, uneori lehamitea este mai mare. Simona Halep nu a prins varf de forma in meciul cu Muguruza, Simona Halep a aratat ca este un om, nu o masina de tenis ca sa-i satisfaca pe indivizii ce se cred atotstiutori. Mai siktir, meltenilor, mai piano cu critica. Cand o sa aratati lumii voastre inconjuratoare, celor ca voi, boabele de transpiratie, cand o sa aveti mainile pline de sange si cervixurile fumegand de calculul posibilitatilor si probabilitatilor unor eventuale trasee si reactii ale adversarului, atunci sa vorbiti. Sau, din contra, atunci o sa taceti, pricepand, intr-un final, ca performanta nu se face batand din palme, ca performanta inseamna sange si lacrimi sterse pe ascuns, ca performanta este ceva de admirat. Ca, in sfarsit, se pricepe faptul ca o singura zi, o singura ora sau un singur minut nu sunt definitorii pentru o intreaga cariera. Vina Simonei?! Nu exista!!! Exista doar vina melteneasca, exista frustrarea si neputinta, exista orice altceva numai intelegere nu!Atunci? Mai vedeti-va lungul nasului, mai vedeti-va lungul traseului vostru existential prin istoria personala si istoria romanilor si apoi judecati. „Frati”…Asa se comporta fratii cu ai lor? Asa se da apa la moara celor ce zic ca aromanii nu-s partea sudica a romanilor, ca nu au acelasi trunchi comun, asa se poate ingropa o iubire de tara. Iar intre iubire si ura este o linie foarte subtire. Totusi, sa fereasca Dumnezeu poporul roman cand aromanii, „romanii absoluti”ai lui Petre Tutea, vor fi indiferenti la aceste vorbe : „acelasi trunchi comun”. Aromanii au dat si vor mai da Romaniei oameni de valoare. Oameni ce sunt mult deasupra melteanului ce nu stie decat sa judece „aburit” de bere, cu creierul imbacsit de fumul gratarelor, ce nu vede decat interesul imediat si ziua de maine. Invatati sa va uitati catre poimaine daca vreti sa mai aveti un maine. Sa va fereasca Dumnezeu de ziua cand aromanii vor uita de romanitatea lor.

Paun Staicu ieri cand begu plangea,halep sa dadea mare tenismena.ati ridicato in slavi.

Rafael GabrielSimo degeaba incerci sa joci .lasate dute dupa bute

Elisav Bocai Ba fratilor cum dracu a ajuns frustrata asta pe locul 3???

Suciu Ionut George Tot ati laudato si adevarata ei valoare e chiar asta,nu va mai mirati

Mihai Panait Ce pretenții sa aibe,i sa ridicat fumurile de mare campioana făcută de media si de noi,noroc cu chinezoaica Na-Ling si accidentarile altor jucătoare de a ajuns pe acest loc ,nu o sa câștige niciodată un mare turneu din cele 4.

Tache Lucian Bagamiasi pl in rasa ta de proasta care esti!

Neculai Iacob Halep este produsul mancatorilor de kkt din mas mediacare din dorinta de rating nu vor sa recunoasca limitele acestei fatuci.Halep nu va castiga nici odata dar nici odata un Grand Slem si nici odata nu va mai prinde locul 2.Este o jucatoare limitata care nu bate decat din intamplare ojucatoare din top10.

Mai vreti?! Va mai dau exemple de asemenea retardati, este plin facebook-ul.

Sa va fie rusine, natie!!!

(Sursa comentariilor: link gsp.ro : https://www.facebook.com/GazetaSporturilor/photos/a.404124644378.177923.284064129378/10153150909729379/?type=1&theater

