Arhive blog

Între două caractere

Între două caractere
Între două caractere…aleg pe cel ce mă reprezintă mai bine, pe cel care a ştiut să îmbine armonios inteligenţa şi frumuseţea, diplomaţia şi coloana vertebrală, intr-un cuvânt, Alina Gorghiu. Partidul Naţional Liberal avea nevoie de tinereţe, avea nevoie de idei noi, avea nevoie de o apariţie surprinzătoare care să mişte râuri, ramuri, P.N.L. avea nevoie să întinerească la vârf, în punctul de convergenţă decizională, acolo unde fierb ideile şi aerul este respirabil prin filtrul unei gândiri proaspete. Iar fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, a apărut Alina Gorghiu. Nu este un „laudatio” remunerat, nu este un articol plătit, este o opinie sinceră, asumată până la ultima substanţă a lui, a articolului, aşa că, de ce nu Alina Gorghiu?! Poate fiindcă nu are experienţă, ar zice unii, poate pentru că nu a ieşit cu mahalagisme să oripileze lumea cu ziceri ameţitoare, poate că…Sunt foarte mulţi de poate, dar să le luăm pe rând : Alina Gorghiu are destulă experienţă ca să negocieze de la egal cu orice bărbat ( o spun ca aparţinător al tagmei masculine, fără rezerve), ba chiar să-i şi înfunde, acolo unde este necesar. Nu a ieşit în faţă cu diverse ziceri în care să-şi pună mâinile în şolduri, exprimându-se suburban, deci, nu este cunoscută în alte medii decât cel academic şi politic. Foarte bine! Asta este o calitate, decenţa, o calitate pe cale de dispariţie în politica româneasca, iar Alina Gorghiu o are din plin. Calitatea de a fi decentă. Nu are verbul la ea? Recent s-a demonstrat că poţi fi ales fără să ai verb şi vervă ( calităţi ce pot fi dobândite), fără să magnetizezi masele. Asta se învaţă, iar Alina Gorghiu mai are o calitate : ştie să înveţe. Între două caractere, prefer unul care n-a şovăit, unul care nu are umbre, care nu ştie să facă frumos spre deliciul canaliei de uliti. Cu sau fără chitară. Poate la unii chitara este importantă, poate la unii, mai greieri de felul lor, mai boemi, să zicem, a cânta reprezintă o formă de prezentare. Mie nu-mi plac politicienii ce se dau în stambă şi spectacol inutil. De aceea, zic eu, Alina Gorghiu reprezintă viitorul, reprezintă frumuseţea liberalismului, reprezintă o schimbare în dogme ce statuează că o femeie nu poate să fie şef de partid. Ba poate, iar Alina Gorghiu va putea. Sunt sigur de asta, sunt sigur de certitudinea numită Alina Gorghiu.

Minorul din politica mare

O concluzie se poate trage din dezbatere : Ponttore este minorul politicii mari din Romania. Iar un minor nu are ce sa caute in politica, minorii ar trebui sa stea sa invete , nu sa umble cu hartiute dupa ei. Obisnuit, se vede treaba, cu plagiatura si copiatul, Ponttore nu s-a putut descurca fara ele, minr timorat si neinteligibil, incoherent si complexat de proprile neputinte. Ca la un moment dat a parut ca stie ce face, doar a parut, este o chestiune de interpretare. Oricum, Ponttore nu a dovedit nimic in plus, nu a dovedit ca poate, ca stie ceva in plus fata de ceea ce a dovedit ca nu poate, nu stie, nu vrea : incapacitatea de a sustine un dialog coerent, constructiv, , de a raspunde clar si precis unor intrebari punctuale. Minorul acesta se viseaza pe cai mari, se viseaza atotputernic si nu este decat un gainar, recenta “fapta de arme” a membrilor partidului sau, cea cu gainile, dovedind ca spiritul tovarasului Ilici Iliescu este prezent in