„Noi nu promitem minuni”

Daca putem visa, daca putem spera la recunoastere, daca suntem capabili sa ne traim visurile, toate astea sunt posibile si datorita visului unor campioane : surorile Borcanea, Mihaela si Cristina. In sala lor se transpira, se munceste, se vrea si, mai ales, se poate. Iar fiecare viseaza sa ajunga cineva, viseaza cu ochii larg deschisi, numarand mii si mii de repetari, mii si mii de tehnici, lucrate spre finisare, spre a cauta aproape perfectiunea. In sala (Dojo, caci asa se numeste in japoneza locatia unde se slefuiesc caractere si trupuri), se respira la unison, se lucreaza la unison, in linistea caracteristica acestor Sali unde trebuie sa se auda numai vocea antrenorului, numarand „ichi, ni, san, shi…”, iara si iara, mereu slefuind, mereu cautand aproape perfectiunea, caci, nu-i asa, perfectiunea de aia este perfectiune sa fie atinsa rar. „Noi nu promitem minuni, noi promitem zambet la sfarsit”  mi-a spus sensei Mihaela Borcanea. „Zambet dupa ce, timp de zile, saptamani si luni s-a transpirat intens” a completat si sora ei, sensei Cristina Borcanea. Si ce poate fi mai frumos decat zambetul multumit al antrenorului, zambetul satisfacut al elevului, zambetul tuturor? Este adevarat, nu toti pot sa zambeasca, dar aceia mai au de slefuit, mai au de muncit. In zilele noastre, cand instabilitatea, cand ipocrizia, goana dupa titluri si grade nemuncite este uriasa, ingrijoratoare chiar, clubul Atemi, clubul surorilor Borcanea promite sa ofere tuturor celor ce le calca pragul stabilitate, sinceritate, titluri si grade muncite onest. Astazi, cand tot mai multi tineri renunta la miscare in detrimentul sedentarismului din fata calculatorului, a te misca intr-un Dojo de valoarea si prestigiul clubului Atemi este, prin prisma rezultatelor obtinute, o adevarata onoare. Atemi, un club ce nu promite, precum altii, minuni peste noapte dar poate sa promita, dupa luni de munca, zambetul satisfactiei depline : al satisfactiei auto-depasirii, al satisfactiei rezultatelor oficiale, al satisfactiei ca munca este in folosul tau, dar si al comunitatii. Karate-ul educa spiritul si trupul, karate-ul te invata disciplina si auto-cunoasterea, karate-ul (ca sport) a inceput sa aduca si (important) satisfactii materiale, in sfarsit, in cele din urma, sa nu uitam ca a fost recunoscut ca si sport olimpic. Atemi. Mihaela si Cristina Borcanea. Garantii pentru viitorul sportului, nu numai al celui constantean, dar si, de ce nu, national si international.In clubul Atemi nu se promit minuni. Zambetul antrenorilor, zambetul studentilor . Atemi. Un nume pentru viitor. Inclusiv pentru viitorul celor ce citesc aceste randuri si vor pasi pentru prima oara intr-un dojo. Intre „minuni” si zambet, alegeti sa zambiti in cadrul clubului Atemi. Merita. Atemi

(P)

Publicitate