De 10 euro…

Unui cersetor, daca esti intr-o zi cand te simti nabab, ii dai 10 euro. Victor-Viorel Ponta vrea 10 euro. Pe cale de consecinta si NUMAI pentru cei fara retard mintal, ce este Victor-Viorel Ponta? Problema se pune in felul urmator: cati romani din diaspora se simt nababi, cati sunt dispusi sa-i ofere lui Victor-Viorel Ponta 10 euro, cati sunt dspusi sa mai inghita inca o insulta dupa cea cu „organizarea” alegerilor? Multi nu, poate niciunul, poate au planuri cu acei 10 euro, poate, intr-o zi, acei 10 euro vor face o oarecare diferenta in buzunarul respectivului cetatean. Desigur, ca orice social-democrat de opereta, Victor-Viorel Ponta nu stie ce inseamna sa ai numai 10 euro in buzunar, el fiind obisnuit cu sume ce se scriu cu minim sase cifre. Chiar daca a stiut vreodata, probabil a uitat, caci, nu-i asa, Victor-Viorel Ponta este dintre cei ce pricep greu si uita degraba. De ce i-ar da romanii din diaspora cate 10 euro de caciula, asta lunar?! Pai, sa vedem…Poate fiindca Victor-Viorel Ponta simte ca nu-i ies socotelile electoraliste si n-are de unde sa scoata banii pentru tot ce a promis? Poate, fiindca Victor-Viorel Ponta, in ranchiuna si marginirea sa vrea sa se razbune, precum un infantil, ca nu i-a iesit pasienta alegerilor prezidentiale? Poate, fiindca un lucru vrea sa faca si el, adica sa fure ouale fara sa simta closca? Sau, poate fiindca, in sfarsit, a ajuns cu studiul istoriei romanilor la epoca fanariota si vrea sa aplice ce a citit acolo? Poate toate astea, poate alte motive ce scapa actualmente unui om normal la cap, avand in vedere ca, in lumina ultimelor actiuni si hotarari, asupra lui Victor-Viorel Ponta planeaza suspiciunea ca n-ar fi. Se joaca de-a doctoratele, se joaca de-a ordonantele de urgenta, iar ce este mai grav, se joaca de-a guvernarea, incapabilitatea sa de a trasa o oarecare linie de guvernare fiind mai mult decat evidenta. Poate Victor-Viorel Ponta este in mare nevoie si apeleaza la mila publica, poate are greutati materiale si nu stie cum sa ceara ajutorul romanilor. Pai, s-o zica deschis, franc, romanul dovedindu-se milostiv cu cei aflati in neputinta. De oricare fel ar fi neputinta aceea. Nu-i rusine sa ceri ajutorul daca nu mai poti face fata de unul singur. Dar, de ce nu a cerut baronilor sai? Astia au, au din gros, ar putea sa-l ajute pe Victor-Viorel Ponta sa-si rezolve difcultatile financiare. Da, dar astia nu dau asa, aiurea: le trebuie niste garantii, le trebuie ceva palpabil la mana, de exemplu contracte cu statul, de exemplu neinterventia in „baronate” (a se citi judete) cand prada ei, de exemplu…Atunci, Victor-Viorel Ponta face ce nu a indraznit sa faca nici macar Boc in „simplitatea” mintii sale: vrea sa ia cate 10 euro de la cetatenii romani ce lucreaza si/sau domiciliaza in strainatate. Poate, ma gandesc, Victor-Viorel Ponta e pe cale sa incheie un contract benefic pentru copiii romanilor si sa le cumpere celebrele tablete, la 10 euro bucata. De ce nu a zis-o…Pentru invatatura, cultura, stiinta de carte, romanii din diaspora ar da bucurosi 10 euro, astfel incat micutii lor, ramasi in tara, precum si ceilalti, cei ce nu au parintii plecati, sa se bucure. Poate, cei 10 euro sunt destinati sistemului sanitar, cel ce ii ingrijeste pe cei ramasi acasa. Poate toate lucrurile astea, sau, poate nu! Romanii l-au vazut pe Victor-Viorel Ponta, il stiu cat este de Victor-Viorel Pinocchio, asa ca nu au incredere ca cei 10 euro se vor duce pe destinatii precise odata ce au fost trimisi. Dar, poate unii romani nu vor sa dea : ce-o sa faca Victor-Viorel Ponta?! Le va interzice accesul la invatatura, la sistemul medical?! Ar fi in stare ca sa se razbune. Tare mi-e mie ca, in curand, un catel (acelasi sau poate altul) va refuza sa ia si de la Ponta. Si ce te faci cand nici macar cainii nu vor sa te mai accepte, cand au si patrupedele demnitatea lor? Pleci acasa, asta faci. Cat mai repede posibil, cat mai in liniste, sperand ca romanii vor uita si chestia asta : ca le-ai cerut cate 10 euro.
POMANA!!!