PSD, umbra acestuia si ideile sale dominand un partid ce se vrea modern, modernist si modernizator. Deci, daca mai avea cineva vreun dubiu, tovarasul Ponttore, minorul, utecistul Ponttore, nu stie sa fie altceva decat un bolsevic, o copie la indigo, copie mai fada, ce-i drept, a “vajnicilor” revolutionari, mascat in democrat, nu poate, structural, sa iasa din tiparele comunismului si a “omului de tip nou”. Comunism vechi, feroce, in lupta de clasa cu germanul cotropitor, german care vrea sa ne rapeasca fiinta nationala si identitatea, tovarasul utecist Ponttore uitand, ce convenabil, de originile albanezo-italienesti. Ce utecist “roman verde”, tovarasul Ponttore. Tovarasul utecist Ponttore a dovedit, inca odata, ca habar nu are ce inseamna o dezbatere politica, ca nu stie care e stanga si care e dreapta, desi ar fi usor, n-are decat sa-si verifice urechile, amesteca doctrine si idei, intr-un cuvant : imatur! Tovarasul utecist Ponttore. Tovarasul presedinte Ponttore. Cum suna asta?! Asa-i ca groaznic? Cum ar fi sa fim reprezentati in lume de un imberb politic, unul care nu stie ce are intre urechile alea mari, vidul abisal ce-i tine loc de cap fiind mai mult decat sinistru. Prim-ministru incapabil, sef de partid ridicol, ridicoli sunt si el si partidul lui, ce epitete s-ar putea adauga la lunga lista de “calitati”? Istoria il va consemna, alaturi de Boc, ca fiind un prim-ministru prost, in toate acceptiunile cuvantului, un pamblicar ce s-a aflat intamplator la conducerea tarii, conjunctural si, sper, pe termen foarte scurt. Minorul Ponttore. Un minor ce se viseaza intr-un rol major, cu toate ca rolul lui in PSD este clar : figurantul care duce tava. Asta este rolul harazit de baronii PSD minorului Ponttore, baronii si tata-socru, ca sa nu uitam de el. Care baroni si tata-socru si-au batut joc de minorul asta, punandu-l sa joace cu o palarie prea mare pentru el : rolul de prezidentiabil. Infatuat si Golan, Ponttore rateaza si rateaza cu brio. Minor in toate, mai putin inaltimea fizica, dar aici avem corectie din partea unei vorbe populare, vorba de aminteste de prajini si basini, s-a inteles care vorba, Ponttore viseaza. Visand, nu face nimic. Nici pentru el, ca sa se indrepte moral , si nici pentru Romania, de care nu-i pasa. Minorul Ponttore. Politica mare. Doua termene contradictorii, doua linii paralele ce nu au cum sa se intalneasca in realitatea imediata, realitatea unei Romanii sufocate de indolent, furt si prostie. Micul Ponttore nu va ajunge major. Nu in viata asta. Politica.

Il manglitore della patria

In scurta si “fructuoasa” sedere in patria lui Dante, Victor Viorel Ponttore a invatat si el un lucru : toti cei incaputi pe mana lui trebuie sa lase orice speranta la intrarea in sediul unde-si desfasoara activitatea. Daca nu detii un carnet “rosu”, daca nu te faci pres in fata camarilei de partid si a lui personal, nu rezolvi treaba, nu se poate, nu este legal, nu au fonduri. Pus in fata acestei situatii, ai doua optiuni : ori te dai cu ei, ori pleci cu buza umflata asteptand vremuri mai bune si oameni mai deschisi la minte. Asa cum spuneam, Victor Viorel Ponttore a petrecut niste “vreme” in Italia. In afara de halit paste, pizza si alte chestii, nu se stie ce, dar la intoarcere cica ii mirosea gura ca la o vidanja desfundata de cat…si ce mancase pe acolo, se vede treaba ca sus-numitul a mai invatat cum se organizeaza un grup infractional, gen mafia. Vezi, de atunci presimtea ca o sa se alieze cu “Tribunus Nebunus Medicamentus” , ridicand sloganul acestuia la noi culmi : “mafia este patria”. Ca tara este jos, iar mafia sus, sus peste tot ce misca in tara asta, este una. Alta este treaba cu N’draghetta, Camorra si alte institutii de “binefacere” importate de acolo, de fapt, ca sa nu vorbim cu pacat, Victor Viorel Ponttore are doctorat : in “mafiologie”. Acordat in cadru festiv, cu pupat de icoana si inel de don, cu juraminte solemne de a duce “nobila meserie”pe noi culmi de propasire si progres, doctoratul il aplica cu un success imens in tara. Din Italia ne-a venit in 1990, pe “sticla”, sicilianul ala mic, cel pe care italienii l-au numit “salvatore della patria”. Din Italia, cu capul plin de tampenii si infractiuni, ne-a venit inapoi , sa ne fericeasca cu nestiinta lui, “IL MANGLITORE DELLA PATRIA”. Numai ca, nu mangleste de la italieni, mangleste de la noi, fura Romania incepand de la fonduri europene, asta daca nu le pierde ca fraierul, pana la scutecul de sub fundul bebelusilor si la voturile din urne, punand apoi tot felul de “chivute” sa-si ridice poalele-n cap la ore de maxima audienta, precum suratele dintr-o anumita etnie. Se stie care. Etnia, nu “chivuta”. “Il manglitore della patria”se da rotund si priceput foarte, vrea sa uneasca toti romanii sub aceeasi pulpana, aia a furtisagului de partid, prezentand tipologia clara a “infractiunilor gulerelor albe”, prezentand accese grave de mitomanie si delir mistic, preluate, se vede, de la “Tibunus Nebunus Medicamentus”, caruia numai o injectie cu sedative ii potoleste logoreea ( debitul verbal exagerat, pre romaneste, vorbeste mult si prost). “Il manglitore della patria”, Victor Viorel Ponttore, in cel mai pur stil mafiot, asmute dulaii partidului sa ameninte in stanga si mai ales in dreapta, isi pune lacheii sa bage spaima in oameni, transforma biserica in agent electoral, desi nu ar trebui s-o faca, numai ca ce sa vezi, actualii capi bisericesti au transformat si ei bisericile in zarafii, iar Catedrala Neamului costa destul de mult, de parca Dumnezeu si Iisus cauta fala lumeasca, nu viata vesnica si mantuirea neamului omenesc, ca deh…au trecut 2000 si vreo 14 ani de cand Iisus a pus biciul pe ei, asa ca le-a mai venit randul. Nu toata tagma preoteasca este agent electoral, slava Celui de Sus ca mai sunt si slujitori ce-si merita cu prisosinta apelativul de “pastori de suflete”, preoti ce-si respecta statutul si reverenda, fapt ce ma face sa sper ca nu-i totul pierdut si ca mai avem sperante. Macar de doi bani, daca-i mai avem si pe aia, daca nu-i ia Victor Viorel Ponttore sa faca ce vrea cu ei. Asadar,”Il manglitore della patria” se vrea in capul statului, vrea el, dar n-o sa poata, macar sa stea in cap, ca oamenii au realizat ce podoaba este ‘mnealui, au realizat ca nu se mai poate cu un sistem corupt si mafiot, ca mangleala nu este o solutie pentru viitorul Romaniei, ca furtisagul si mafia nu-s politica de stat, iar Victor Viorel Ponttore face invers decat spune, dezbinand si nu unificand, impartind si nu adunand romanii intr-un proiect valabil si viabil pentru viitor. Viitor care va fi plin de sperante si fapte numai cand lumea, inclusiv PSD-ul, va intelege ca nu se poate, ca nu se mai poate asa, iar Ponttore va deveni si el, la fel ca Basescu, o amintire sinistra in istoria Romaniei.