Între două caractere

Între două caractere
Între două caractere…aleg pe cel ce mă reprezintă mai bine, pe cel care a ştiut să îmbine armonios inteligenţa şi frumuseţea, diplomaţia şi coloana vertebrală, intr-un cuvânt, Alina Gorghiu. Partidul Naţional Liberal avea nevoie de tinereţe, avea nevoie de idei noi, avea nevoie de o apariţie surprinzătoare care să mişte râuri, ramuri, P.N.L. avea nevoie să întinerească la vârf, în punctul de convergenţă decizională, acolo unde fierb ideile şi aerul este respirabil prin filtrul unei gândiri proaspete. Iar fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, a apărut Alina Gorghiu. Nu este un „laudatio” remunerat, nu este un articol plătit, este o opinie sinceră, asumată până la ultima substanţă a lui, a articolului, aşa că, de ce nu Alina Gorghiu?! Poate fiindcă nu are experienţă, ar zice unii, poate pentru că nu a ieşit cu mahalagisme să oripileze lumea cu ziceri ameţitoare, poate că…Sunt foarte mulţi de poate, dar să le luăm pe rând : Alina Gorghiu are destulă experienţă ca să negocieze de la egal cu orice bărbat ( o spun ca aparţinător al tagmei masculine, fără rezerve), ba chiar să-i şi înfunde, acolo unde este necesar. Nu a ieşit în faţă cu diverse ziceri în care să-şi pună mâinile în şolduri, exprimându-se suburban, deci, nu este cunoscută în alte medii decât cel academic şi politic. Foarte bine! Asta este o calitate, decenţa, o calitate pe cale de dispariţie în politica româneasca, iar Alina Gorghiu o are din plin. Calitatea de a fi decentă. Nu are verbul la ea? Recent s-a demonstrat că poţi fi ales fără să ai verb şi vervă ( calităţi ce pot fi dobândite), fără să magnetizezi masele. Asta se învaţă, iar Alina Gorghiu mai are o calitate : ştie să înveţe. Între două caractere, prefer unul care n-a şovăit, unul care nu are umbre, care nu ştie să facă frumos spre deliciul canaliei de uliti. Cu sau fără chitară. Poate la unii chitara este importantă, poate la unii, mai greieri de felul lor, mai boemi, să zicem, a cânta reprezintă o formă de prezentare. Mie nu-mi plac politicienii ce se dau în stambă şi spectacol inutil. De aceea, zic eu, Alina Gorghiu reprezintă viitorul, reprezintă frumuseţea liberalismului, reprezintă o schimbare în dogme ce statuează că o femeie nu poate să fie şef de partid. Ba poate, iar Alina Gorghiu va putea. Sunt sigur de asta, sunt sigur de certitudinea numită Alina Gorghiu.

In Patria mea

In Patria mea, meritocratia este la putere, oamenii care au ceva de spus sunt sus de tot, iar restul, care pe unde se poate, caci, in Patria mea, atata timp cat esti CINSTIT, este un loc sub soare si pentru tine. In Patria mea gunoaiele stau la pubele, in Patria mea “gunoaiele” stau la inchisoare sau pe ultima treapta a societatii. In Patria mea nimeni nu trebuie sa dea spaga ca sa i se recunoasca un drept, nimeni nu trebuie sa-si franga coloana ca sa aiba unde muncii, nimeni nu vorbeste in soapta din cauza ca adevarul supara. In Patria mea oamenii sunt OAMENI, in Patria mea nu trebuie sa te umilesti pentru o bucata de paine zilnica, nu trebuie sa bati la usi inchise fiindca nu ai “culoarea”potrivita, in Patria mea se poate sa lucreze impreuna cetateni indiferent de apartenenta politica, in Patria mea toti zambesc si au incredere in viitor. In Patria mea se poate sa capeti ceea ce meriti dupa ani de munca, nu sa-ti dramuiesti si ultimul leu din pensie, ateptand ultimul drum ca pe o izbavire in fata nemerniciei si indiferentei semenilor tai. In Patria mea NU se fura, NU se minte, NU se fac promisiuni doar de dragul vorbei, NU spui ca faci si apoi amani pana la calendele grecesti.In Patria mea copiii au ce le trebuie, in primul rand dragoste, caldura si intelegere, in Patria mea profesorii sunt respectati, nu sunt BATAIA DE JOC a unor privilegiati, in Patria mea fiecare spital are computer-tomograf iar fiecare bolnav este tratat egal, nu dupa grosimea portofelului sau a buzunarului, iar in Patria mea medicii si asistentele/asistentii au destul incat sa nu fie cersetori la mila publica. In Patria mea…Patria mea este acea tara in care pamantul este sfant si sfintit de sudoare si munca, in care straturile sociale sunt bine definite, clar asezate, iar fiecare isi stie locul. MERITAT pe drept, nu prin bunavointe politice sau prin manevre ascunse de ochii publicului. In Patria mea sunt drumuri drepte, iar padurile nu sunt taiate cu barbarie pentru pofta nesatula de bani a unora sau a altora, in Patria mea totul este la vedere, nimic din ceea ce inseamna CONSTIINTA, SUFLET, INIMA nu-s de vanzare pe un pumn de arginti, argintii tradarii si umilintei.NU se pune pret pe faptul ca trebuie sa ai ca sa existi, NU este pretuita non-valoarea, marlania, neghiobia si prostia. In Patria mea. La multi ani Patria visului si sufletului meu. Atat!!!