Ţară de acasă

Unii au frigiderele burdusite, au plasma de ultima ora, au conturi cu ceva zerouri. Unii au mai putin de atat, dar au si ei. Depinde de ce muncesc, depinde de cum stiu sa stranga cureaua, cat pot sa puna deoparte. In schimb, toti au o mare lipsa : nu au tara de acasa. Si atunci, ca sa le fie bine celor ce au ramas in tara de acasa, voteaza. Voteaza sa poata schimba ceva, voteaza sa aiba si cei ce au ramas in tara de acasa acelasi standard de viata, sa poata sa priveasca lumea in ochi fara sa simta inferioritate. Unii au frigidere aici, in tara de acasa, au televizoare, au si conturi. Dar, ce sa vezi, nu toti vor sa priveasca lumea asta larga in ochi, nu vor sa-si depaseasca conditia, o conditie trista, conditia de rame umane, obisnuite sa priveasca pamantul, nu soarele. Tara de acasa nu a vrut, nu a putut, sa-si depaseasca conditia asta, nu a vrut sa spere impreuna cu diaspora. Cumparati sau doar incuiati la minte, ticalosi sau dezinformati, profitori sau idealisti , oamenii tarii de acasa nu stiu ce vor, sau, nu vor sa schimbe nimic, le este de ajuns ca exista, le este de ajuns stadiul de “legume” vorbitoare, nicidecum sa fie trestii ganditoare, oamenilor tarii de acasa le este de ajuns, se vede, sa vegeteze, unii dintre ei, cu ce pomana le zvarle statul sau cu ce le trimit oamenii fara tara de acasa. Si atunci…? Practic isi bat joc de votul celor care nu au tara de acasa decat in suflete si nu vin decat la sarbatori ca sa-si ia portia de aer de acasa, portie suficienta sa reziste inca un an, sau doi, poate mai multi. Depinde de cat de des isi permit sa ajunga in tara de acasa. Iar tara de acasa isi bate joc de ei, le ingradeste un drept elementar, dreptul de vot, tara de acasa bucurandu-se doar la banii trimisi. Tara de acasa, probabil, ii socoteste prosti, cetateni second-hand, de-si permite sa-i trateze astfel. Tara de acasa crede oare ca de bine au plecat oamenii aia afara? Tara de acasa. O vorba care-i doare pe cei din strainatate in fiecare silaba, care le face indarjirea si mai mare, care ii pune in situatii stanjenitoare numai ca tara de acasa sa nu fie pusa ea in astfel de situatii. Iar tara de acasa cum le multumeste? Cu desconsiderare, cu dispret, cu magarii facute la lumina zilei si pe fata. Tara de acasa..ii crede fraieri, asteptand sa fie trimisi bani in tara, asteptand milogi la mana celor ce nu-s in tara de acasa. Dar ce s-ar intampla daca, brusc, cei ce nu sunt in tara de acasa ar inceta sa mai trimita bani si produse in tara de acasa? Daca i-ar lasa sa se descurce pe propiile picioare, daca i-ar pune sa consume doar ce produc? Tara de acasa, gandeste-te la asta!!! Daca s-ar taia izvorul fluviului de bani ce vine de prin strainataturi? Daca tie, tara de acasa, ti-ar ramane doar ce ai? Daca nu ar mai fi oameni sa-si trimita agoniseala, daca nu ar mai fi interventii pe la usi straine pentru diverse fonduri , daca oamenii fara tara de acasa ar inceta sa se umileasca ca sa-ti fie bine tie, tara de acasa? Astepti, oftezi, te auto-compatimesti, tara de acasa, stai cu mana intinsa la mila alor tai si la mila strainilor, tara de acasa. Pe mine ma doare, tara de acasa, cand scriu asta, dar poate asa te vei trezi si vei realiza ca nu ai voie sa-ti dispretuiesti oamenii care nu mai sunt langa tine, tara de acasa, doar ca sa faci tu burta mare si sa urlii ca nu-ti ajunge. Tara de acasa, gandeste-te ce vei face fara banii lor, bani udati cu lacrima dorului de tine. Tara de acasa, stiu, este greu sa te ridici din genunchi, este greu sa reinveti mersul biped, pozitia bipeda, dupa atatia ani de stat pe branci, tara de acasa, totusi, fa un efort, invata sa privesti spre cer, rama ce ai ajuns. Sa nu-ti mai trebuiasca prea mult banii lor, sa nu-ti mai trebuiasca sa astepti zilnic, saptamanal, lunar, anual, ceea ce trimit aici oamenii ce nu mai sunt langa tine, tara de acasa. E simplu: respecta-le votul celor ce nu sunt langa tine, acorda-le aceleasi drepturi ca oamenilor de aici, trezeste-te! Tara de acasa…Ai avut sansa sa te scuturi de bolsevism, o sa mai ai o sansa, nu o rata. Destul, tara de acasa, ridica-te!!!