Minorul din politica mare

O concluzie se poate trage din dezbatere : Ponttore este minorul politicii mari din Romania. Iar un minor nu are ce sa caute in politica, minorii ar trebui sa stea sa invete , nu sa umble cu hartiute dupa ei. Obisnuit, se vede treaba, cu plagiatura si copiatul, Ponttore nu s-a putut descurca fara ele, minr timorat si neinteligibil, incoherent si complexat de proprile neputinte. Ca la un moment dat a parut ca stie ce face, doar a parut, este o chestiune de interpretare. Oricum, Ponttore nu a dovedit nimic in plus, nu a dovedit ca poate, ca stie ceva in plus fata de ceea ce a dovedit ca nu poate, nu stie, nu vrea : incapacitatea de a sustine un dialog coerent, constructiv, , de a raspunde clar si precis unor intrebari punctuale. Minorul acesta se viseaza pe cai mari, se viseaza atotputernic si nu este decat un gainar, recenta “fapta de arme” a membrilor partidului sau, cea cu gainile, dovedind ca spiritul tovarasului Ilici Iliescu este prezent in PSD, umbra acestuia si ideile sale dominand un partid ce se vrea modern, modernist si modernizator. Deci, daca mai avea cineva vreun dubiu, tovarasul Ponttore, minorul, utecistul Ponttore, nu stie sa fie altceva decat un bolsevic, o copie la indigo, copie mai fada, ce-i drept, a “vajnicilor” revolutionari, mascat in democrat, nu poate, structural, sa iasa din tiparele comunismului si a “omului de tip nou”. Comunism vechi, feroce, in lupta de clasa cu germanul cotropitor, german care vrea sa ne rapeasca fiinta nationala si identitatea, tovarasul utecist Ponttore uitand, ce convenabil, de originile albanezo-italienesti. Ce utecist “roman verde”, tovarasul Ponttore. Tovarasul utecist Ponttore a dovedit, inca odata, ca habar nu are ce inseamna o dezbatere politica, ca nu stie care e stanga si care e dreapta, desi ar fi usor, n-are decat sa-si verifice urechile, amesteca doctrine si idei, intr-un cuvant : imatur! Tovarasul utecist Ponttore. Tovarasul presedinte Ponttore. Cum suna asta?! Asa-i ca groaznic? Cum ar fi sa fim reprezentati in lume de un imberb politic, unul care nu stie ce are intre urechile alea mari, vidul abisal ce-i tine loc de cap fiind mai mult decat sinistru. Prim-ministru incapabil, sef de partid ridicol, ridicoli sunt si el si partidul lui, ce epitete s-ar putea adauga la lunga lista de “calitati”? Istoria il va consemna, alaturi de Boc, ca fiind un prim-ministru prost, in toate acceptiunile cuvantului, un pamblicar ce s-a aflat intamplator la conducerea tarii, conjunctural si, sper, pe termen foarte scurt. Minorul Ponttore. Un minor ce se viseaza intr-un rol major, cu toate ca rolul lui in PSD este clar : figurantul care duce tava. Asta este rolul harazit de baronii PSD minorului Ponttore, baronii si tata-socru, ca sa nu uitam de el. Care baroni si tata-socru si-au batut joc de minorul asta, punandu-l sa joace cu o palarie prea mare pentru el : rolul de prezidentiabil. Infatuat si Golan, Ponttore rateaza si rateaza cu brio. Minor in toate, mai putin inaltimea fizica, dar aici avem corectie din partea unei vorbe populare, vorba de aminteste de prajini si basini, s-a inteles care vorba, Ponttore viseaza. Visand, nu face nimic. Nici pentru el, ca sa se indrepte moral , si nici pentru Romania, de care nu-i pasa. Minorul Ponttore. Politica mare. Doua termene contradictorii, doua linii paralele ce nu au cum sa se intalneasca in realitatea imediata, realitatea unei Romanii sufocate de indolent, furt si prostie. Micul Ponttore nu va ajunge major. Nu in viata asta. Politica.