Romanitatea „tovarasului” Ponta

„Tovarasul” Ponta si-a afirmat mandria de a fi roman. Foarte frumos, foarte pe placul electoratului, foarte “roman verde”, „tovarasul” Ponta. Lasand la o parte tradarea ideologiei de stanga, aia internationalist, de sorginte kominternista, „tovarasul” Ponta gafeaza si prin alte parti. Este mandru de romanismul sau dar, in acelasi timp, intr-o campanie nesimtita, il denigreaza pe Klaus Iohannis referindu-se la nationalitatea sa, uitand ca exista un CNCD, institutie ce ar trebui sa se auto-sesizeze pe acest caz. Ca nu se sesizeaza fiind finantati din bugetul guvernamental, este alta mancare. De praz, de exemplu, ca sa amintesc de colegiul electoral care l-a facut deputat, colegiu pe care-l stimeaza de numai poate, dovada fiind circoteca cu deschiderea noului an scolar cand, din bine cunoscute motive electoraliste, microbuzele ce trebuiau sa asigure transportul elevilor au fost trase pe dreapta ca sa primeasca “binecuvantarea” lui dottore , in total dispret fata de electoratul care l-a votat ( parintii elevilor), trimitand-ul in Camera Deputatilor. Cam asta este “romanul verde”, vorba lui conu’ Iancu, “romanul verde”Victor Ponta, cel ce-si inroseste sternul cu o caramida, desi ar avea destule motive sa-si dea cu numita caramida in cap pentru ceea ce face cu tara asta. Se leaga de Klaus Iohannis ca este neamt, desi chiar el a afirmat ca familia sa vine din Albania sau Italia. Oricum ar fi, „tovarasul” Ponta ca prim-ministru al Romaniei nu ar trebui sa permita o campanie murdara, cu toate ideile lui (fixe si putine), o campanile care sa-i pateze definitiv numele si figura. Apeland la sentimente ultra-nationaliste, „tovarasul” Ponta coboara in desuetudine si mahalagism o campanile ce se vrea europeana. Iar campaniile electorale din Europa, va asigur, nu se desfasoara in acest mod, nu se fac in felul asta. „tovarasul” Ponta ataca un contracandidat pe motiv de etnie, uitand de ceea ce a declarat despre originea sa, lasand in urma faptul ca, poate, cetatenii romani de alte etnii s-ar putea simti jigniti. „tovarasul” Ponta este roman. Foarte bine, si restul populatiei sunt romani, la nivel de cetatenie cel putin, indiferent de nationalitate, indiferent de confesiunea din care face parte. „tovarasul” Ponta, prin aceste atacuri, directe sau indirect, jigneste insasi ospitalitatea poporului roman, jigneste esenta acestui neam. Si oare, ma intreb, prin aceasta afisare ostentativa si repetitiva a romanismului sau, „tovarasul” Ponta nu afiseaza, de fapt, niste complexe? Romanismul nu se discuta, se afiseaza clar, transant si pentru totdeauna. Prin repetarea obsesiva a romanismului sau, „tovarasul” Ponta nu dovedeste decat ca vrea sa se auto-convinga de acest lucru. Poate, in subconstient, este complexat de faptul ca Iohannis s-a dovedit de o mie de ori mai roman decat el. Esti bun roman daca-ti faci datoria fata de oamenii acestui pamant, esti bun roman daca ridici un oras la rangul de capital cultural europeana, esti bun roman daca faci, taci si vrei sa ridici o tara, nu numai un oras. A facut „tovarasul” Ponta vreun lucru din toate astea? Ma indoiesc profund, ma indoiesc de capacitatea domniei sale de a ridica macar un pai de la pamant, daramite sa ridice o tara. Pana acum „tovarasul” Ponta nu a dovedit decat ca, la fel precum coabitantul sau, poate sa