Il manglitore della patria

In scurta si “fructuoasa” sedere in patria lui Dante, Victor Viorel Ponttore a invatat si el un lucru : toti cei incaputi pe mana lui trebuie sa lase orice speranta la intrarea in sediul unde-si desfasoara activitatea. Daca nu detii un carnet “rosu”, daca nu te faci pres in fata camarilei de partid si a lui personal, nu rezolvi treaba, nu se poate, nu este legal, nu au fonduri. Pus in fata acestei situatii, ai doua optiuni : ori te dai cu ei, ori pleci cu buza umflata asteptand vremuri mai bune si oameni mai deschisi la minte. Asa cum spuneam, Victor Viorel Ponttore a petrecut niste “vreme” in Italia. In afara de halit paste, pizza si alte chestii, nu se stie ce, dar la intoarcere cica ii mirosea gura ca la o vidanja desfundata de cat…si ce mancase pe acolo, se vede treaba ca sus-numitul a mai invatat cum se organizeaza un grup infractional, gen mafia. Vezi, de atunci presimtea ca o sa se alieze cu “Tribunus Nebunus Medicamentus” , ridicand sloganul acestuia la noi culmi : “mafia este patria”. Ca tara este jos, iar mafia sus, sus peste tot ce misca in tara asta, este una. Alta este treaba cu N’draghetta, Camorra si alte institutii de “binefacere” importate de acolo, de fapt, ca sa nu vorbim cu pacat, Victor Viorel Ponttore are doctorat : in “mafiologie”. Acordat in cadru festiv, cu pupat de icoana si inel de don, cu juraminte solemne de a duce “nobila meserie”pe noi culmi de propasire si progres, doctoratul il aplica cu un success imens in tara. Din Italia ne-a venit in 1990, pe “sticla”, sicilianul ala mic, cel pe care italienii l-au numit “salvatore della patria”. Din Italia, cu capul plin de tampenii si infractiuni, ne-a venit inapoi , sa ne fericeasca cu nestiinta lui, “IL MANGLITORE DELLA PATRIA”. Numai ca, nu mangleste de la italieni, mangleste de la noi, fura Romania incepand de la fonduri europene, asta daca nu le pierde ca fraierul, pana la scutecul de sub fundul bebelusilor si la voturile din urne, punand apoi tot felul de “chivute” sa-si ridice poalele-n cap la ore de maxima audienta, precum suratele dintr-o anumita etnie. Se stie care. Etnia, nu “chivuta”. “Il manglitore della patria”se da rotund si priceput foarte, vrea sa uneasca toti romanii sub aceeasi pulpana, aia a furtisagului de partid, prezentand tipologia clara a “infractiunilor gulerelor albe”, prezentand accese grave de mitomanie si delir mistic, preluate, se vede, de la “Tibunus Nebunus Medicamentus”, caruia numai o injectie cu sedative ii potoleste logoreea ( debitul verbal exagerat, pre romaneste, vorbeste mult si prost). “Il manglitore della patria”, Victor Viorel Ponttore, in cel mai pur stil mafiot, asmute dulaii partidului sa ameninte in stanga si mai ales in dreapta, isi pune lacheii sa bage spaima in oameni, transforma biserica in agent electoral, desi nu ar trebui s-o faca, numai ca ce sa vezi, actualii capi bisericesti au transformat si ei bisericile in zarafii, iar Catedrala Neamului costa destul de mult, de parca Dumnezeu si Iisus cauta fala lumeasca, nu viata vesnica si mantuirea neamului omenesc, ca deh…au trecut 2000 si vreo 14 ani de cand Iisus a pus biciul pe ei, asa ca le-a mai venit randul. Nu toata tagma preoteasca este agent electoral, slava Celui de Sus ca mai sunt si slujitori ce-si merita cu prisosinta apelativul de “pastori de suflete”, preoti ce-si respecta statutul si reverenda, fapt ce ma face sa sper ca nu-i totul pierdut si ca mai avem sperante. Macar de doi bani, daca-i mai avem si pe aia, daca nu-i ia Victor Viorel Ponttore sa faca ce vrea cu ei. Asadar,”Il manglitore della patria” se vrea in capul statului, vrea el, dar n-o sa poata, macar sa stea in cap, ca oamenii au realizat ce podoaba este ‘mnealui, au realizat ca nu se mai poate cu un sistem corupt si mafiot, ca mangleala nu este o solutie pentru viitorul Romaniei, ca furtisagul si mafia nu-s politica de stat, iar Victor Viorel Ponttore face invers decat spune, dezbinand si nu unificand, impartind si nu adunand romanii intr-un proiect valabil si viabil pentru viitor. Viitor care va fi plin de sperante si fapte numai cand lumea, inclusiv PSD-ul, va intelege ca nu se poate, ca nu se mai poate asa, iar Ponttore va deveni si el, la fel ca Basescu, o amintire sinistra in istoria Romaniei.

Un tandem…

Nu stiu altii cum or fi, dar ce fel de fiinta umana poate cobori atat de jos pentru atat de putine? Sa te apuce scarba, greata si raul de mare. Toate la un loc si fiecare, separat. Nu stiu altii cum procedeaza, dar cand vezi ce jos poate sa decada un om pentru ciolanelul impanat al puterii, imi vine pur si simplu sa-l declar primata ( maimuta) decazuta din randul oamenilor. Ponttore se coboara atat de jos incat accepta sprijinul lui Vadim, zis si „Tribunul Medicamentus”, accepta sa linga unde a scuipat asta, accepta sa-si injoseasca familia, demnitatea de barbat, de parinte, de sot. Cat despre Vadim…se vede ca, brusc, patria lui a devenit mafia, mafia pe care vroia s-o execute pe stadioane, mafia care, nu-i asa, „mananca din sudoarea poporului si trebuie sa mearga la cremenal”. Ei bine, Vadim si Ponttore, Ponttore si Vadim, un tandem „stralucitor”, un tandem pentru istoria post-revolutionara a Romaniei. De fapt, daca este sa judecam la rece, Vadim s-a intors la matca, iar astazi ii face ode lui Ponttore ( junele Ponttore!), daca nu mai e Ceausescu. Poate, ma gandesc, are „mana” si pentru asta la fel cum a avut pentru celalat si sa-l puna langa Ceausescu. Ca situare istorica, politica, sa ne intelegem, acuma nimeni nu doreste raul nimanui. Ponttore si Vadim…ce tandem, ce pereche nepereche! Una de ramas in anale, in analele dezgustului si grotescului, pereche disfunctionala, pereche ce nu a reusit sa provoace decat iritare, scarba profunda, o scarba ce se va reflecta in voturi contra. Un produs al „sistemului” si un tip ce se proclama contra lui, o rezultanta hidoasa. Vadim n-a fost niciodata de dreapta, asa cum nu-l cred pe numitul Ponttore ca a votat cu Ion Ratiu. Pur si simplu micului bolsevic nu-i sta in caracter, nu are structura genetica „calibrata” pe democratie, nu poate judeca corect, nu-l vad democrat. Si de ce ar fi democrati? De ce ar gandi in afara sistemului de valori bolsevice, in afara doctrinei si a ochelarilor de cal? Asadar, daca mai era ceva de vazut, s-a vazut, daca mai era ceva de spus, s-a spus. Vadim si Ponttore, un tandem demn de un cuplu de clovni de la circ, un August Prostu’ la patrat, circarul si plagiatorul, isterici si fara masura la fapta si vorba. Sa-ti faca familia in feluri de care si unui „boschetar” i-ar fi rusine,iar tu sa-i multumesti, sa te umple de abjectii, de „strigate de lupta” ce amintesc de chivute de o anumita etnie, mai „bronete” la culoare, iar tu sa te pleci in fata lui, este ceva ce numai Ponttore putea sa faca, numai el putea sa inghita atata mizerie. Pe langa rah…”votul” ce i-l indeasa Vadim pe gu…”urna”, Ponttore mai are de facut fata unei dileme : UDMR. Probabil va face ce a facut in fata lui Vadim, caci, nu-i asa, in politica totul se negociaza, inclusiv destinul si integralitatea unei tari. Distructivi si fara a judeca la pasii urmatori, intelegand aiurea dictonul latin „carpe diem” (traieste clipa, in romana), Ponttore si Vadim se proptesc in niste sperante iluzorii, de doi bani bucata, asa fiind si ei, de doi bani fiecare, caractere meschine si marunte, doi pamblicari nefericiti, crezandu-se buricul pamantului, Cezar si Napoleon reincarnati. Ori, se stie ce se intampla cu aia care se cred respectivele personaje istorice : camasa legata la spate, injectia calmanta si camera capitonata. Buna tara, rea tocmeala…mama ei de randuiala, tara in care niste „glumeti” de teapa lor vor sa conduca, in care cei ce ar trebui sa fie in „stabilimente de sanatate mintala” sunt candidati la prima functie in stat, ma rog, unul, celalat il sustine sa nu faca „buf”, iar noi?! Noi stam si privim la toata circoteca asta infama, uluiti de ce pot scoate unii din ei, uimiti de cat de jos pot sa decada pentru niste voturi. Voturi care…daca este sa privim scorul electoral al „Tribunului Medicamentus”. De altfel, Vadim numai bine nu-i face lui Ponttore, va pierde din electorat, voia lui Ponttore daca vrea sa piarda in mod rusinos. Fiecare pe limba lui traieste si moare, fiecare pasare pe limba ei canta, iar daca internationalismul bolsevicului Ponttore se „pupa” cu ultra-nationalismul lui Vadim, treaba lor, confuzia lor. Un tandem…halal!!!