scufunde o tara, a dovedit ca are ministrii inculti si nepasatori la dorintele romanilor. Il face roman asa ceva pe „tovarasul” Ponta? Categoric, nu! S-ar fi impus cel putin doua demisii, s-ar fi impus, daca ar fi existat macar un dram de onoare si demnitate, sa demisioneze imediat c ear fi facut afirmatia despre smartphone. „tovarasul” Ponta, ca un bun “roman verde”, crede ca in tara asta, de cand guverneaza el cu ai lui, curge lapte si miere, pana si copiii din creierii muntilor avand telefoane mobile. In afara de starea de pauperitate in care se gaseste marea parte a tarii, lasand la o parte faptul ca o jumatate din populatie nu ar putea sa se descurce cu telefonia mobile, „tovarasul” Ponta uita ca nu dispunem , macar, de minima dotare tehnica necesara pentru visele sale. La un moment dat credeam ca s-a atins culmea prostiei in declaratii ale primilor-ministrii romani prin Boc, cu ale sale tablete. Vad ca „tovarasul” Ponta, ca “roman verde” nu vrea sa ramana dator si persista in al intrece pe Boc in prostie. In acest caz ii doresc “succesuri” in tentativa lui, poate la acest capitol o sa fie pe locul intai, daca la conducerea Romaniei este penultimul, dupa Boc. Sunt, asadar, motive indeajuns de clare sa ne intrebam daca “tovarasul”Ponta este sau nu roman, stiut fiind faptul ca romanii sunt o natie isteata, cultivata in mare parte, o natie care, am repetat-o de atatea ori, merita sa reinvete mersul biped printre celelalte natiuni. Iar daca un neamt vrea sa ajute Romania sa-si recapete verticalitatea si demnitatea, nu este roman. Desigur, nu este roman pentru “baronii” pesedisti, nu este pentru haitele de nehaliti din spatele “tovarasului” Ponta, nu este decat o “lifta” venita sa ne “educe”. Asa o fi, Klaus Iohannis este neamt ca origine, dar roman ca nastere, suflet sig and, caci, asa cum spuneam inainte, este un mai bun roman decat “tovarasul” Ponta, cel care nu vede decat interesul sau personal si a haitei sale de “baroni”. “Tovarasul” Ponta NU este roman, este orice altceva, numai roman nu, fiindca poate cineva sa fie roman si sa NU vrea binele tarii sale? Intre Iohannis si “tovarasul” Ponta alegerea ar trebui sa fie clara si fara dubii. Asadar, “tovarasul” Ponta, orice ar afirma, sufera de un complex de inferioritate, de un mare sentiment de neputinta. Nu ar trebui, ar trebui sa ia exemplu de la ROMANUL de origine germane, Klaus Iohannis, om care priveste lumea in ochi, care are curajul de a raspunde pentru ceea ce face si spune, Klaus Iohannis poate afirma ca a facut ceva pentru Romania. “Tovarasul” Ponta, “romanul verde”, nu este sigur de originile sale. Trist si foarte de neiertat, mai ales ca, daca stam stramb si judecam drept, originile nu ar trebui sa fie uitate de nimeni. “Tovarasul” Ponta, poate, spera sa mai atraga si electorat minoritar cu declararea originii sale. La felul cum o face, slabe sanse, nu drapandu-te cu “romanism” se catiga o campanile electoral. Ca este Italian, ca este albanez, indiferent c e ar fi, “tovarasul” Ponta ar trebui, in primul rand, sa fie om. A dovedit ca nu este, a dovedit masura incompetentei sale, a dovedit, mai presus de orice, din toate motivele expuse mai sus, ca NU este roman. Ar fi trebuit sa-si aduca aminte de vorbele inaintasului sau in ale comunismului si, inainte de a fi pesedist, sa fie roman, sa fie om, pur si simplu.