Ţară de acasă

Unii au frigiderele burdusite, au plasma de ultima ora, au conturi cu ceva zerouri. Unii au mai putin de atat, dar au si ei. Depinde de ce muncesc, depinde de cum stiu sa stranga cureaua, cat pot sa puna deoparte. In schimb, toti au o mare lipsa : nu au tara de acasa. Si atunci, ca sa le fie bine celor ce au ramas in tara de acasa, voteaza. Voteaza sa poata schimba ceva, voteaza sa aiba si cei ce au ramas in tara de acasa acelasi standard de viata, sa poata sa priveasca lumea in ochi fara sa simta inferioritate. Unii au frigidere aici, in tara de acasa, au televizoare, au si conturi. Dar, ce sa vezi, nu toti vor sa priveasca lumea asta larga in ochi, nu vor sa-si depaseasca conditia, o conditie trista, conditia de rame umane, obisnuite sa priveasca pamantul, nu soarele. Tara de acasa nu a vrut, nu a putut, sa-si depaseasca conditia asta, nu a vrut sa spere impreuna cu diaspora. Cumparati sau doar incuiati la minte, ticalosi sau dezinformati, profitori sau idealisti , oamenii tarii de acasa nu stiu ce vor, sau, nu vor sa schimbe nimic, le este de ajuns ca exista, le este de ajuns stadiul de “legume” vorbitoare, nicidecum sa fie trestii ganditoare, oamenilor tarii de acasa le este de ajuns, se vede, sa vegeteze, unii dintre ei, cu ce pomana le zvarle statul sau cu ce le trimit oamenii fara tara de acasa. Si atunci…? Practic isi bat joc de votul celor care nu au tara de acasa decat in suflete si nu vin decat la sarbatori ca sa-si ia portia de aer de acasa, portie suficienta sa reziste inca un an, sau doi, poate mai multi. Depinde de cat de des isi permit sa ajunga in tara de acasa. Iar tara de acasa isi bate joc de ei, le ingradeste un drept elementar, dreptul de vot, tara de acasa bucurandu-se doar la banii trimisi. Tara de acasa, probabil, ii socoteste prosti, cetateni second-hand, de-si permite sa-i trateze astfel. Tara de acasa crede oare ca de bine au plecat oamenii aia afara? Tara de acasa. O vorba care-i doare pe cei din strainatate in fiecare silaba, care le face indarjirea si mai mare, care ii pune in situatii stanjenitoare numai ca tara de acasa sa nu fie pusa ea in astfel de situatii. Iar tara de acasa cum le multumeste? Cu desconsiderare, cu dispret, cu magarii facute la lumina zilei si pe fata. Tara de acasa..ii crede fraieri, asteptand sa fie trimisi bani in tara, asteptand milogi la mana celor ce nu-s in tara de acasa. Dar ce s-ar intampla daca, brusc, cei ce nu sunt in tara de acasa ar inceta sa mai trimita bani si produse in tara de acasa? Daca i-ar lasa sa se descurce pe propiile picioare, daca i-ar pune sa consume doar ce produc? Tara de acasa, gandeste-te la asta!!! Daca s-ar taia izvorul fluviului de bani ce vine de prin strainataturi? Daca tie, tara de acasa, ti-ar ramane doar ce ai? Daca nu ar mai fi oameni sa-si trimita agoniseala, daca nu ar mai fi interventii pe la usi straine pentru diverse fonduri , daca oamenii fara tara de acasa ar inceta sa se umileasca ca sa-ti fie bine tie, tara de acasa? Astepti, oftezi, te auto-compatimesti, tara de acasa, stai cu mana intinsa la mila alor tai si la mila strainilor, tara de acasa. Pe mine ma doare, tara de acasa, cand scriu asta, dar poate asa te vei trezi si vei realiza ca nu ai voie sa-ti dispretuiesti oamenii care nu mai sunt langa tine, tara de acasa, doar ca sa faci tu burta mare si sa urlii ca nu-ti ajunge. Tara de acasa, gandeste-te ce vei face fara banii lor, bani udati cu lacrima dorului de tine. Tara de acasa, stiu, este greu sa te ridici din genunchi, este greu sa reinveti mersul biped, pozitia bipeda, dupa atatia ani de stat pe branci, tara de acasa, totusi, fa un efort, invata sa privesti spre cer, rama ce ai ajuns. Sa nu-ti mai trebuiasca prea mult banii lor, sa nu-ti mai trebuiasca sa astepti zilnic, saptamanal, lunar, anual, ceea ce trimit aici oamenii ce nu mai sunt langa tine, tara de acasa. E simplu: respecta-le votul celor ce nu sunt langa tine, acorda-le aceleasi drepturi ca oamenilor de aici, trezeste-te! Tara de acasa…Ai avut sansa sa te scuturi de bolsevism, o sa mai ai o sansa, nu o rata. Destul, tara de acasa, ridica-te!!!

Ce simplu ar fi…

Ce simplu ar fi…Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta ca, măcar acum, să recunoşti toate măgăriile făcute. Ce simplu ar fi să ai un puseu de conştiinţă, tovarăşe, şi, făcându-ţi autocritica, să părăseşti scena politică şi cursa electorală, să dai dovadă de demnitate în ultimul ceas, să poţi privii oamenii în ochi. Tovarăşe Ponta, ar fi foarte simplu să admiţi că eşti o nulitate, un dezastru pentru ţară, tu şi baronimea ta, să îndeplineşti unul din visurile românilor cinstiţi, să faci măcar un lucru bun, să dispari. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să-ţi dai seama că locul tău nu este la conducerea ţării, nu poţi dirija destinele oamenilor. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, observă, ţi-am spus tovarăşe fără ghilimele, căci, prin comportament şi atitudine nu eşti decât un alt comunist, unul coborât din tovarăşul Ilici Iliescu, să recunoşti că eşti incapabil să discerni adevărul de minciună, că te-ai prins în plasa neadevărurilor şi acum nu mai ai cum să scapi. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să închizi gura mahalagiţelor ce-şi pun poalele-n cap in direct şi la ore de vârf, atacând mizerabil o familie. Ce simplu ar fi să ieşi, personal, să ceri scuze. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să realizezi că nu se poate să pretinzi că România este europeană, iar tu să acţionezi ca într-o dictatură. A fost dictatura lui Ceauşescu, actualmente, tovarăşe Ponta, trăim în dictatura baronilor roşii, baroni ce nu-s mai prejos de foştii prim-secretari. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să-ţi găseşti drumul în viaţă, pe propiile picioare, independent de statul român, tu, primul asistat al ţării, căci, prin ce ai făcut şi faci, tovarăşe Ponta, nu dai dovadă decât că trăieşti pe banii statului, mulgi ţara de nişte bani pe care nu-i meriţi. Asta nu înseamnă că că majoritatea asistaţilor acestei ţări nu-i merită. Sunt, tovarăşe Ponta, asistaţi şi asistaţi, adică oameni ce au nevoie cu adevărat să fie ajutaţi si oameni care eludează statul şi legea pentru nişte bani nemunciţi. Pentru cei din urmă, tovarăşe Ponta, am un singur cuvânt : pamblicari. Asta eşti, tovarăşe Ponta, un pamblicar, un sforar ce se dă rotund când nu este decât un balon de săpun ce se va sparge la alegeri, eşti incompetent, tovarăşe Ponta, eşti mic ( în ciuda înălţimii fizice) şi plin de complexe, lăudându-te cu munca şi realizările altora ( vezi Simona Halep, dar nu numai), s-o spunem pe şleau, eşti prost tovarăşe Ponta, nici măcar prostănac, prost manager, prost comunicator, habar n-ai să preţuieşti valorile României, iar despre aşa-zisa ta intelectualitate…lasă, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi să ai curajul de a răspunde pentru ce ai făcut, pentru ce faci, tovarăşe Ponta, dar, mai ales, pentru toate promisiunile neonorate, tovarăşe Ponta, de la milionul de locuri de muncă până la autostrăzi, să zicem. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să te scuturi de clica ce roieşte în jurul tău, să-i dai la o parte pe toţi cei ce ţi-au fost sfetnici, la fel de “inteligenţi” ca tine, tovarăşe Ponta, să nu mai pleci urechea la tot felul de năstruşnici, ca să folosesc un termen bland, ce emit tot felul de monstruozităţi ce îngroapă şi mai mult biata ţară. De la aşa-zisul ministru de finanţe, tovarăşe Ponta, la ultimul activist pesedist, grobian, needucat, de ăla ce râgâie bere stătută, scuipă seminţe şi ascultă manele. Cam ăsta ţi-e majoritatea electoratului şi a activiştilor, tovarăşe Ponta, dar nu te baza prea mult pe ei : te trădează când ţi-e lumea mai dragă dacă le-o cere interesul şi baronul local. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să faci toate lucrurile astea, dar, întrebarea este : vrei şi poţi? Nu cred, tovarăşe Ponta, ar fi prea simplu, prea evident, prea la îndemână, o singură condiţiie fiind necesară: să posezi inteligenţa necesară. Inteligenţă pe care n-o ai, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi, tovarăşe Ponta, să te duci in privat, să trăieşti din munca ta, tovarăşe Ponta, dar vrei?! Că nu vrei. Vrei să stai pe banii românilor, tovarăşe Ponta, iar eu ţi-o spun în faţă : n-am chef să te ţin. Vrei să mulgi în continuare cât mai poţi, iar după ce laşi în urmă praf şi pulbere, vrei să scapi, tovarăşe Ponta. Ce simplu ar fi…Ce simplu ar fi să-l iei de mână pe tovarăşul de coabitare, unul care nu e mai breaz ca tine, altul cu mentalitate comunistă, tovarăşul Băsescu, disparând amândoi pe uşa din dos a istoriei. Cu şleahtele voastre cu tot. Ce simplu ar fi. Dar nu vrei, tovarăşe Ponta, vrei să stai, să te acoperi de ridicol, mai mult decât acum, după ce te-ai acoperit de minciuni, te-ai acoperit de fraude tovarăşe “ofiţer” Ponta,iar faptul că nu vrei să recunoşti este un alt păcat adăugat la răbojul păcatelor faţă de România şi în faţa lui Dumnezeu. Chiar, tu crezi în Dumnezeu, tovarăşe Ponta? Dacă ai crede nu ai fi făcut nefăcutele, nu ai fi avut tupeul să minţi o ţară atâta timp. Este atât de simplu, tovarăşe Ponta. Gândeşte-te, dar gândeşte singur, nu “ajutat”de alţii. Tovarăşe Ponta…